Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Ma gandesc la batranii care strang pungile de plastic. Pentru ei, ideea ca un produs poate fi pus pe piata la un cost neglijabil este greu de inteles. Bunul simt ii indeamna sa recicleze si sa economiseasca orice.
Dar ce ne facem cu cei nascuti in epoca risipei? Pentru ei a produce kilograme de gunoi pe zi nu inseamna nimic.
Pungile de plastic nu consuma foarte mult petrol sau energie pentru a fi produse, insa ele murdaresc mediul pentru totdeauna. Sunt atat de usor de produs si de aruncat incat se gasesc peste tot, de la cercul polar pana in desert.

Pana vom putea folosi si noi cosuri speciale de reciclare, am decis sa imi iau o punga de panza pe care sa o folosesc la cumparaturi. Daca am face toti asta s-ar scuti murdarirea solului de mii si mii de tone de plastic.

Este ciudat sa vad ce ochi fac vanzatorii atunci cand le refuz pungile… prin anii ’90 devenise un semn de inapoiere sa mergi la cumparaturi cu propria punga… si pentru client un bonus primirea unei pungi de plastic, gratuit…

Tine minte: de fiecare data cand cumperi un obiect ambalat in plastic(de la pungi la pet-uri si de la  cutii de lapte la bateriile pentru telecomanda) pui umarul la murdarirea planetei. Nepotii si stra-nepotii tai vor cauta de mancare printre acele gunoaie.

Urmasul istoricului TGV, trenul de mare viteza din zilele noastre mi s-a parut o experienta fantastica.
Dupa ce am batut practic toate garile si trenurile(schimband in 3 zile 7 trenuri diferite concluzia a fost ca au meritat cei 82 de euro de la Amsterdam la Bruxelles platiti pentru calatorie.
Cu un picior rupt, fara sa pot ridica masina inchiriata si preplatita si dupa o serie de peripetii de genul trenul initial a plecat mai devreme(WTF?) sau ca trenul pentru care mi s-a dat bilet nu mai trecea prin gara de unde vroiam sa-l iau, de la un accident feroviar pe traseu si devierea traseului initial, defectarea locomotivei, schimbarea trenului, ajunsul la Marea Nordului din greseala(am ratat statia unde trebuia sa cobor si am mai facut vreo cateva sute de kilometri in plus)… iata ca in sfarsit am avut parte si de cateva ore delicioase. Culmea, toata aceasta aventura s-a intamplat in stare de luciditate 100%, fara o bere, ciuperca sau iarba la bord. Pur si simplu Universul mi-a ascultat dorinta de a alfa cat mai multe despre tarile unde am fost incat mi-a trimis ceva mai multa entropie.

De la mancare la internetul gratuit WiFi si de la suportul pentru picioare la rapiditate, a fost o calatorie pe cinste, care imi doream sa dureze cat mai mult odata ajuns la bord.

Mancarea a fost decenta, cu exceptia sosului de soia, extrem de sarat. Tot raul spre bine, ca astfel nu am mai putut manca orezul, care, va spun sincer, ma cam tenta. Am mancat pestele afumat, puiul cu curry, sparanghelul, untul si cascavalul.
Observand ce au mancat si baut ceilalti pasageri am constatat ca bauturile “de tip cola” si cafeaua- deci cofeina- reprezinta drogul lumii civilizate.

De vreun an oscilez intre PC si Mac… Trebuie sa recunosc ca daca nu foloseam IBM pe partea de PC as fi trecut deja pe Mac 100% si povestea era rezolvata.
In principiu, pe Mac pot face toate lucrurile pe care le fac pe PC, cu exceptia faptului ca nu am celebrul buton rosu care imi face viata atat de usoara.

Acum, problema e pana reusesti sa muti toate fisierele si ce ai de lucru pe Mac, gasesti softurile cu care sa le prelucrezi si inveti sa le folosesti. Apoi, pentru omul obisnuit este totul mult mai simplu.
Pentru cei cu formatie de informaticieni(am facut 4 ani in liceu si calculatoarele au fost o pasiune de la primul HC in scoala generala) este un farmec in folosi Windows Commander, de exemplu, insa pentru cei abia initiati in ale calculatoarelor sau care nu fac programare/webdesign, Mac-ul mi se pare o solutie mult mai buna. Simplu si usor de folosit, ofera chiar si suficiente instrumente pentru ca o pagina de internet sau o prezentare sa para originala(cu toate ca e un simplu template din softurile de Mac).
Deci problema ramane deschisa. Noroc cu faptul ca ultimul meu IBM e pe moarte, nu a fost atat de rezistent ca primul… dupa cateva lovituri si carat zi de zi de colo colo deja da semne ca e timpul sa devina desktop

