Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Vad aceste exercitii in programele facute dupa ureche sau dupa sfaturile binevoitorilor din sali.

In trecut cei care ridicau greutati(haltere, culturism, atletica grea) erau mai putini si, in general, selectati ca fiind cei mai dotati genetic pentru sport. Antrenamentele incepeau in copilarie si grija pentru sanatatea practicantilor era minima, performanta fiind singurul obiectiv. Adica nu conta daca 99 isi rupeau umerii daca 1 reusea sa ia o medalie sau sa doboare un record. Din pacate acea scoala a sportului, antrenorii si instructorii sportivi au perpetuat aceste tehnici periculoase si in era moderna, cand oameni obisnuiti, poate si dupa cativa ani de sedentarism isi propun sa mearga la sala pentru a arata bine, a slabi sau pur si simplu pentru a face sport.

Lista cu exercitii periculoase pentru umeri este lunga dar vinovatii principali sunt:

1. impinsul de la ceafa cu bara(cum se face corect, daca vrei sa-l faci)

2. tractiunile la ceafa(mod corect de executie).

3. ramatul vertical cu bara

4. impinsul din culcat cu coatele departate de trunchi, cu bara.

Dincolo de aceste exercitii care prin mecanica lor pun in pericol articulatia, tendoanele, ligamentele si muschii mai conteaza enorm si forma de executie la exercitiile considerate “sigure”.

Doar o categorie foarte restransa de oameni pot face exercitiile de mai sus fara sa se accidenteze sau fara sa isi uzeze articulatia umarului pe termen mediu si lung. Faptul ca vezi culturisti foarte masivi care le fac, cu greutati mari, inseamna doar ca ei au o mobilitate mai mare a umarului si o rezistenta mult mai mare a articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor. Nici ei nu sunt feriti de probleme si mai devreme sau mai tarziu, multi dintre ei vor acuza diverse accidentari ale umerilor, dureri, reducerea amplitudinii miscarii.

Pentru omul obisnuit aceste miscari sunt foarte periculoase si nu aduc beneficii reale fata de variantele facute “la piept” sau cu gantere.  Accidentarile nu apar doar la greutati mari sau la cei avansati, ba din contra, apar la greutati mici(atentia este scazuta) si la incepatori(forma incorecta de executie). O accidentare iti poate intrerupe antrenamentele saptamani, luni sau chiar ani de zile. Sunt situatii in care dupa o astfel de accidentare doar o interventie chirurgicala(operatie) te poate ajuta sa iti mai lucrezi umerii, spatele, pieptul.

Bine ne-am regasit!

Nu e vorba neaparat de falsificarea produselor alimentare sau a etichetelor. Este vorba chiar si de simpla inducere in eroare a consumatorului prin mentinerea confuziilor si dezinformarii. Prin absenta informatiilor oferite de autoritatile statului sau a ONG-urilor.

Imi aduc aminte cand am gustat prima data siropul de artar… sticla arata aproape identic dar continutul abia daca curgea din ea. Dupa cateva luni… deja se subtiase. Iata ca s-a trecut si la pasul trei… de data asta scrie si pe sticla “grad C”. Cu alte cuvinte… calitatea a 3-a. Pe fata apare un continut nutritional, dar pe eticheta de pe spate cifrele sunt diferite.

Nu este intentia mea sa fac antireclama(mai ales ca noi nu prea suntem consumatori de zahar sau dulciuri)… dar… ce inseamna in limba romana “grad C”? Evident, la un produs atat de simplu ne poate fi usor sa depistam o inselatorie sau un fals. Ma intreb cate alte produse pe care le gasim in magazine sunt falsificate sau etichetate gresit. Cu termen de garantie de mult expirat. De o calitate inferioara dar prezentate ca produse “de lux”.

Astazi auzeam la radio ca se strange latul pe gatul micilor producatori care puteau vinde pana acum alimentele in piete. Ma intreb cat din vanzarile de carne, lactate, oua, legume sunt in acest moment la micii producatori?   Care este riscul real daca avem curajul sa mancam alimente produse in afara industriei alimentare?

