Azi a aparut un curubeu in Bucuresti. De fapt chiar doua, concentrice. E o zona care arata foarte bine, la Parcul Izvor:
In timp ce eu ii faceam poza, cei langa care parcasem faceau o pana, insensibili la frumusetea naturii.
Data trecuta cand kilometrajul mi-a aratat 666 am facut un accident(am observat asta dupa, in timp ce stateam la volan, dar cu masina pe platforma).
Zilele trecute a fost o demonstratie impotriva prezentei numarului 666 in codul de pe noile pasapoarte. Ca si cum asta ar conta. Numerele sunt niste conventii. Suntem supravegheati prin sateliti, telefoane mobile, serverele de Internet, camere de luat vederi pe strada, carti de credit, acte de identitate si in curand cipuri implantate sub piele. Evident, toate astea sub pretextul binelui comun.
Cum se poate lupta impotriva acestor lucruri? Pentru ca problema nu sunt uriasa majoritate a oamenilor care isi vad de viata lor ci acei cativa care comit infractiuni, pe de o parte si acei alti cativa care organizeaza toata sarada. Cum ar fi ca noi toti sa tinem un jurnal foto/video al tuturor lucrurilor pe care le vedem sau facem? Ar insemna sa existe o baza de date paralela si, mai ales: publica. Pentru ca nu as avea nici o problema daca am avea toti cate un cip in cap si s-ar inregistra permanent tot ce spunem, facem sau gandim, atat timp cat lucrurile astea ar fi publice, pentru toti. Adica… daca cineva are acces la datele mele personale, la mailul meu, la convorbirile mele telefonice… de ce sa nu avem acces toti la toate mailurile, datele si comunicatiile? Sa nu mai existe contracte semnate pe ascuns de cei pe care unii dintre noi i-au ales sa ne conduca, insotite de comisoane grase si… secrete. Pe bogatiile subsolului, de exemplu, care, teoretic, apartin in egala masura fiecaruia dintre noi.
Astfel, fiind practic toti cu chilotii in vine in fata celorlalti, in mod automat s-ar risipi in neant multe dintre problemele generate de faptul ca unii sunt mai egali decat altii. De asemenea, s-ar pune capat ipocriziei in care traim.
Toti folosim produse cosmetice, de la spuma de ras, pasta de dinti, deodorante, gel de dus, creme, machiaje(mai putin unii baieti) dar putini sunt constienti de pericolul pe care il reprezinta unele ingrediente.
Parafina: umplutura ieftina, blocheaza porii si impiedica eliminarea toxinelor, ducand la alergii, iritatii, inflamatii, acnee.
Parabenii: conservanti care cresc riscul de cancer si alte probleme ale pielii. Singura lor utilitate este pentru comercianti prin faptul ca produsele au un termen de expirare mai mare.
Aluminiul: gasit in special in deodorante pentru axila, este absorbit in organism si este suspect pentru diverse afectiuni, de la cancer la Alzheimer.
Acrilamida: substanta cancerigena prezenta si in cartofii prajiti de care am vorbit luni. Creste riscul de tumori ale sanului.
Isoporpil alcool: deshidrateaza si imbatraneste pielea
Surfactantii: efect iritant si toxic
Bisfenol: diabet si boli de inima
DEA, TEA, MEA: cancer.
Fluorul din pasta de dinti. NU reduce riscul de carii dar creste riscul de cancer si vine insotit de metale grele si chiar radioactive. Este printre cele mai toxice substante. Se acumuleaza in corp.
Parfumurile sintetice: contin neurotoxine. Adica iti omoara neuronii. Ce, te pomenesti ca mai aveai nevoie de ei…?
Propileneglicol: imbatranirea pielii, probleme ale ficatului, iritatii, deshidratarea pielii. Se combina cu alte substante rezultand carcinogeni. Se absoarbe prin piele.
SLS(sodiumlaurilsulfat): gasit in sampoane si balsamuri de par. Inhiba cresterea parului. Ironic, nu? Afecteaza sistemul imunitar si cel hormonal.
Toluen(in lacul de unghii): toxic pentru ficat si sistemul nervos, afecteaza glandele endocrine(sistemulu hormonal), poate cauza defecte ale fatului daca este folosit de femeile insarcinate.
Triclosan: cancer, iritatii, malformatii la copii, afecteaza sistemul hormonal si imunitar, reduce fertilitatea.
Si lista poate continua cu zeci sau sute de alte substante gasite in orice, de la detergenti la spuma de ras si de la cremele cosmetice la gelurile de dus.