Multi dintre oamenii care au folosit droguri(inclusiv halucinogene) constata atunci cand revin la realitate ca, in mod surprinzator, observa la semenii lor comportamente asemanatoare celor de sub influenta drogurilor.
Cu alte cuvinte nu este neaparat nevoie de substante halucinogene pentru a pierde contactul cu realitatea. Cei mai multi oameni traiesc oricum intr-o realitate deformata de frica, manipulari, scopuri marunte, egoism, ignoranta, rautate.
Daca deschidem televizorul constatam ca mai toti oamenii care apar “pe sticla” delireaza, intr-un fel sau altul. Oare de cate ori, fiecare dintre noi nu am avut senzatia ca in lumea in care suntem practic fortati sa traim multe lucruri sunt anapoda sau, chiar ca nu ii apartinem. De cate ori nu ne-am uitat in jur si am constatat ca nu asta e ce vrem de la noi sau de la viata. Totusi, e mai usor sa ne complacem si sa ne mintim singru ca e totul ok.
Orice voce a ratiunii este (auto)suprimata rapid si brutal. Se pare ca realitatea dauneaza grav sanatatii. Mai mult…

De fiecare data cand sunt plecat prin alte tari si revin in Romania ma izbeste un gand… cel ca oamenii de pe meleagurile mioritice isi merita soarta. Pentru ca asa au vrut ca lucrurile sa se intample. Cei “de sus”, clasa conducatoare sau “elita”(la noi nu putem spune ca exista o elita intelectuala in sine, deci ii putem asimila clasei conducatoare) isi vad bine de interesele lor si prin minciuna, manipulare, abuz, mentinerea coruptiei, delapidare, deturnare de fonduri, licitatii aranjate, privatizari dubioase dupa falimentarea intentionata a economiei, taxe abuzive si tot restul. 
Clasa “de jos” e multumita ca are bere, carnati, meciuri, manele, telenovele si libertate de expresie.

Ce ne facem insa cu oamenii care vor sa munceasca, sa se dezvolte, oamenii care vor sa traiasca intr-o societate corecta,  tinerii care au deschis ochii in lumea moderna? Ei sunt intre ciocan si nicovala. Prea putini pentru a face diferenta prin vot, prea naivi si corecti pentru a putea intra “in sistem” si sa-si vanda sufletul diavolului… ma intrebam cum a putut fi votat din nou un primar care a ridicat masini dintr-un oras unde nu exista parcari… ma intrebam cum o cunoscuta doamna poate sa candideze(si probabil sa castige) cand sursa ei de venit a fost japca parcarilor “construite” din vopsea alba… 

Cum spunea Ombladon cu cativa ani in urma… “singura noastra vina e ca ne-am nascut [...] aici”, dar nici nu facem nimic pentru a schimba lucrurile.   

Vin alegerile… ai ce alege? 

De curand am avut ocazia sa mananc o salata de ton, la un restaurant ceva mai indepartat.
Am fost surprins sa gasesc in farfurie o bucata de ton facut la gratar(sincer sa fiu as fi preferat la abur sau crud, dar a mers si asta pentru ca nu era chiar uscat si am reusit sa indepartez partile arse), germeni de broccoli, masline, rosii, castraveti, ceapa fasole verde aproape cruda si un fel de sos pesto(preferatul meu).
 

O masa ideala pe o dieta low-carb, plina de proteine de calitate, fibre, antioxidanti si grasimi sanatoase.
Intr-adevar, costa mai mult decat cerealele cu lapte, “painitzele” si pastele recomandate de diverse nutritioniste de pe la noi. Dar este incomparabil mai hranitoare si mai sanatoasa.

Am revazut de curand filmul cu Mel Gibson. Dupa atatia ani de lucru cu femei, de experimente si experiente, de studiu si suferinta am ajuns la concluzia ca nu stiu nimic. Cand crezi ca te-ai prins despre ce e vorba te trezesti in aer. Ca masura de aparare eu am folosit distanta… cum se apropia una prea mult de mine, o trimiteam la plimbare. E clar, nu stiam ce imi doresc, dar… 
Ce isi doresc femeile? Eu unul habar nu am si cred ca nici ele nu sunt mai in masura sa dea raspunsul la aceasta intrebare.

