Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Imi da un prieten un link despre astaxantin care ma face sa caut putin mai mult despre aceasta substanta. Ce sa vezi… un antioxidant minunat se gaseste in cele mai mari cantitati in… apa de ploaie statuta din baltoacele aproape secate. Iata o noua sursa de antioxidanti pentru cei pasionat de dietele naturale si in special de dietele “paleo” sau “primale”. Fara indoiala ca omul preistoric bea apa din baltoace. Nu sunt lamurit insa daca acea apa continea si organisme clasificate drept animale sau doar plante. Adica nu as vrea ca cineva sa isi strice dieta band apa de ploaie, asa cum ar fi normal si natural.

Repet: in natura nu exista dieta vegetariana. In natura plantele au pe ele cel putin trei lucruri: insecte(oua, larve, insecte mature), pamant care contine minerale si microorganisme de toate felurile(unele clasificate drept animale),  materii fecale si in descompunere.

Mi se pare corect ca cineva sa tina ce dieta vrea si sa aiba drept argument o alegere personala sau filosofica(de ex. nu vreau sa omor animale pentru a ma hrani cu carnea lor), dar nu cred ca a impinge la nesfarsit o idiotenie gen “dieta vegetariana e naturala” va avea un rezultat pozitiv.  Daca nu sunteti in stare sa argumentati o alegere, spuneti ca este pur si simplu o alegere. E mult mai bine decat o argumentatie care sa arate despre voi ca habar nu aveti ce faceti. Pana la urma nici o “dieta” nu este “naturala”, pentru ca nici unul dintre noi nu traieste “natural”.

Am descoperit de vreo 4 luni ca organismul unui copil produce cacat. Nu foarte mult, dar nici putin. Tot cacat produc si ticluitorii de reclame la margarina. Asta in timp ce avem mari scandaluri despre oua in aceeasi media care traieste din banii de margarina ai mamicilor spalate la creier.

Nu o sa mai spun ca “margarina e nasoala”, pentru ca se pare ca as putea fi dat in judecata de unii care pot demonstra ca nu e nasoala. Mie mi-e greu sa demonstrez ca e nasoala deci nu am dreptul sa imi exprim aceasta parere. Revenind la reclame. Zice o fosta sportiva de performanta intr-o reclama “acizii grasi esentiali omega 3 si omega 6 pe care organismul unui copil nu ii poate produce”.

Pe ce se bazeaza reclama? Pe faptul ca cine e atat de prost incat sa dea margarina propriului copil nu stie ca acizii grasi esentiali se numesc esentiali pentru ca organismul uman, in general, nu ii poate produce. Deci faptul ca organismul unui “copchil” nu ii poate produce este de la sine inteles. Si nu stie ca desi esentiale, grasimile sanatoase sunt cele in forma naturala, nu sub forma de plastic.

Trecem peste discutia “dar ce cantiate de omega 3 sau omega 6 avem nevoie pe zi, din ce surse si ce ofera margarina si din ce surse” si ramanem la subiect: reclame bine ticluite de catre oameni fara nici un fel de scrupul. Chiar nu se poate trai si din altceva decat din a vinde grasimi denaturate spunand mamicilor ca sunt bune pentru crestere? Chiar nu se pot lua masuri impotriva acestor firme si reclame? Chiar ii lasam pe “astia” sa bage in noi ce au chef? Chiar nu suntem constienti ca vom plati cu totii(la propriu, cu banii pentru tratamente din asigurarile de sanatate) pretul bolilor induse de alimentatia nesanatoasa?

De data asta marimea portiilor. A portiilor de alimente si a felurilor de mancare de la restaurante.

Cand eram mic nu mancam. Norocul meu, pe undeva. Fusesem invatat de mamaie sa fiu hranit precum puii de vultur, direct in cioculet, doar ca nu mi se mesteca mancarea inainte. Cand am mai crescut era clar ca nu o sa intind mana dupa mancare, ca doar eram obisnuit sa vina singura la gura. Cert este ca mama se ruga de mine sa termin din farfurie. Am avut o revelatie, cand, fiind lasat cu nasa mea o zi, dupa ce am mancat cat am vrut(mancarea mea preferata, vita cu mazare), ramasese cam o treime. Eram cam fastacit… nu vroiam sa o pun in situatia sa se roage de mine sau sa ma preseze, cum facea mama. Dar… surpriza… nasica imi zice “nu mai vrei?”. Cu jumatate de gura ii raspuns: “nu mai pot”. Spre surprinderea mea, imi ia farfuria din fata si gata. Am incercat sa ma scuz, cum eram obisnuit, dar discutia s-a oprit. Aflasem ca se poate. Se putea sa mananc atat cat imi trebuia fara sa fiu nevoit sa sufar din cauza asta.

