Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Un nonsens. O aberatie produsa de promovarea agresiva a unor produse vecine cu junk-food-ul.

Fibrele, desi necesare in dieta, nu pot constitui “baza” unei diete pentru ca ele nu sunt un nutrient. Nu aduc nici energie, nici material de constructie. O dieta sanatoasa contine si o anumita cantitate de fibre alimentare, dar nu poate fi “bazata pe fibre”. Fibrele au anumite roluri in procesul de digestie insa nu ofera nici energie si nici material de constructie. Sunt un balast necesar in dieta.

Fibrele vin automat cu alimentele intr-o dieta diversa si neprocesata, in alimentele de origine vegetala, insotind ceilalti nutrienti. Fibrele au cateva avantaje: regleaza tranzitul intestinal, blocheaza asimilarea unor toxine (inclusiv metale grele), produc prin fermentatie acizi grasi esentiali, asmilabili direct din intestin.

Avantajul major al fibrelor intr-o dieta obisnuita este incetinirea asimilarii carbohidratilor, cu reducerea indicelui glicemic al mesei respective. Pe acest fapt se bazeaza reclamele la produse “cu fibre”. Totusi, incarcarea glicemica (cantitatea totala de glucoza/carbohidrati) ramane aceeasi, deci aceste alimente pot avea chiar mai multe calorii decat cantitati mai mici din faina alba, de exemplu. Crezand ca “e bun”, omul mananca mai mult decat daca ar fi stiut ce contine cu adevarat acel aliment, adica, in mare masura “calorii goale”, cu toate eforturile zadarnice ale producatorilor de a “fortifica” produsele de panificatie cu vitamine, minerale, proteine.

Dezavantajele fibrelor din cereale (in special grau) sunt alergenii, acidul fitic (care blocheaza asimilarea mineralelor), glutenul (responsabil nu doar pentru boala celiaca ci si pentru multe alte tulburari), opioizii (de unde si proverbul “painea prosteste”). Chiar si soiurile de grau considerate “mai bune” (spelta) sunt practic identice, urmand ca prin procesare (coacerea painii) toxicitatea sa creasca substantial.

Tranzitul intestinal (toba pe care o bat vanzatorii de faina arsa) este avantajat si de aportul de grasimi sanatoase si probiotice, nu doar de fibre, existand oameni care mananca foarte putine fibre si au un tranzit intestinal normal, sanatos.

Excesul de fibre (in special cele din cereale) este la fel de nociv ca si lipsa totala a fibrelor din alimentatie. Printre dezavantajele unui consum exagerat de fibre se numara blocarea asimilarii unor minerale (in special calciul din laptele cu cereale dat copiilor), iritarea colonului (in special cu produse pretins de detoxifiere care contin tarate de grau). Fibrele pot interfera cu digestia altor alimente (in special cand se mananca mai multe alimente asociate la aceeasi masa) si pot induce fermentatia si indigestiile.

Acneea persistenta poate chiar sa dispara la cateva saptamani dupa incetarea folosirii cerealelor ca aliment. Faina arsa sustine procesele inflamatorii si genereaza procese autoimune implicate si in afectiunile tenului.

Deci, data viitoare cand cineva iti spune ca tine “o dieta bazata pe fibre” sau cand unui produs din faina i se face reclama de tip “contine fibre”, trece-l pe lista neagra. Prezenta unei cantitati semnificative de faina de cereale in dieta noastra (chiar si integrala) tine doar de motive economice (ieftin de produs si procesat), nu medicale (in realitate este daunatoare sanatatii).

PS: da, fainoasele sunt bune la gust, iti umfla burta si iti adorm creierul, imi plac si mie, dar ele reprezinta o proportie cat mai mica din alimentatia mea, pentru ca stiu sa-mi iau nutrientii din alte surse si nu ma las pacalit de reclamele vanzatorilor de junk, indiferent pe cine ar plati sau convinge sa le laude produsele.

Indicele glicemic este un indicator al cresterii nivelului de glucoza din sange la consumarea unui aliment, raportat la glucoza pura sau paine alba. Este un concept teoretic, in practica noi mancand amestecuri de alimente preparate in moduri diferite. De asemenea, fiecare organism reactioneaza diferit la aceeasi cantitate de glucoza. Chiar si la aceeasi persoana reactia poate fi diferita, de la un moment la altul, in functie de perioada din zi, alimentatie, antrenamente etc.