Cate proteine are carnea cruda? Cate proteine are carnea facuta la gratar sau la cuptor? Intrebari care revin iar si iar si iar. In primul rand ca diferenta in rezultatele tale nu o vor face cateva grame de proteina pe zi. Asa cum scriam in urma cu cateva zile, retii in corp atat de putin in raport cu cat mananci incat progresele tale sunt mai degraba garantate de nutritia per ansamblu, antrenamentul inteligent si odihna suficienta.

Gatirea carnii (frigere, prajire, afumare, coacere, fierbere) imbunatateste gustul si textura, distruge agenti patogeni (bacterii, paraziti, ciuperci, diverse toxine), creste digestibilitatea proteinelor (intr-o masura variabila). Evident, continutul de apa scade si deci concentratia de proteine in bucata pe care tocmai o gatesti creste. Totusi, nu apar sau dispar cantitati semnificative de proteine, cantitatea fiind practic identica (cu conditia sa nu fie “arsa”). In legatura cu digestibilitatea proteinelor din carnea gatita, parerile sunt impartiite, unii spui ca ar creste, altii ca scade.

Procentele din tabelele cu continutul alimentelor se refera la 100 de grame de produs, nu la bucata pe care o ai tu in fata. Deci, daca ai o bucata de carne de 100g pe care o pui pe gratar, acea bucata va avea aceleasi (sa zicem) 22g de proteina dupa ce o frigi. Evident, daca s-a pierdut apa si acum bucata cantareste 50 de grame vei avea 44% proteina. Daca te depasesc aceste calcule ar trebui sa reiei aritmetica din ciclul primar si “regula de 3 simpla”.

In acelasi timp, temperaturile mari (in special la frigere- la gratar si prajire) duc la denaturari ale unor substante din carne, cu un rezultat foarte toxic: compusi cancerigeni. Evident, daca uiti carnea pe gratar sau in cuptor poti ajunge si in situatia cand ai ars pur si simplu proteina din ea, caz in care ar trebui sa o arunci, nu sa o mananci.

Deci grija majora nu trebuie sa fie cate proteine au mai ramas in bucata de carne dupa ce ai pus-o pe gratar ci cate substante cancerigene ai produs prin aceasta metoda de gatire.

Laura Andresan a scris o carte: Barbatii la feminin. Lansarea pe 4 martie.

Lansarea cartii este precedata si de un calendar  cu Laura in diverse ipostaze… masculine.

Pana atunci iata si o poza mai relevanta cu tatuajul:
 

Nu va aprindeti, poza a fost facuta la GetFit Shop cu ocazia unui mini-interviu pe tema accesului fetelor minore la medicul ginecolog fara acordul parintilor.

Anul asta a fost sushi. Niste prieteni isi deschid un restaurant de sushi(la preturi absolut decente), drept urmare s-a facut o repetitie pentru lansarea oficiala.

O salata mai speciala, cu calamar… nu imi place calamarul, nu mi-a placut niciodata. Fetele se impaca mai bine cu el, are gust de… chiar, cu ce puteti asemana gustul calamarului fiert?
 

Clasicele role… doar imaginatia bucatarului este limita. Pot fi folosite ingrediente diverse, vegetariene, vegane, peste, avocado, omleta, surimi etc.
 

Sushi= peste crud+orez fiert+wasabi(hrean japonez, luati cu masura)+ sos de soia(pentru un plus de aroma)
 

Salata de fructe cu sos de nuca de cocos… dupa cum se vede strugurii nu mi-au fost pe plac. 

 

In rest, trebuie sa recunosc faptul ca am mancat carnati facuti in casa aproape in fiecare zi in aceasta perioada. Sampania frantuzeasca nu am avut cu cine sa o beau… poate la anul.

Sunt nevoit sa parafrazez niste plagiatori cu acest titlu, dar iata cateva articole utile:

Cum scapam de burta dupa Sarbatori?

Ce e burta? Ce poti face cu ea?

Evident ca cea mai buna solutie este prevenirea si un program de dieta si sport pe termen lung. Dar nici metodele pompieristice nu sunt de lepadat, mai ales pentru confortul nostru psihic.

Beneficiile proteinelor sunt binecunoscute (construiesc masa musculara, ard calorii in procesul de digestie, dau o senzatie de satietate mare, se transforma foarte greu in grasime). Totusi, excesul de proteine este daunator.

