Mărimea contează?
Sigur că mărimea contează, dar câteodată este adevărat că esențele tari se țin în sticle mici. În alimentația modernă, ce este mare, de obicei a ajuns să fie nesănătos. Fie că ne referim la mărimea unui aliment, a unui producător sau a unei porții.
Alimente
E vorba despre fructe, legume, seminte, nuci, alune, cereale. Marimea lor conteaza, dar in directia opusa bunului simt. Marketingul a descoperit ca instinctul natural al cumparatorului este sa le aleaga pe cele mari. Pana la un punct a fost chiar si util.
Legumele, fructele, semintele, nucile, alunele, cerealele inmagazineaza energie. Energia necesara cresterii unei noi plante. Aceasta energie este folosita si de om(printre alte animale) pentru a-si duce zilele. Punctul de pornire au fost plantele salbatice, care inmagazinau energia necesara in mod natural incoltirii si cresterii, pana aceasta isi putea lua nutrientii din mediu. Omul a intrat pe fir si a inceput sa cultive acele plante care ii aduceau mai multa energie. Astfel aceste seminte, fructe, legume, cereale au produs roade tot mai mari. Din pacate, in aceste roade ale pamantului tot mai mari, raportul de micronutrienti/energie totala a fost din ce in ce mai prost. Asta pentru ca depozitele de energie(in general amidon) au fost din ce in ce mai mari fata de cele de proteine, grasimi, minerale, vitamine, enzime, oligoelemente, fitonutrienti si chiar fibre(desi utilitatea fibrelor e discutabila). Daca mai punem la socoteala faptul ca acesti nutrienti ar fi trebuit produsi dintr-un sol din ce in ce mai sarac… avem tabloul complet al malnutritiei generalizate de care suferim ca specie.
Agricultura moderna este dedicata productiei de furaje. Pentru ca omul este vazut de catre conducatorii lumii ca un animal care trebuie hranit cu costuri minime. Sanatatea nu este altceva decat o afacere, ca si alimentatia. Eu, tu, noi… nu suntem decat statistici… avem nevoie de x calorii si y proteine pentru a munci pana crapam. Daca piramidele au fost construite pe grau si China pe soia… noi de ce sa mancam mai bine? De ce sa traiesti 100 de ani si sa consumi resursele corporatiilor cand poti sa-ti dai obstescul sfarsit pe la 60-70, dupa ce iti cheltui toata agoniseala pe medicamente?
Am mai mancat niste mure zilele astea.
Totusi, aceste mure par sa fie de cateva ori mai mari decat murele pe care le adunam cand eram copil, de pe marginea canalelor de irigatii(evident, secate). Gustul este si el doar o palida amintire a ceea ce insemna concentratia de elemente nutritive din acele mici boabe negre pline de praf pe care mi le aduceam aminte.
Eu m-am lasat de cereale, dar curand voi incerca aceasta varianta fara gluten, cu bobul mic, ceea ce se traduce in mai multe proteine, fibre si grasimi raportate la calorii/carbohidrati: Quinoa.

Deci, da… marimea conteaza, mai ales cand duci o viata sedentara si mananci de la hyper/super/mini market, alege mai mic, nu mai mare.

