Amidonul din cereale, orez si cartofi este o forma vegetala de stocare a energiei pe termen lung. El este format din molecule de glucoza, legate unele de celelalte. Cand mancam amidon, aceste molecule sunt asimilate (digerate si absorbite). Deci, a manca amidon inseamna, de fapt, a manca glucoza. Viteza cu care se produce digestia amidonului si absorbtia glucozei poate fi diferita, insa reclamele la “cereale” induc ideea ca acest proces ar dura “timp indelungat”, in special daca in ecuatie sunt prezente si “fibrele”. In realitate acest lucru este insignifiant pentru cerealele procesate mancate in cantitati care sa ofere nutritie. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al glicemiei, consumul de paine poate fi chiar mai rau decat acela de zahar.

Alimentele pentru cei care in secolul trecut prestau munci fizice au fost mostenite acum de noi, care avem cu precadere munci sedentare, datorita masinilor (robotilor). Din pacate industria alimentara a continuat sa mearga intr-o directie gresita, a productiei de energie ieftina, carbohidrati cu indice glicemic mare, care ne distrug sanatatea. Aceleasi materii prime si ingrediente folosite pentru ingrasarea porcilor sunt regasite in produsele atat de abundente pe rafturile magazinelor alimentare.

Daca adaugi suficiente fibre incat sa incetinesti asimilarea amidonului atunci deja excesul de fibre are mai multe dezavantaje decat beneficii. Pe de alta parte, aceste ingrediente adaugate sunt tot produse procesate, apoi supuse coacerii, despre care am explicat ca are potential toxic. Altfel, indicele glicemic al alimentului este oricum foarte ridicat. Aceste fibre, daca provin din cereale cu gluten (tarate de grau) au si un puternic potential alergen si sunt de evitat. Din pacate, personalitati si chiar “somitati” sustin inca aceste erori nutritionale, facandu-ma sa ma intreb cine sau ce se ascunde, de fapt, in spatele lor.

O dieta diversa, fara alimente rafiante si procesate are automat un indice glicemic redus. Teoria indicelui glicemic este o teorie depasita, din anii ’80, care incerca sa salveze ce se mai putea salva din industria fainoaselor si zaharului. Pastele sau alte fainoase cu indice glicemic mare, marketate ca fiind “bogate in fibre” sunt, din punctul meu de vedere, o simpla inselatorie, depasita in alte zone, dar abia sosita la noi.

Poti citi mai multe despre indicele glicemic pe getfit.ro

Am intalnit prima data termenul de “failure to thrive” (FTT) pe beyondveg.com, in timp ce ma documentam despre dietele vegetariene si vegane. Se refera la esecul unei diete in conditiile in care respecti toate regulile, faci eforturi, ai organizare, rabdare, chiar te minti singur pana la un punct, dupa care trebuie sa recunosti: nu functioneaza. Te simti rau, energia lipseste, apar probleme de imunitate sau digestive, acnee, amenoree (lipsa ciclului menstural), te ingrasi la loc dupa ce ai slabit etc.

Trecerea de la un mod anarhic de hranire cu junk la un mod sistematic (chiar daca este restrictiv) poate fi benefica prin reducerea cantitatii de toxine ingerata (cum ar fi carnea arsa ori fainoasele). Organismul incepe o detoxifiere, dublata insa de acumularea unor deficite de nutrienti. Vorbim despre sisteme de hranire sanatoase, nu “dieta cu supa de varza” ori alte astfel de inventii macabre.

La inceput totul merge bine, mai ales ca trecerea la un nou stil de alimentatie poate genera un entuziasm si o cascada hormonala pozitiva, o stare de bine si de fericire, constiinta unui scop. Totusi, dupa o perioada apar si problemele. Am intalnit vegani care au renuntat la orice produs de origine animala de ani buni, care acum se resimt, dar le este frica sa accepte ca trebuie sa diversifice alimentatia. Le este frica sa recunoasca public un lucru evident: ca omul este omnivor, facut sa manance divers si ca toate alimentele vin atat cu parti bune cat si cu parti rele.