Aceste chimicale se pot absorbi in piele si, in timp, prin acumulare, iti pot da probleme de sanatate in alte zone(creier, ficat, rinichi). Cand efectele devin vizibile(poate dupa ani de folosire) poate fi prea tarziu si afectiunile imposibil de tratat cu medicamente care se adreseaza efectelor, nu cauzei reale, practic imposibil de precizat.
Evident, prin alte tari unele sunt interzise, dar companiile producatoare folosesc variantele mai ieftine si mai toxice atunci cand “targetul” e intr-o tara corupta(nu impune la timp legislatia/restrictii in domeniu) si cu oameni dezinformati sau ignoranti.
Te-ai fi gandit ca de fapt, produsele cosmetice pe care le folosesti “pentru piele” lucreaza impotriva ei? Ca toate cremele, balsamurile, exfoliantele, hidratantele, vopselele… ascund problemele existente si iti aduc altele noi?
Aici as mai avea un scuipat de dat acelor “odorizante” de apartament, care arunca in aer la intervale de timp(sau cand detecteaza miscare) un adevarat nor de chimicale toxice. Vad asemenea monstruozitati prin diverse case, altminteri ale unor oameni pe care ii consider inteligenti. Oare nu e mai bine sa facem curat sau sa folosim arome naturale, direct din plante?
Exista totusi si alternativa: cosmetice fara chimicale sau cu mai putine chimicale.
Imi iau pe ascuns(nu am voie sa ma uit la poze cu gagici) FHM-ul pe ianuarie-februarie…
si ce sa vezi… poza mea cu o reteta de salata. Fiind trimis in noiembrie(la FHM se munceste, nu e jucarie), uitasem complet.
Desi reteta a fost conceputa de mine, realizarea si aceasta fotografie delicioasa ii apartin prietenei mele… din pacate eu eram pe la cateva mii de kilometri distanta de locul faptei pentru a ma putea infrupta dupa pofta inimii din ea.
Cred ca trebuie sa apara mai des astfel de articole si sa fie nevoie de poze, astfel voi avea asigurate nu numai poze ci si papica buna, Andra, ma poti ajuta? As propune 4 articole pe zi: unul dimineata, unul spre pranz, unul dupa-amiaza si unul seara. In week-end poate chiar niste comentarii despre ce se mananca la diverse restaurante sau chiar despre dulciuri si junk food.
Ingrediente: somon la cuptor sau la abur (pentru proteine de calitate si omega 3), nuci caju (pentru grasimi sanatoase, proteine si fibre), oua (pentru continutul de fosfolipide), rosii (pentru continutul de licopen), andive (ajuta digestia), suc de lamaie (antioxidant), menta (gust, digestie). Se poate adauga un strop de ulei de seminte de in, presat la rece.
Tot vorbind cu diverse persoane ajunse pe culmile mai mult sau mai putin inalte ale bogatiei materiale am aflat niste lucruri interesante despre mancarea servita la restaurantele cu diferite adunaturi de stele.
Unul dintre oamenii cu care lucrez in mod strans de vreo doi ani a umblat cam prin toata lumea si a avut ocazia sa manance in diverse locuri, de la mec pana la cele mai scumpe restaurante din cele mai exclusiviste hoteluri si statiuni.
Tinand dieta strict si invatand in acest timp cum sta treaba cu carbohidratii, grasimile, proteinele si caloriile omul se trezeste intr-o zi ca imi spune: “stii, am observat ca pe masura ce mi-am permis sa mananc la restaurante mai scumpe am constatat ca sunt din ce in ce mai putini carbohidrati in farfurie”. Evident, adunand 1+1(medicul personal din Elvetia care ii spusese deja ca cele mai sanatoase diete sunt cele de tip low-carb) ajunsese si el la aceeasi concluzie cu care eu imi racesc aici tastele de cativa ani: exista mancare pentru sclavi(cereale, fainoase, zahar: energie ieftina, alimente procesate pline de chimicale) si mancare pentru ceilalti.
Paradoxul este ca o dieta de milionar poate fi tinuta si cu un buget de clasa medie sau chiar cu un buget restrans. O dieta sanatoasa nu este scumpa, dar presupune sa faci alegeri corecte si sa te organizezi putin astfel incat sa iti cumperi, prepari si transporti singur mancarea, chestie care iti va lua maxim o ora pe zi, timp in care poti strange legatura cu partenera/partenerul de viata si pe care il poti folosi ca relaxare. Intr-o zi oricum vom avea cu totii copii si va trebui sa facem asta, ca dor nu ii lasam sa manance porcariile carora li se face reclama la TV sau care ne sunt vandute la colt de strada la preturi de 5-10 ori mai mari decat costul materiei prime?