Proteinele sunt lanturi (aglomerari) de aminoacizi. Aminoacizii sunt “caramizile” din care sunt construite proteinele. Pentru a fi folosite de corpul nostru proteinele sunt intai digerate, adica aminoacizii componenti sunt separati in grupuri de 2, 3 sau chiar adusi la stadiul de aminoacid liber in tubul digestiv. Apoi, corpul preia acesti aminoacizi si ii foloseste pentru a construi proteine proprii, cum ar fi si cele musculare. Sinteza de proteine este reglata de mai multi hormoni: testosteron, hormon de crestere, insulina, hormoni tiroidieni.

In cazul grasimilor corpul poate stoca (in special sub piele si in spatiile dintre organe) aproape nelimitat (sute de kilograme). In cazul carbohidratilor stocurile sunt mult mai mici, de ordinul sutelor de grame (in ficat, muschi si sange). In cazul aminoacizilor stocurile sunt insa foarte mici. Acest lucru inseamna ca atunci cand cantitatea de aminoacizi din sange este prea mare (ca rezultat al excesului de proteine din dieta sau a descompunerii proteinelor proprii) ei trebuie eliminati.

Eliminarea aminoacizilor in exces se face prin transformarea lor in alte substante: amoniac (rezultat din gruparea amino) si o baza de carbohidrat (folosit apoi ca sursa de energie). Deci in momentul cand mananci prea multe proteine ele ajung la WC, sub forma de urina (cele care sunt asimilate sub forma de aminoacizi, di sau tri peptide) sau sub forma de fecale, atunci cand nu pot fi asimilate.

Pana aici nimic special, cu mentiunea ca amoniacul este toxic pentru organism, in special pentru sistemul nervos. Corpul face un efort (ficat, rinichi) pentru a detoxifia acest amoniac.

Proteinele ramase neabsorbite pot fi transformate in colon (intestinul gros) in substante cancerigene, de aici incidenta crescuta a cancerului de colon la persoanele care fac exces de carne si au un tranzit intestinal lent.

O practica foarte periculoasa este cea a dietelor “bazate pe proteine”. Exista foarte multe confuzii in acest domeniu si multi confunda aceste “diete” cu dietele “low-carb”. Este o diferenta intre a manca prea multe proteine si a manca mai putini carbohidrati, folosind grasimile ca sursa de energie.

O alta practica gresita este administrarea de concentrate proteice de puritate mare (in special proteina de zer) fara a fi insotite de carbohidrati si/sau grasimi. Zerul se absoarbe mai repede fata de alte proteine (datorita specificului acestei proteine dar si a faptului ca este administrat sub forma lichida, amestecat cu apa). Avalansa de aminoacizi nu poate fi folosita in totalitate, deci cea mai mare parte sfarseste ca sursa de energie si toxine. Si asta nu ar fi nimic daca in acelasi timp corpul nu ar deveni foarte eficient in aceasta privinta. Practic il inveti sa foloseasca aminoacizii ca sursa de energie, punandu-ti in pericol si masa musculara care se catiga atat de greu.

Indiferent daca vrei sa slabesti sau sa acumulezi masa musculara, dupa antrenament este mult mai util sa folosesti o sursa de carbohidrati cu absorbtie rapida (ex. dextroza) si o cantitate moderata de proteine (15-30g). In sange exista deja in acest moment aminoacizi proveniti din catabolism iar corpul are nevoie de energie. Daca vrei slabire poti tine o dieta cu mai putini carbohidrati, invatand astfel corpul sa foloseasca grasimea ca sursa de energie.

La un castig de masa musculara curata de 5kg pe an, retii in jur de 7g de proteine pe zi. Adica foarte putin raportat la sutele de grame recomandate de oameni inconstienti. Un aport proteic de 1,5-2g pe kilocorp este suficient pentru cresterea musculara. Se poate merge si mai sus in anumite perioade daca faci ciclizari ale nutrientilor si/sau folosesti steroizi (ceea ce nu este recomandat).

Deci, atunci cand mananci proteine in exces nu numai ca arunci banii la WC dar iti intoxici si sistemul nervos, ficatul, rinichii, colonul. Efectele negative nu se vad neaparat a doua zi, ci dupa luni sau ani.

Daca vrei progrese rapide te poti orineta catre alte tipuri de suplimente, care optimizeaza metabolismul din mai multe puncte de vedere.