Similar, in cazul altor diete, intalnesc oameni care vor sa tina vara o dieta ketogenica, o dieta care exclude mare parte din fructele si legumele de sezon. Evident, iarna o dieta ketogenica este chiar naturala (prin aportul mare de grasimi), dar vara trebuie sa profiti de vitamine, minerale, antioxidanti, fitonutrienti.

Cauzele esecului pot fi departarea de principiile reale ale dietei (ex. consumul caloriilor goale de origine vegetala), folosirea unor alimente de proasta calitate (pline de chimicale si hormoni, cum ar fi lactatele industriale), stress-ul, intoxicarea cu tutun, cafea, alcool, lipsa de odihna, supraantrenamentul sau stabilirea unor obiective prea indraznete si graba in a obtine rezultate.

Cand te compari cu altii care declara ca “le merge bine” ar trebui sa tii cont de cateva elemente: diferentele individuale (exista diferente in modul in care organismele noastre functioneaza), celelalte elemente din modul de viata al persoanei respective (un calugar budist poate trai cu cateva frunze pe zi, de exemplu), acuratetea relatarilor (unii oameni pot omite faptul ca mananca si alte alimente, pe ascuns).

Deci cand vezi ca dieta nu functioneaza asa cum ar trebui, chiar daca o vreme a fost bine, sa faci ajustari, unele minimale, dar care te vor pune inapoi pe traseul corect si iti vor restabili energia si sanatatea. Cel mai important lucru este sa ramai la o dieta sanatoasa, indiferent de tipul ei.

Este painea prajita buna pentru slabire? Sau “de regim”?

Painea prajita este un produs ultra-procesat provenit din grau (si, mai rar, alte cereale): grau-faina-aluat-paine-paine prajita.

Cerealele

Au intrat in alimentatia omului de foarte putin timp, aducand un mare avantaj: sunt usor de produs si stocat. In afara de asta ele vin cu multe calorii goale, alergeni si chiar substante psihotrope menite sa te faca mai docil. Mai multe despre asta in Ce am cu cerealele. Cerealele integrale sunt, in general, o minciuna, acest aliment ajungand sa ocupe in dieta noastra un loc mult prea important doar din considerente economice, chiar daca reprezinta un pericol pentru sanatate. Exista multe alte alimente sanatoase din care sa-ti iei si amidonul (daca asta vrei sa mananci), fibrele, vitaminele, mineralele.

Faina

Macinarea cerealelor are ca scop eliberarea nutrientilor, altfel blocati in coaja foarte greu de digerat. Pentru conservare, de multe ori se elimina si embrionul, faina ramanand, alba. Faina alba are si avantaje fata de faina integrala, nu doar dezavantaje. Poti citi mai multe despre faina. In ultima vreme a aparut si fortificarea fainii cu diverse vitamine, minerale, substante, in incercarea de a mai reduce din dezechilibrele nutritionale cauzate de acest aliment mult prea prezent in dieta noastra de saraci, ignoranti si, in final, bolnavi.

Dospirea cu drojdie

Face faina mai usor digerabila, creste aroma si da produsului finit acea textura specifica, moale, aerisita, usor de mestecat. Dospirea poate fi mai sanatoasa daca se folosesc si culturi lactice (care produc acid lactic in loc de alcool etilic). Acum se dezvolta aromele care vor si puse in valoare prin coacere. La dospire se mai pot adauga diverse ingrediente (aditivi), unele naturale, altele chimice, toxice, daunatoare sanatatii.

Coacerea

Pentru a intrerupe procesul de fermentatie si a putea face aluatul comestibil urmeaza incalzirea pana cand coaja capata culoarea specifica, data de reactia Maillard, cu beneficiul binecunoscut: cresterea riscului de cancer. Da, in coaja de paine se afla substante cancerigene. Da, si la  biscuiti. Da, la orice aliment rumenit. Ca efecte pozitive, coacerea evapora alcoolul si o parte din apa.

Chiar daca cea mai mare parte din drijdie (o ciuperca) este inactivata, de multe ori procesul de fermentatie continua in tubul nostru digestiv, lucru vizibil si la exterior: burtile umflate si steatoza hepatica a mancatorilor de paine. Bineinteles, coacerea face ca acest produs sa poata fi pastrat cateva zile, lucru util in trecut, cand nu existau alte metode pentru pastrarea alimentelor.