Sau, mai degraba: obsesia fibrelor. Alimente bogate in fibre, fulgi de cereale cu fibre, diete bazate pe fibre, restaurante cu alimente bazate pe “fibre”. O adevarata obsesie a ultimilor ani si un pretext tocmai bun pentru reclama menita sa insele consumatorul neavizat.
Cele mai multe “diete” sau articole despre “dieta” pun de obicei accentul pe un singur element, fie el carbohidrati, grasimi, proteine, fibre, antioxidanti. In realitate, o dieta naturala si sanatoasa e compusa din alimente in forma cat mai naturala si cu un raport de substante utile/calorii cat mai mare.
Un aport optim de fibre este citat ca benefic pentru scaderea colesterolului, reglarea glicemiei, reducerea riscului de cancer, reducerea riscului de boli cardiovasculare, slabire, constipatie.
Fibrele alimentare sunt substante inrudite cu carbohidratii, dar care nu pot fi digerate. Ele pot suferi diverse transformari in intestin, insa cu ajutorul bacteriilor care traiesc aici. Exista fibre solubile in apa(gasite in special in pulpa fructelor) si fibre insolubile in apa. Cele utile pentru digestie sunt cele insolubile, care, culmea, se gasesc in coaja fructelor, in legume, in diverse seminte si in taratele de cereale. Adica alimentele si partile din alimente neglijate sau aruncate pur si simplu.
Desi nu toate sunt “fibre” dpdv fizic si chimic, denumirea a devenit comuna. De multe ori sunt denumite “fibre vegetale”, exprimare pleonastica, din moment ce alimentele de origine animala nu contin “fibre”.
Cel mai popular beneficiu este “reglarea tranzitului intestinal”, ele marind viteza cu care corpul elimina reziduurile provenite din procesul de digestie. Alt beneficiu, poate chiar mai important este capacitatea lor de a bloca absorbtia unor toxine, printre care si metalele grele. De asemenea, alimentele bogate in fibre reduc rata la care se digera si absorb carbohidratii (si alti nutrienti) reducand astfel riscul ca “avalansa” de energie sa fie transformata in grasime, pentru ca nu poate fi consumata in timp util.
Din produsii de fermentatie ai fibrelor rezulta si anumite substante (acizi grasi cu catena scurta), cu multiple beneficii pentru sanatate.
Odata cu beneficiile vin si dezavantaje: tranzitul intestinal este reglat si de alti factori (grasimile, apa, diversi micronutrienti, educatia sistemului digestiv). Deci a vorbi doar despre fibre atunci cand suferi de constipatie cronica este un risc in a neglija ceilalti factori. Capacitatea de a bloca absorbtia unor toxine este “la pachet” cu capacitatea de a bloca si absorbtia mineralelor utile (cum ar fi calciul in celebra combinatie “lapte cu cereale”). Un alt dezavantaj major al fibrelor solubile este faptul ca pot deveni sursa de hrana pentru bacteriile producatoare de gaz. Problema cu “gazele” nu este numai externa(burta umflata, zgomot, miros neplacut) ci si cu faptul ca pot afecta si digestia altor alimente (in special cele bogate in proteine) rezultand si de aici noi toxine. Ele se pot absorbi in sange si face ravagii prin metabolismul tau. Dupa cum aratam la “beneficii”, o cantitate rezonabila de fermentatie si “gaz” nu este numai naturala ci si benefica pentru sanatate.
Pacaleala clasica este cu cerealele. In timp ce anumite tipuri de cereale au un continut mare de fibre, cele “comerciale” cum ar fi graul si orezul au in acelasi timp o cantitate mare de amidon(carbohidrati) si calorii. Procesarea cerealelor in produse de tip paine, paste, fulgi reduce in general continutul de fibre. Anumite produse au fibre adaugate, dar asta ne indeparteaza si mai mult de scop, chiar daca in aparenta se rezolva problema. E ca si cum daca ti-a fi frig te-ai dezbraca de haine si ai pune o patura pe tine. Inteleg sa mancam cereale cu bobul mic, cu un raport mare de fibre vs. amidon, dar nu inteleg excesul de grau, orez, porumb sub pretextul ca ar avea fibre.
Le voi pune in ordinea in care eu le consider utile pentru sanatate si dieta in general, nu neaparat in ordinea continutului de fibre, in mod strict. Dupa cum spuneam la inceput, trebuie privite alimentele per ansamblu, nu doar prin prisma unui detaliu, asa cum se face in reclamele la cereale sau iaurt.