Oriunde te duci, de la rude la restaurant ti se pune in fata o portie si trebuie sa o mananci. La rude pentru ca altfel le jignesti si risti sa strici toata tarasenia, la restaurant pentru ca daca lasi in farfurie este risipa si se declanseaza concursul tacit cu ceilalti meseni. Fie ca esti baietel, fetita, aschie sau elefant primesti si mananci(probabil) aceeasi cantitate de mancare. Si pentru ca mancarea de calitate e scumpa si greu de facut, cea mai mare parte din “meniu” este constituita din…da… ai ghicit… carbohidrati. Fie ca-i vezi direct sub forma de cartofi, orez, paine, terciuri, coci, paste, paneuri… ei vor constitui, in final, “grosul” potolului cu care te umfli, din punct de vedere al volumului. Caloric vorbind(adica al cantitatii de energie din alimente) este posibil sa se strecoare si o cantitate (ne)sanatoasa de grasimi ieftine, procesate, prajite, arse, toxice(ca la un piure facut cu margarina sau ca la un blat de pizza inecat in ulei). Pentru ca, literalmente, tacamul sa fie complet… dupa ce ai in sistem grasimi si carbohidrati care incearca sa-si faca loc prin sange, ficat si pe sub sorici(in tesutul adipos subcutanat, that is) ii dai cu niste zahar, adica molecula perfecta pentru ingrasare(glucoza+fructoza).

Cum scapam totusi de aceasta pacoste numita “portie”?

La rude esti “mancat”, la figurat, de data asta. Singura sansa este sa iei un supliment care sa blocheze absorbtia nutrientilor, sa incerci sa gusti doar din fiecare fel de mancare si apoi sa arzi caloriile respective(daca exista munci istovitoare de care toata lumea se fereste acum este timpul sa te afirmi ca o persoana muncitoare si pe care toti se pot baza, urmand sa profiti de asta cu alta ocazie).

La restaurant e mai simplu. Cateva trucuri te vor ajuta sa mananci doar atat cat ai nevoie, presupunand ca ai ajuns macar la nivelul la care sa stii macar alimentele care sunt utile pentru obiectivele tale:

1. imparti din start portia in doua parti mai mult sau mai putin egale: ce consideri ca este cazul sa mananci si ce vei cere sa iti fie pus la pachet. Fara rusine, fara discutii, fara regrete. Chiar daca nu o mananci mai tarziu iti poti face pomana cu un om care poate nu isi permite sa manance mai mult decat junk.

2. daca ai parteneri flexibili poti lua cateva feluri de mancare diferite din care sa guste fiecare dupa preferinta, astfel incat cantitatea finala se regleaza si se imparte, de exemplu: ai 4 guri de hranit, dar comanzi 3 feluri de mancare.  Diversitatea te va ajuta sa mananci mai putin per total, pentru ca gusturile tale rafinate vor fi satisfacute din mai multe unghiuri. Evident, se poate gasi si un ramator care vrea sa-i sara nasturele de la pantaloni inainte sa se ridice de la masa, dar pentru el poate fi comandat, in mod special, un fel ieftin, dar “spornic”(umfla matzul bine) gen piure, cartofi prajiti, orez, lipii cu usturoi, paine prajita, paste fainoase. Poti chiar sa-i spui ca faci tu cinste cu partea lui, e mai bine sa pierzi doi lei si sa mananci sanatos decat sa te chinui apoi sa arzi niste calorii de care nu aveai nevoie si care ajung, inevitabil… pe burta.

3.  oricat de foame ti-ar fi si oricat de buna este mancarea ia cate o bucata mica si mesteca pe indelete. Asta va ajuta la aparitia senzatiei de satietate inainte ca numarul caloriilor indesate pe gat sa fie echivalentul a jumatate de zi de jogging. Evident, daca incerci sa “pui pe tine”, mesteca rapid(dar bine), baga in tine tot ce prinzi si ia niste enzime digestive, ca sa fii sigur ca mancarea ajunge in tine si nu in WC. Pentru multi adolescenti intarziati masa este un concurs de “cine termina primul”, arucand pur si simplu bucati de mancare spre stomac. Totusi, cand ei vor fi suspecti de ulcer si cu tubul pentru endoscopie pe gatlej(ca sa mentionez doar un capat al tractului digestiv care poate fi supus acestei placeri de nedescris) tu iti vei vedea de treaba.