Prajirea

Ca si cum nu era de ajuns prima arsura, procedura este continuata ulterior, generand mai multe substante toxice, mai multi radicali liberi, scazand si mai mult valoarea nutritiva dar crescand indicele glicemic (masura in care corpul receptioneaza glucoza din paine) si, deci, facand painea prajita mai toxica si mai periculoasa pentru cei care vor sa slabeasca. Colac peste pupaza, exista si produse care, odata cu prajirea adauga si ulei (iarasi radicali liberi), sare, alte chimicale. Citeste si despre frigere, prajire, coacere.

Deci, data viitoare cand cineva iti spune sa mananci paine prajita, spune-i ca painea prajita irita tubul digestiv, este cancerigena si ingrasa.

Laptele, aceasta minune a naturii, permite puilor de mamifere sa se hraneasca in mod optim in prima parte a vietii. Despre laptele de vaca am tot scris. Ba chiar si despre laptele de capra. Omul este singurul animal care se poate hrani cu lapte (chiar si cu laptele altor specii), inclusiv la varsta adulta, ca rezultat al unei mutatii genetice care ne permite sa producem lactaza, enzima folosita in digestia lactozei (zaharul din lapte).

Exista ingrijorari cu privire atat la efectul alergenic, inducerea aterosclerozei, unor boli autoimune, tulburarilor hormonale, obezitatii, diabetului si chiar cancerului prin consumul de lapte dulce de vaca, in special pasteurizat. De aceea sunt de preferat produsele fermentate, din lapte crud. De asemenea, chiar daca laptele de oaie, capra sau bivolita poate avea calitati usor imbunatatite, ele sunt foarte apropiate din punct de vedere al continutului si efectelor.

Continutul real al laptelui depinde foarte mult de modul in care animalele au fost crescute si hranite, de furajele folosite, antibiotice administrate si hormonii folositi pentru inducerea si sustinerea lactatiei.

Laptele are si calitati nutritionale esentiale pentru dezvoltarea puiului insa este un aliment incomplet: are prea putin magneziu in raport cu calciul, prea putin fier, balanta grasimilor este dezechilibrata, o serie de vitamine sunt in cantitati prea mici.

Ca alternative gastronomice avem lichide albe, de consistenta asemanatoare laptelui, produse din materii prime de origine vegetala: migdale, soia, orez, canepa, cocos. Ele au un continut nutritional divers, insa diferit de cel al laptelui adevarat, fiind improprie atat denumirea de “lapte” cat si pretinsa calitate de “inlocuitor”.

Lapte de migdale

Laptele de migdale aduce fibre, proteine si minerale (magneziu, seleniu), vitamina E, fitonutrienti; insa aportul de grasimi de tip omega 6 (cu efect inflamator) este foarte mare. Ar trebui consumat cu masura si doar ocazional.

Lapte de soia

Laptele de soia este folosit de catre vegetarieni sau persoanele care tin post, in special datorita presupuselor beneficii pentru sanatate. Din pacate, aceste beneficii inca nu sunt acceptate de toata comunitatea stiintifica, ba mai mult, laptele de soia poate veni si cu radicali liberi, probleme pentru echilibrul hormonal si digestie (prin blocarea asimilarii mineralelor si proteinelor). Fortificarea laptelui de soia cu cantitati infime de vitamine si minerale nu face decat sa-i accentueze caracteristica de aliment ultra-procesat, recomandat a fi consumat cat mai rar.

Lapte de orez

Laptele de orez este o sursa importanta de carbohidrati usor asimilabili, care pot induce apetit exagerat si ingrasare. Este util dupa efortul fizic sau atunci cand vrei sa bei o bautura dulce. Aportul proteic, de vitamine si minerale este neglijabil, putand intra in categoria caloriilor “goale”.

Lapte de canepa

Laptele de canepa (din seminte de canepa) are cel mai echilibrat continut, si un profil de aminoacizi relativ bun (pentru o sursa vegetala), grasimi de tip omega 3 de origine vegetala, fibre, minerale. Are toate calitatile pretinse de laptele de soia, dar fara partile negative ale acestuia.

Lapte de cocos

Laptele de cocos este obtinut din nuca de cocos si contine o cantitate mare de grasimi saturate de origine vegetala, foarte sanatoase atunci cand sunt obtinute prin presare la rece. In cantiati mici aceste grasimi declanseaza arderea grasimilor, imbunatatesc functia tiroidei si previn bolile cardiovasculare.