Pentru inceput voi citi si eu cartea, trebuie sa cunoastem problema din ambele puncte de vedere. Pentru ele intr-adevar, poate fi un ghid spre a-si da singure raspunsul la intrebarea de mai sus. 
Fiecare om isi doreste anumite lucruri, la un moment dat. Unii raman blocati in niste vise irealizabile, altii iau de la viata ce li se pare bun, frumos, util.
Toti cautam satisfactie si placere, asa suntem programati. Ce-i drept unii o gasesc, paradoxal, in suferinta.
 O prietena citea asta vara “eat, pray, love”… sincer sa fiu, rasfoind putin cartea mi s-a parut total plicticoasa si anosta desi ar putea oferi ceva raspunsuri, cu coate ca s-ar potrivi mai bine bancul: “Din cauza crizei economice femeile au inceput sa se casatoreasca din dragoste”. 

Iata si un test interesant in revista Elle:

Dar tu il meriti pe el? Pentru ca am aflat de la multe femei ca il cauta/asteapta pe Fat-Frumos… fara sa se intrebe daca acel Fat-Frumos le cauta/asteapta pe ele sau daca nu cumva ar trebui sa faca niste eforturi in directia respectiva.  

Precizare: grasimile vegetale ar fi bine sa le mancam odata cu sursa din care provin, nu sub forma de ulei. Insa din diverse motive (gust, comoditate, combinarea alimentelor) avem in alimentatie si uleiuri.

Sunt folosite inca din antichitate ca sursa de energie. Pana la cultivarea cerealelor grasimile reprezentau “grosul” dietei umane, alaturi de proteine. Boabele, radacinile, fructele erau mult mai rare si mult mai mici decat ne place noua sa credem. Deci de multe ori consumai aproape la fel de multa energie sa le cauti/culegi/digeri.
Dupa cum stim, grasimea stocheaza 9kcalorii pe gram. Pentru unii asta e un dezavantaj (cei care isi propun sa slabeasca), in ideea in care mancand 100g de grasime mananci 900kcalorii, dar mancand 100g de carbohidrati, de exemplu, mananci doar 400kcal.
Acesta poveste a sunat bine nutritionistilor din anii ’80 (din pacate, dupa 30 de ani la noi unii sustin in continuare aceleasi teorii depasite), fiind rapid promovate diete fara grasimi. Deodata grasimile erau dusmanul, uitandu-se ca ele sunt indispensabile vietii (grasimile esentiale, de care metabolismul nostru are nevoie, dar pe care nu si le poate produce singur), ca au dizolvate in ele vitaminele liposolubile (A, D, E).
Accentul a inceput sa fie pus pe carbohidrati. S-a ajuns astfel la o noua generatie de boli, in special raspandirea la nivel de epidemie a obezitatii si sindromului metabolic.
Beneficiile legumelor fibroase au fost uitate si s-au impins inainte alimente mult mai ieftin de produs si mai usor de adus pe piata: cerealele, in special sub forma de fulgi de cereale sau produse de panificatie diverse.
Evident, s-a neglijat in mod intentionat si faptul ca grasimile dau o senzaztie de satietate mult mai mare decat alimentele bogate in carbohidrati.

Obtinerea uleiurilor

Se face prin presarea semintelor, germenilor, fructelor (maslina este un fruct) bogate in grasimi.
Aceasta presare, chiar daca se face “la rece”, adica fara incalzirea prealabila a materiei prime duce la incalzirea uleiurilor (cresterea presiunii duce la cresterea temperaturii) si contactul lor cu oxigenul. Aceste fenomene pot duce la oxidarea sau degradarea unei parti a grasimilor.
Exista si uleiuri extrase prin metode chimice (cu solventi) dar nu sunt foarte indicate in alimentatia omului pentru ca exista riscul sa fie contaminate cu diverse chimicale.