4. de cate ori este posibil, cere garnitura separat, chiar daca smenarii ti-o includ in pret, in speranta ca te vei umfla precum o vita scapata in porumb si nu vei observa faptul ca ai dat pe 100g de friptura pretul unui kilogram de carne. In loc de materia prima pentru fabricarea alcoolului(cartofi, cereale, porumb) cere legume la abur sau o salata de cruditati/muraturi. Refuza din start painea care se pune pe masa. Daca nu reusesti sa-i convingi ca nu te intereseaza cartofii lor prajiti inclusi in pret, orienteaza-te si promite minunatia unui coleg a carui foame se citeste de la un kilometru in stralucirea ochisorilor. In situatia in care mai ai de sapat 100 de metri de sant sau de spart inca o caruta de lemne poti manca si garnitura, pentru ca vei avea nevoie de energie.

A stabili marimea portiei de care ai nevoie la o masa este o arta. Trebuie sa tii cont de predispozitia genetica, de halul in care esti acum si de unde vrei sa ajungi, de ce ai mancat sau vei manca in resutl zilei, de nivelul de efort fizic. Paradoxul restaurantelor este ca daca vrei sa primesti mai putin(ce-i drept, mai de calitate) trebuie sa platesti mai mult iar locurile unde se mananca “mult, ieftin si prost” sunt mult mai numeroase.

Secretul dietei este ca sa fii tot timpul satul atunci cand vrei sa slabesti si tot timpul cu putina foame atunci cand vrei sa cresti in greutate.

3, 2, 1, 0… cum zicea un cunoscut om politic acum cativa ani sa il cautam la oua, acum noi cautam ouale la cifra.

Sa fie clar: de multisor mancam oua de la gaini crescute in baterii. Doar cei care au rude la tara sau o sursa de oua au mancat altceva. Si in mancarurile gata cumparate sau din restaurante sa nu ne imaginam ca erau oua organice-bio-eco-bull-shit. Nu. Erau tot oua “cu cifra 3″, chiar daca pe vremea aia nu ii obliga nimeni sa scrie cifre si coduri pe ele. Pentru ca erau cele mai ieftine si se gaseau peste tot. Cam toti am crescut si am mancat astfel de oua. Deci nu am murit de la ele si nici nu este o urgenta majora excluderea lor totala din alimentatie.

Totusi, pe termen mediu si lung ar trebui sa ne fie mila intai de noi, nu de gaini. Multi dintre noi mancam si gaina cu totul deci mi se pare o ipocrizie sa spui ca vrei oua de la gaini crescute “uman”. Uman este sa mancam alte animale si chiar sa ne mancam intre noi cand situatia o impune. Asta e mosternirea, asa am ajuns aici, chiar daca azi putem alege altceva la adapostul civilizatiei si evolutiei.

Sa revenim la ouale noastre. Avem cateva aspecte:

1. animalul care face oul: gaini selectionate genetic pentru a produce oua mai mari si mai multe.

2. hrana acelui animal: iarba, rame si larve, insecte, seminte, pamant sau cereale+ soia+ hormoni si antibiotice.

3. modul de viata: spatiul, bioritmul, stress-ul. La asta se refera cifra. La modul cum traiesc gainile. Nu ne spune prea multe lucruri despre ce mananca gainile sau ce chimicale sunt folosite.

4. chimicalele: medicamentela administrate direct gainilor(antibiotice, hormoni), chimicalele din furaje(de la pesticide pana la conservanti).

Devine deci evident ca oul produs de o gaina care oua la cateva zile, scurma prin pamant, mananca insecte, este expusa la lumina solara(vitamina D) si este prinsa de cocos este cu totul altceva decat oul produs de o gaina care se oua de doua ori pe zi(pacalita cu lumina ambientala), nu vede lumina zilei si este hranita cu cereale si antibiotice.