Daca sunt preparate acasa, aceste bauturi pot fi incluse intr-o dieta sanatoasa (cu exceptia laptelui de soia). Variantele comerciale contin, de obicei, diversi aditivi si sunt pasteurizate (proces care poate reduce cantitatea si calitatea unor nutrienti dar poate induce foarmarea de toxine).

Datorita faptului ca nu contin lactoza si nici proteine animale, aceste tipuri de lapte pot fi consumate si de catre persoanele care au probleme atunci cand consuma lapte de vaca.  Totusi, ele nu inlocuiesc laptele matern sau alte tipuri de lapte de origine animala, profilul nutritional fiind diferit in mod semnificativ.

Fie ca vorbim de zmeura, fragi, mure, coacaze, afine, agrise ori alte fructe de acelasi gen, avem cateva avantaje majore fata de fructele clasice, gasite tot timpul anului prin magazine (mere, citrice, banane etc.). Pe langa gustul minunat ele sunt mai curate si mai hranitoare decat variantele de plastic, importate de peste mari si tari, coapte pe vapor, tratate cu nenumarate substante toxice.

Mediul de cultura

Mai ales daca sunt “din piata” sau culese din padure sau de pe camp exista sansa de a avea fructe curate, fara pesticide, ingrasaminte, hormoni. Oricum, mai curate decat fructele de plastic importate, care nu contin mai nimic, pentru ca, evident, solul in care sunt crescute este saracit in nutrienti si completat doar cu chimicale.

Valoarea nutritiva

Aceste fructe au un raport foarte bun de nutrienti/calorii. Adica, pentru o cantitate oarecare de fruct aduc mai multe vitamine, minerale, enzime, antioxidanti si fitonutrienti decat fructele “mari”. Acest lucru le face foarte potrivite pentru cei care vor sa isi tina consumul caloric la un nivel scazut si totusi sa se hraneasca optim. La valoarea nutritiva contribuie si faptul ca sunt culese cand sunt ceva mai coapte decat suratele lor artificiale.

Semintele- secretul

O buna parte din nutrientii valorosi se gasesc in seminte, incluzand aici si grasimi sanatoase, altfel aproape imposibil de gasit in alimentele industriale. De aceea trebuie mestecate foarte bine, sfaramand semintele intre masele, astfel incat sa facem posibila asimilarea acestor grasimi utile corpului nostru.

Pentru o digestie optima fructele ar trebui mancate proaspete, crude, separat de alte alimente. Un moment bun este dimineata, altul este cu 1-2 ore inainte de antrenament. In functie de necesarul de energie personal se pot manca si 1-2 kilograme pe zi, in sezon, avand grija sa reducem aportul de grasimi si carbohidrati din alte surse, dar completand cu proteina de calitate (peste, pasare de tara, vita, oua, iaurt fermentat natural).

Este un moment bun sa cumparam proaspete, sa le spalam, sa le portionam in pungi de 100-200g (o portie zilnica rezonabila) si sa le congelam pentru sezonul rece.

Dupa ce am prezentat variantele de Stevia Lichida, Steiva tablete si Xylitol Paks (pachetele cu amestec de xylitol si extract de Stevia) iata ca vine randul starului in devenire: eritritol (in original erythritol), un poliol practic non-caloric (0.2kcalorii pe gram, de 20 de ori mai putin decat zaharul) si cu o putere de indulcire de 2/3 din cea a zaharului. Asta inseamna ca pentru a inlocui 5g de zahar (o lingurita) va trebui sa folosim 7-8 grame din acest indulcitor modern. Daca vrei “siguranta” poti folosi o cantitate dubla, oricum vor fi de 10 ori mai putine calorii.

Acest indulcitor de ultima generatie este doar la un mic pas distanta sa fie prezent in foarte multe alimente, in special lichide. O metoda ieftina de producere (din porumb) a fost pusa la punct si patentata de un mare nume din Big Agro.

Avantajele: este practic non-caloric (spre deosebire de alti polioli), nu da tulburari intestinale (efectul laxativ sau cunoscutele balonari de la sorbitol, maltitol si chiar xylitol in cantitati mari), gust impecabil, fara “bitter aftertaste”, protejeaza dantura (reduce riscul cariilor), se dizolva foarte rapid in apa sau alte lichide.