Sunt dupa parerea mea cea mai importanta sursa de fibre, pentru ca vin insotite si de alti nutrienti valorosi: seminte de in, seminte de coriandru, alunele de padure, migdalele.
In aceasta categorie includem frunzele (spanac, varza, condimentele de tip busuioc, oregano), radacinoasele (morcov, telina, ridichii), inflorescente (broccoli, conopida) si alte parti comestibile dintr-o diversitate cat mai mare de plante, fiecare cu avantajele ei.
Sunt cele mai “delicate” cand vine vorba de fermentatie(balonari), deci trebuie sa le incerci si sa le alegi pe cele cu care te intelegi cel mai bine: mazare, naut, fasole, linte, fasole de diverse tipuri.
Trebuie sa fie cat mai mici si mancate cu coaja: fructe de padure, cirese, visine, prune, rosii cherry, ardei, vinete, bame, dovleac, ananas, avocado, masline(ultimele doua nu sunt chiar fructe in forma “clasica”). Ar trebui probabil incluse si citricele, dar dupa ce am spalat ultimele lamai si mi-a ramas aurolac pe chiuveta am niste indoieli.
Sunt de preferat cele fara gluten sau cu un continut redus de gluten: quinoa, hrisca, mei, amaranth, ovaz, secara. Se folosesc si diverse produse de tip “tarate” dar cred ca e mai important sa luam fibrele in forma naturala, nu extrase sau sub forma de pastile, pudre, amestecuri.
Da, ingrasa. Evident. Aproape ca nici nu mai conteaza cate calorii contin(250-450/100g), mai ales ca e foarte greu de estimat cantitatea consumata.
Hai sa vedem ce mai stiu ei sa faca.
Cartoful in sine este un aliment util pentru cei care au o activitate fizica intensa si un necesar caloric si de carbohidrati mare. Din pacate sunt si printre produsele agricole fruntase la continutul de pesticide. Cautati cartofii crescuti organic, fara pesticide si alegeti cartofi mici, cu un raport mai bun coaja/amidon. Daca au fost expusi la lumina, partea care a devenit verde trebuie aruncata, ea dezvoltand toxine(solanina si chocanina). Solanina se gaseste si in rosiile verzi(necoapte) si este foarte periculoasa pentru sanatate. Este de preferat sa nu fie consumati deloc acei cartofi care prezinta culoarea verde sub coaja.
Cartoful este o sursa buna de vitamina C, vitamina B6, potasiu, cupru, mangan si fibre. Contine si o serie de fitonutrienti, unii cu efect de scadere a tensiunii arteriale. Cei mai valorosi nutrienti se gasesc in coaja. Evident, curatarea si prajirea lasa produsul finit(cartoful prajit) gol, fara cantitati semnificative de nutrienti, cu exceptia amidonuli, care da doar energie si in exces duce la ingrasare. Deci ii putem manca cruzi(in salata), fierti sau copti pentru a avea parte de continutul de nutrienti, fara riscurile aduse de cartofii prajiti.
Prajirea amidonului produce acrilamida (afecteaza ADN-ul, cauzand probleme de fertilitate si cancer) si oxideaza grasimile, rezultand alti derivati toxici. Tipul uleiului este foarte important. La prajire este indicat sa fie folosite uleiuri speciale pentru prajire, rezistente la temperaturi mari. Cartofii prajiti retin de asemenea si cantitati mari de ulei, care aduce si el calorii ascunse. In fast-food-uri sunt prajiti in amestecuri de uleiuri si margarine, toxice ele insele. Sarea adaugata prezinta si ea o problema in conditiile in care cei mai multi oameni depasesc de cateva ori necesarul zilnic de sodiu, sarea fiind adaugata la aproape toate alimentele.
Se intampla sa mananc asa ceva poate de cateva ori pe an. Poate si din cauza ca sistemul meu digestiv nu se impaca deloc bine cu cartofii, indiferent de modul de preparare. Nici mie nu mi-a venit sa cred ca au incaput 2 farfurii si vreo 200g de branza (roquefort). Au intrat la fix cu smantana+usturoi, o bere mai lipsea si era tacamul complet. Din punct de vedere nutritional si caloric, ar fi fost in regula daca eram dupa un antrenament intens. Totusi, doar de toxinele din prajeala nu ai nevoie dupa antrenament.
Va doresc o saptamana buna si fara cartofi prajiti!