Paradoxul apare ca desi cele “industriale” sunt mult mai ieftin de produs totusi putem gasi oua “de la tara” la un pret mai mic, creand iluzia ca cele sanatoase ar fi mai ieftine. Din contra, daca luam in calcul adaosurile intermediarilor si s-ar respecta regulile esentiale de siguranta alimentara si s-ar pune la socoteala costurile invizibile sau ascunse, un ou adevarat costa mult mai mult decat unul produs “in baterie”.

In diverse discutii despre suplimente si vitamine/minerale, eu am mai atras atentia ca alimentele produse industrial pur si simplu nu contin nutrientii “din tabele” sau cei presupusi de noi, ba din contra, continutul nutritiv poate fi semnificativ diferit. Discutia era, la acel moment, despre fructe si legume, dar iata ca deja exista un scandal despre oua si probabil vor urma si altele.

Acum, eu inteleg foarte bine ca trebuie atrasa atentia asupra sigurantei alimentare si sanatatii. Totusi, ce avem de facut acum, trebuie sa platim mai mult pentru oua cu cifre mai mici, de import, sau sa invatam sa producem mancare mai sanatoasa pe cont propriu? E normal sa respecti niste reguli facute de altii daca ele te lasa in fundul gol si chiar cu burta goala? Pentru ca da, tot scandalul are legatura cu faptul ca din 2012 acest tip de oua vor fi interzise pe piata europeana.

Frustrarea e cu atat mai mare cu cat pur si simplu nu gasesti decat “3″ in toate magazinele. Inteleg sa faci un astfel de scandal si sa bati apa in piua cand ai o alternativa la indemana, nu cand ea e prea indepartata pentru a fi adoptata de cei care inteleg necesitatea unei alimentatii sanatoase si sustenabile din punct de vedere ecologic.

Se tot bate apa in piua cu obezitatea si educatia care trebuie facuta “populatiei” si “tinerilor”.

Intrebarea mea este, cine sa faca aceasta educatie, cand nutritionistii si nutritionistele vand amfetamine iar vedetele fac reclama la margarina, cola, paste fainoase, soia, supe instant de “e”-uri? Cand un personaj din lumea sportului romanesc- poate cel mai cunoscut pe plan mondial- spune la TV ca margarina este buna pentru copilul ei(deja rotunjor) ce sanse au mamicile din aceasta tara sa dea copiilor o educatie culinara sanatoasa? Cum poate fi pozibil acest lucru cand in alte tari margarina a fost deja interzisa si se fac diverse campanii de constientizare a pericolelor prezentate de grasimile denaturate?

Educatia se face cu bani. Bani pentru a angaja specialisti adevarati, bani pentru a promova ideile direct, de la om la om, sau prin media. Cine are acesti bani? Companiile care produc junk food, pentru ca ele au bugete imense de publicitate. Mancarea sanatoasa nu include in costul de punere pe piata si publicitatea.  Pot sa scriu eu (sau altii ca mine) cat vrem despre dieta, alimente sanatoase si nutritie… nu avem nici o sansa in fata sumelor uriase bagate in publicitate de companiile producatoare de “cascaval pane”. Pot sa citesc eu sau altii mii de carti si studii despre nutritie, in fata prostimii vine un doctoras plagiator sau o doctoresa cu prea multe operatii estetice care iti flutura prin fata “vedetele pe care le-a slabit”(ce ar fi sa ne mai slabiti voi?) si gata, ne intoarcem la margarina, paste si reductil(da, ala mic, cu sibutramina, care respira greu, interzis de UE ca omora oameni).

Mesajele penibile de genul “pentru sanatatea dumneavoastra consumati cel putin doi litri de lichide pe zi”(ca curga berea si cola in valuri, deci) nu fac decat sa intareasca reclamele frumos colorate cu doamne zambitoare si copii fericiti indopati cu grasime alterata, soia sau alte mizerii. Da, indraznesc sa spun un lucru evident pentru cei care mai intraznesc sa gandeasca cu propriul cap: campania cu mesajele pentru “sanatatea dumneavoastra” are efectul invers celui pretins.

Poate media sa compenseze cu cate un reportaj sau cu cate o discute din an in pasti despre junk food sau obezitate faptul ca zi de zi difuzeaza reclame la produse procesate, care contin zahar, faina, grasimi denaturate, soia? Nu, nu poate. Ipocrizia este dusa la maxim si te trezesti chiar cu reclama la astfel de otravuri in timpul unei emisiuni “de sanatate”. Te trezesti chair cu articole comandate care nu sunt clasificate la “advertorial” sau “publicitate”. Te trezesti ca iti vorbesc despre sanatate tocmai cei platiti sa faca reclama la junk food si chimicale.

spunea cineva care mi-a dat ideea acestui articol. Cum adica… iubeste-ma… dar nu ma dezbraca?