Calitatea

Din pacate, cele ce ajung pe la noi, chiar si la sticle frumos colorate, scumpe si cu eticheta “extra virgin”, sunt in general palide copii ale uleiurilor adevarate. In cele mai multe cazuri vei cumpara uleiuri ordinare(rapita, floarea soarelui, soia), colorate si aromate artificial.
Daca este original, fiecare ulei are calitatile lui: unul contine mai mult omega 3 de origine vegetala, altul  mai multa vitamina E, altul fitonutrienti, altul antioxidanti puternici. Documenteaza-te si alfa despre beneficiile fiecarui tip de ulei.
Eu prefer uleiurile de masline, de nuci, de seminte de struguri. Nu am reusit sa ma impac cu uleiul de seminte de dovleac.

Folosirea

Pentru consumul crud se folosesc uleiurile virgine si extravirgine, obtinute prin presarea la rece. Pentru prajit e bine sa alegi uleiuri rezistente la prajire, concepute special pentru acest scop. Daca prajesti alimentele, ai grija ca temperatura de prajire sa nu ajunga prea aproape de punctul de fumegare al uleiului (foloseste un termometru de bucatarie- se gasesc la IKEA si un tabel cu temperaturile respective-de pe google). De asemenea, foloseste o cantitate mare de ulei, astfel incat riscul sa ii creasca temperatura prea repede si sa il degradezi sa fie mai mic. Scurge bine alimentele de uleiul folosit la prajit, folosind chiar un servetel de hartie.

Mie imi place sa le pun la salate, peste diverse feluri de mancare si chiar amestecate cu branza degresata si verdeturi. Cateodata iau si o gura de ulei, ca atare.

Pastrarea

Uleiurile se pastreaza ferite de lumina, caldura si contact cu aerul. Cu alte cuvinte, in recipiente opace, cu dopuri etanse si in frigider. Chiar daca anumite grasimi din uleiurile respective vor trece in stare solida, nu este un motiv de ingrijorare.

Dupa mesajul “Adio” mi-am dat seama ca exista mai multi baieti cu probleme sexuale decat credeam pana acum. Iata de ce voi pune in mod constant si alimente afrodisiace pe acest blog, pentru ca si ei sa isi poata implini viata sexuala, lasand astfel acest blog pentru cei interesati de dieta, sport si viata sanatoasa.

Inca nu am pus la punct o metoda de a-l manca(evident, cel mai bine ar fi crud, in salata) dar am gasit cateva lucruri interesante despre aceasta leguma numita fenicul(fennel in engleza).

Desi sunt comestibile toate partile plantei, cel mai des vom intalni ceea ce se vede in imagine: frunze ingrosate care formeaza un bulb.

Contine vitamina C(antioxidant), potasiu, mangan. Fitonutrientii din fenicul contracareaza efectul toxic al aditivilor alimentari, reduc inflamatia si chiar previn aparitia cancerului.

Spunea cineva intr-un comentariu ca acest gen de mesaje sunt de fapt adresate unei singure persoane(mie) maxim doua(iubita mea).
Asa cum si la ea pe blog isi dau diversi oameni cu parerea, total pe langa subiect, asa se intampla si aici.
In perioada verii, cand au fost cateva miscari mai evidente in legatura cu relatia mea anterioara a fost la fel.
Zeci de persoane s-au pronuntat, au lansat si transmis barfe si alte porcarii.
Ciudat este ca multi erau baieti sau baieti care scriau cu nume de fete(this is sick!). Eu ce sa cred? Ca daca eram homosexual aveam mai mult succes?

Stau cateodata ore si ore pentru a scrie articole despre subiecte care ne privesc pe toti, cum ar fi antrenamentul, dieta, viata sanatoasa. De multe ori las probleme deschise, in dezbatere sau chiar in controversa. Dar ce sa vezi? Nu prea sunt comentarii. Mergeti fratilor pe cancan.ro sau atac.ro si lasati-ne pe noi cu ale noastre. Dupa cum vedeti reclame nu sunt pe blog, deci ma intereseaza prea putin cat trafic are.

Acum, noi va multumim ca va pasa de viata noastra, dar cred ca mai bune ar fi niste mesaje de incurajare, nu comentarii penibile despre lucruri care va sunt total straine.

Iar mitul “modelele” nu sunt bune la pat… e doar un mit. Poate ca nu ating tot timpul asteptarile, comparativ cu modul cum arata, dar a spune ca un anumit procent din ele nu sunt bune la pat mi se pare usor deplasat. Orice femeie este buna la pat daca este cu barbatul pe care si-l doreste iar acest barbat este si el cu femeia pe care si-o doreste, la randul lui.