Update martie 2013: inca nu am facut ceva semnificativ in aceasta directie (in afara de informare si popularizare), dar sunt pe cale. Daca vi se pare interesant/util dati un mail sau un add pe pagina de facebook Get FIT (in dreapta) si apoi un mesaj.
Cei care tin jurnale de dieta pot observa foarte usor ce mananca intr-o luna. De unde provin alimentele respective si cat costa. Ce se intampla atunci cand cumperi alimente in urma reclamelor din media?
E simplu. In pretul pe care il platesti sunt incluse costurile de productie, costurile de comercializare (transport, depozitare, adaosurile intermediarilor), costurile cu publicitatea, taxele pe care le ia statul. Deci, banii tai se duc la intermediari, firme de publicitate, media, stat.
Proprietarul pamantului si oamenii care il muncesc sunt tinuti in saracie.
Sunt produse pentru care intermediarii sunt indispensabili (importatori) dar si produse la care importatorul sau producatorul au depozite/facilitati de productie la distante relativ mici de tine.
Internetul ne permite acum sa facem un salt peste publicitate. Saltul nu este numai financiar sau temporal. Este si un salt informational. Poti alfa detalii despre produsele dorite, fara a “beneficia” de manipularile advertisingului. Producatorii si consumatorii se pot intalni in spatiul virtual aproape gratis si face economii uriase. Evident, armata de publicitari si “media people” pot pune mana pe o sapa si pot incepe, in sfarsit, sa faca ceva util.
In acelasi timp, accesul la informatie si comunicarea globala ne permite sa gasim metode mai eficiente, utilaje mai ieftine, producatori despre care putem afla tot ce vrem.
Statul foloseste taxele pentru a plati firme capusa, comisioane, oameni care taie frunza la caini si investitii de care marea masa a populatiei nu beneficiaza. Prefer ca 19% (taxa indirecta, care afecteaza fara diferentiere pe toata lumea, indiferent de venituri sau avere) sa ramana la taranul care poate ii va investi in ograda sa pentru a produce alimente in mod mai eficient pe viitor.
In realitate cumperi un numar mic de alimente utile ca hrana. Unele pot fi depozitate acasa perioade suficient de lungi incat sa le cumperi direct de la producator, sa spunem, o data pe saptamana sau pe luna. Ai aici alimentele congelate (care pastreaza foarte bine calitatile alimentelor proaspete daca sunt congelate in instalatii speciale), nucile si semintele, branza, conservele. Primavara si vara ai la dispozitie producatorii mici (aka “tarani”) care chiar daca nu reusesc sa ajunga la tine cu produsele, poti merge tu la ei, facand o mica excursie departe de oras.
Un obstacol major este legislatia din ce in ce mai restrictiva pentru micii producatori. Totusi, o miscare de masa ar putea schimba legile. Presiunea a sute de mii de consumatori ar trebui sa fie mai mare decat presiunea financiara (lobby, spaga) a catrova corporatii. Niste statistici spun ca Romania ar putea hrani 80 de milioane de oameni. Deocamdata productia noastra agricola hraneste 5 milioane. Sistemul este oricum in criza. Este subred, se zbate cu ultimele suflari. Principalul argument al legislativului influentat de corporatii este siguranta alimentara. Imi aduc aminte ca pe vremuri consumam alimente “de la tara” si nu imi aduc aminte sa fi facut vreo toxiinfectie alimentara. In schimb, exista riscuri si cu sistemul comercial: de multe ori comerciantii de alimente pun pe ultimul loc sanatatea noastra, vanzand produse expirate, cu cantitati uriase de conservanti sau pur si simplu fara valoare nutritiva.
Cred ca fiecare om trebuie sa decida pentru el. Da, vreau sa mananc oua, legume si carne curate, crescute de oameni care altfel primesc pe litrul de lapte mai putin decat platim noi pe litrul de apa plata. Oameni care sunt tinuti in mizerie si saracie pentru ca produsele muncii lor sunt devalorizate de lege, de marii producatori de alimente si de “strategiile de achizitii” ale intermediarilor. Oameni care sunt bunicii, verii, unchii sau pur si simplu conationalii nostri, alaturi de care votam la fiecare 4-5 ani.
Prin alte tari au aparut asociatii ale consumatorilor. Sunt organizati in general pe baza teritoriala: oamenii dintr-o anumita zona angajeaza o firma sau chiar o persoana care sa se ocupe de achizitiile de alimente pentru tot grupul, direct de la producatori. Astfel pretul final este mai mic, se face economie de timp, se pot alege mai bine producatorii pe criterii de calitate, nu pe criteriul “cati bani face hypermarketul X sau Y”. Se poate chiar produce la comanda. Putem alege pamantul, semintele, modul de crestere, momentul recoltarii sau sacrificarii(animalelor). Putem face si urmari live toate astea din acelasi loc in care suntem acum: in fata calculatorului. Randamentul scazut cauzat de lipsa chimicalelor se compenseaza prin economiile de costuri descrise mai sus.
Cheltuim foarte mult pe lucruri de care nu avem nevoie. Cum ar fi sa folosim acesti bani pentru a cumpara pamant si pentru a ne asigura o hrana sanatoasa si ieftina?
Credeti ca am putea face asa ceva si la noi? Sa dam drumul la treaba? Cand va veni timpul sa ne scoatem capetele din c..r si sa realizam ca de fapt avem puterea sa facem lucruri pentru noi? Un om bine hranit gandeste mai clar, este mai hotarat, nu este incapacitat de boli, se simte bine si arata bine.
Ma gandesc la lucrurile astea de ani de zile. Cred ca a venit momentul actiunii. Fara indoiala ca vor fi si unii care sa confiste aceste idei… dar… pentru fiecare dintre noi alegerea va ramane valabila.
Prabusirea sistemului actual este iminenta si inevitabila. Nu vreau ca viata mea sa fie dedicata salvarii unui sistem gresit ci construirii unuia bazat pe decizia fiecaruia dintre noi si pe oportunitatile pe care ni le ofera prezentul.