Chiar daca vrei o forma fizica mai buna a te iubi pe tine si a-ti iubi corpul este o conditie esentiala a reusitei. Oare cum ai putea dedica timp si energie pentru un lucru pe care nu-l iubesti? Corpul pe care ti-l doresti este acelasi cu cel de acum, cu mici modificari de aspect. Tu esti si vei fi aceeasi persoana, chiar daca vei avea muschii mai mari sau mai putina grasime sub piele. Vei avea poate mai multa experienta cu dieta si antrenamentele. Vei avea poate si ceva mai multa cultura, rabdare, intelegere cu tine. Vei depasi cliseele sociale care iti spun ca doar cei care se incadreaza intr-un anumit sablon(de frumusete fizica sau de altceva) sunt fericiti pentru ca au dreptul sa fie fericiti. Frumusetea insa nu o definesc altii. O definesti tu, fara sa te intereseze care este standardul sau “ce se cere pe piata”.

Pe de alta parte, nu cred ca daca vrei o forma fizica mai buna ar trebui sa te privezi de sex. De ce sa te pedepsesti? Pedepsele fac parte din dresajul animalelor. Lasa partenerul(sau partenera) sa decida cat este de atras(atrasa) de tine. Poate pentru el(ea) conteaza mai putin cati centimetri ai in talie sau ca ti-a aparut un punct de celulita pe fund. Nu te simti bine cu tine. Stiu. Nu iti place de tine. Stiu. Vrei 6 pack, brate, fund, picioare bla bla bla… dar poate celalalt nu le vrea neaparat si poate nu le vrea acum. Sau poate nu il intereseaza deloc. Adica faptul ca vrei sa arati bine te transforma intr-un monument de superficialitate? Chiar nu crezi ca ai ceva frumos sau bun care sa merite atentie? Chiar nu crezi ca meriti ceva bun pentru ca nu arati bine? Trezirea. Ai multe lucruri frumoase, care merita atentie si meriti ce este mai bun, indiferent cate kilograme ai sau cum arati acum. Chiar daca nu stii care sunt ele, simplul fapt ca existi iti da dreptul la fericire.

Asa ca motto-ul ar trebui sa fie “dezbraca-ma si fa-ti de cap cu mine pana la vara”.

Este o dilema perpetua: ce fac mai intai, pun masa musculara si apoi dau grasimea jos sau intai dau grasimea jos si apoi pun masa musculara?

Cand vine vara toata lumea vrea sa isi vada abdomenul pe plaja(sau o burta cat mai mica), deci orice plan sau teorie pica. Presupunand totusi ca planurile tale au o bataie ceva mai lunga de cateva luni, trebuie sa tinem cont de cateva lucruri esentiale:

1. Muschii sunt cei care ard grasimea. Muschii consuma energie in timp ce ii antrenezi(si cu cat sunt mai puternici au nevoie de mai multa energie. Muschii consuma energie in zilele de refacere si consuma energie doar ca sa existe.

2. Chiar si fetele sau baietii care sunt speriati “sa nu le creasca muschii prea mari” isi dau seama foarte rapid ca muschii se pun foarte greu. Pentru cei mai multi problema de incepator care creste repede se transforma in problema de intermediar, cu plafonarile cateodata imposibil de trecut.

3. Un program de slabire fara pierdere de masa musculara este un  lucru rar. Toate programele si metodele promit “cresterea in masa musculara fara grasime” insa aceasta combinatie este atinsa de foarte putini si in foarte putine cazuri. Chiar si daca pastrezi toata masa musculara, dupa ce arzi grasimea vei constata ca muschii erau, de fapt, mult mai mici decat credeai.

4. Dieta pentru slabire trebuie foarte atent conceputa, in special pe baza experientei pe care o acumulezi atunci cand slabirea conteaza mai putin. Balanta slabirii este foarte sensibila si orice abatere conteaza. Daca mananci mai putin decat optimul corpul se poate bloca, iar daca mananci mai mult decat optimul te poti chiar ingrasa in loc sa slabesti.

Deci, ca sa poti incepe un program de ardere a grasimii trebuie intai sa ai o masa musculara rezonabila, experienta cu dieta si antrenamentul. Pentru cei mai multi care abia incep sportul sau revin dupa o pauza de cateva luni, primul pas este acumularea de masa musculara, tinand sub control stratul de grasime.  Exceptie fac doar cei care in urma altor sporturi au o masa musculara foarte mare si geneticul le permite un regim dur si antrenamente de rezistenta fara pierderi.

Pentru cei mai multi(si cele mai multe) un program ar trebui sa inceapa cu o dieta low-carb sau medium-carb/high-protein si antrenamente de forta, pentru a creste masa musculara.  Antrenamentele de forta trebuie insotite intodeauna de antrenamente pentru postura, stretching si cardio. Pe masura ce masa musculara ajunge sa fie cu ceva peste ce ti-ai dori, poti reduce frecventa antrenamentelor de forta, contrabalansand cu un volum mai mare de cardio si o dieta mai stricta.

Asa cum un brat mare fara un abdomen macar plat este neplacut, la fel de neplacut este si un abdomen cu 6-pack cu membre ca niste vreascuri.

avea cineva la messenger azi statusul “diet over- result: FAIL”. Incercand sa-l incurajez sa “ramana in program” ajunge sa imi spuna o chestie memorabila: “it’s a job”.

Da, e un job. Timp pentru sala, pentru cumparatul si preparatul alimentelor. Timp pentru cele 4-6 mese(2-3 din suplimente) pe zi. Pentru documentare. Bani. Energie. Concentrare. Odihna. Rabdare. Obiective care se ating lent, poate chiar in ani de perseverenta.

A venit vorba despre Andrei si proiectul World Class. Da, a slabit chiar mai mult decat ma asteptam si eu. Dar a fost in cantonament. 3 antrenamente pe zi, mese fixe asigurate, programe de nutritie si antrenament, suplimente nutritive, antrenori, motivatie, lipsa altor activitati.

Imi povestea un prieten(fost obez ajuns aproape de 4 pack) cum si-a dedicat un concediu de trei saptamani la mare mergand la sala, mancand regulat, dormind inclusiv dupa-amiaza… a facut in acele trei saptamani progrese mai mari decat in ultimul an petrecut in oras.

3-4 antrenamente pe saptamana si 4-6 mese pe zi, plus 8 ore de somn cer foarte mult de la noi. Dar poti obtine rezultate pe termen lung si cu 2-3 antrenamente pe saptamana si 3 mese sanatoase plus niste vitamine/minerale si un supliment dupa antrenament daca ramai in acesti parametri, fara sa faci lucruri care sa te dea inapoi cu saptamani sau chiar luni.

Chiar daca apar greutati(mai ales la inceput), lucrurile “se ung” pe parcurs. Citeam undeva ca pentru a fixa obiceiurile legate de antrenamente si dieta ai nevoie de 6 luni in care sa te tii de treaba. Dupa aceste 6 luni apare noul “eu”. Rezultatele deja se vad si motiveaza, obiceiurile vechi sunt doar o amintire si obiceiurile noi devin o a doua natura.

Oare cati dintre cei care vor incepe in aceasta primavara hotarati ca “de data asta ma tin” vor fi regasiti si la sfarsitul verii?

Am fost azi la Antena 2, tema discutiei “Taxa pe fast food”. Observ si acum la TV ca sunt unii pacaliti de aparenta “grija” pentru “sanatatea populatiei”, cand, de fapt, aceasta taxa va face sa creasca consumul de produse de tip junk food si chiar fast food. Explicatia e simpla: cam toata lumea consuma o combinatie de alimente de tip  fast-food sau junk-food si mancare sanatoasa. Mancarea sanatoasa este mai scumpa si mai greu de obtinut, preparat, transportat, mancat din mers sau cand ai un program incarcat. Bugetul pentru alimente fiind deja foarte rigid(ponderea cheltuielilor cu alimentele este foarte mare in Romania, in totalul cheltuielilor unei persoane/familii) si sumpindu-se alimentele de tip fast food, automat vor fi taiate alimentele sanatoase si se va consuma mai mult fast food.

Trecand peste definirea fast food-ului(in mod obsesiv se includ aici grasimile, in general, desi exista si grasimi sanatoase, esentiale vietii), ajungem la solutia de subzistenta: sa ne aducem fiecare mancare de la tara. Sa ne procuram alimente din surse proprii, la preturi mici, care nu apuca sa fie umflate de procesatori(cum ar fi laptele, de exemplu). Intrebarea este daca ne apucam toti sa cautam mancare “de la tara”, “tara” poate produce suficienta mancare. Din moment ce mor animalele de foame din lipsa de furaje si sta pamantul nelucrat, as zice ca ca se poate. Din moment ce multi dintre noi pierdem timp cu prostii si facem “cardio” pe banda in loc sa muncim putin… cred ca se poate suplimenta si forta de munca existenta acum la tara. Benevol. Vrei mancare curata? Participi atat financiar cat si direct la producerea ei. Poti vedea acest lucru ca pe o distractie sau relaxare de week-end. In loc sa pierzi bani si sanatate vei castiga bani(din economia facuta) si sanatate.

Calitatea alimentelor “de la tara” nu este standardizata si te poti trezi cu un ou mai vechi, o rosie mucegaita, niste pepeni crescuti cu “azot”, dar tot ar fi mai bine decat alimentele importate, procesate, pline de aditivi si care, prin faptul ca sufoca piata, distrug si sansa ca noi sa avem vreodata mancare curata romaneasca.

Om cu om. Nu ne putem baza pe “autoritati” sau “stat”. Justificarile acestor taxe sunt penibile. Efectele lor sunt contrarii celor pretinse. Stim bine de ce si deja politica a devenit o casnicie unde partenerii se inseala reciproc. Media traieste si din publicitatea producatorilor de junk food.  Deci nu te poti astepta la o parere obiectiva nici din partea lor.

Daca fiecare dintre noi mai convinge inca un om sau o familie, atunci incet, incet, apar si solutiile la problemele: de unde iei alimente, cum sunt crescute, care este calitatea, care este siguranta, care sunt preturile, cine le sorteaza, cine mi le aduce la usa, cine mi le transforma in feluri de mancare sanatoasa, pe care sa le pot manca si cand am un buget redus(financiar sau de timp).

Cand stai pe scaun, pe canapea sau in pat in cautarea solutiei perfecte nu faci decat sa te indepartezi de solutiile imprefecte, dar aplicabile, simple, eficiente, economice, sanatoase. Mai bine incepi gherila interioara decat sa astepti marea revolutie, eventual facuta de altii.

Om cu om se poate trece de la pierdutul timpului si aruncatul banilor pe junk food la folosirea timpului si banilor pentru sanatate, cultura, dezvoltare personala.  Taxele sunt platite de fiecare dintre noi, iar banii nu am stiut niciodata unde se duc. Insa daca renunti la a cumpara mancare si incepi sa o produci(eventual in colaborare cu rudele de la tara) acei bani stii unde raman. La tine.

Aud pe la radio(am facut greseala sa deschid Realitatea FM pentru cateva minute), ca se va pune o taxa pe fast food. Justificarea este “cresterea incidentei obezitatii”. Am inteles. Spre 1 miliard de euro la buget. De unde? Din banii cui? Cine defineste ce este fast food? De ce nu se merge pe campanii de educare daca tot mor politicienii de grija sanatatii noastre? De ce nu este ajutat producatorul intern de mancare sanatoasa? De ce supermarketurile sunt sprijinite de stat sa sufoce producatorii locali? De ce acesti producatori locali au fost intotdeauna sabotati?

E simplu. In loc sa se mearga pe cresterea colectarii taxelor(de la evazionistii, de exemplu, din domeniul alimentar), se jupoaie si mai rau sarmanul. Pentru ca un consumator de fast food sau de junk food este, in general, un om cu venituri reduse si nivel de educatie scazut. Deci mancarea saracilor este asemuita cu un viciu. Si producatorii interni de mancare sanatoasa trebuie adusi in sapa de lemn. De ce? Pentru ca daca aceste grupuri de oameni ar lucra impreuna si banii, chiar si asa putini, ar ajunge la producatori am deveni cu totii mai bogati, mai puternici, mai sanatosi.

Evident, bauturile cu zahar sunt periculoase. Alimentele procesate sunt si ele periculoase cand ajung sa constituie “grosul” unei diete. Totusi, nu avem cum sa ignoram faptul ca societatea merge spre un control cat mai strict al statului si corporatiilor asupra oamenilor.  Eu lupt si am luptat impotriva mancarii proaste. Dar asta nu inseamna sa ne lasam prostiti cu astfel de gogosi.