Argumentul final in favoarea sa este faptul ca il gasim si in mod natural in fructe si alimente fermentate. Este obtinut printr-un proces natural de fermentatie, fiind absolut sigur pentru sanatate, ba chiar avand efecte benefice, inclusiv pentru diabetici (antioxidant si protector).

Particularitati: la dizolvarea in apa raceste solutia, fiind util in special pentru preparate lichide, reci sau preparate solide cu aroma de menta. Ideal pentru limonade. Este stabil termic pana la 160 de grade celsius.

Poate fi cumparat de pe suplimente.ro.

Eu beau limonada facuta cu acest indulcitor, cam 3 linguri la 500ml de apa, zeama de la o lamaie si 1/2 de lime. Nu da senzatie de foame sau alte probleme, doar 100% satisfactie si hidratare fara calorii in plus.

Acum este momentul sa mancam fructe. Pana spre toamna avem in fiecare luna cateva tipuri de fructe coapte natural, pe melagurile noastre. Iarna suntem pacaliti de aparenta dulce a bananelor coapte pe vapor si a citricelor aproape mucegaite, variantele reale sunt foarte putine. Vad oameni altminteri inteligenti mancand iarna toate aceste porcarii iar vara incercand sa slabeasca sau mancand junk-uri gen “inghetata” sau band “suc”.

Exista si persoane care acum vor sa dea lovitura si sa intre in forma vietii lor, caz in care fructele ar trebui tinute la minim. Pentru ceilalti fructele trebuie sa fie principala sursa de calorii, alaturi de legume, cel putin in perioada verii. Totusi, fructele sunt departe de pozele si desenele din reclame.

Fructele naturale sunt greu de gasit

In piete suntem agresati cu fructele de import, ultra-chimizate si culese crude. In magazinele mari situatia este si mai clara: practic nu ai ce cumpara. Deci, pentru a gasi fructe locale, de sezon, coapte natural, cat de cat curate, va trebui sa investesti timp, energie, bani.

Fructele sunt coapte inegal

Aceasta diversitate se refera si la alte calitati ale fructelor (gust, aspect, marime, soi), pentru simplul motiv ca in natura nu exista doua fructe identice, asa cum exista in serele iluminate artificial, unde speciile modificate genetic se hranesc doar din solutii speciale, produse in mare parte din petrol.

Fructele sunt proaspete doar cateva ore sau zile

Un produs natural, proaspat, este foarte perisabil. Unele “tin” doar cateva ore, deci trebuie depozitate in lazi frigorifice imediat dupa recoltare. Este absolut normal sa arunci o parte din fructele cumparate, mai ales daca le lasi pentru a doua zi.

Fructele au viermi

Este practic imposibil sa ai fructe naturale fara viermi. Inca nu s-a descoperit o metoda viabila de protectie impotriva acestor daunatori, cu exceptia, bineinteles, a otravurilor care ne afecteaza si noua sanatatea.

Fructele ingrasa

In cantitati indestulatoare, pe langa o dieta “normala” fructele ingrasa. Este normal, in sezonul cald depunerea de grasime pentru iarna era esentiala pana acum cateva sute de ani. Fructoza da o senzatie de satietate foarte redusa, aceasta ramanand in seama volumului. Deci, cand faci “cure de fructe” redu la minim celelalte surse de energie, in special grasimile denaturate si sursele concentrate de amidon/glucoza. Un kilogram de fructe poate insemna si doua ore de efort intens, in echivalent energetic. Desi fructele din tara noastra sunt relativ sarace in principii nutritive valoroase, eu consider ca merita sa ne facem “plinul” cat avem ocazia.

Chiar si mestecate bine exista riscul fermentatiei, deci burta se va umfla. Este doar un fenomen trecator.

Fructele se mananca separat, crude, intregi, cu coaja

Atat pentru controlul aportului de nutrienti, cat si pentru o diegestie optima, este bine sa mancam fructele separat de alte alimente. Putem combina insa fructele intre ele, ba chiar putem asocia si legume fibroase daca vrem putina diversitate.
Cele crude pastreaza cel mai bine vitaminele si enzimele, iar coaja (nestropita) este si ea foarte utila.
Pentru cei care vor doar sa se mentina sau chiar sa creasca in greutate sucurile de fructe sunt o alternativa gustoasa si hranitoare.

In raport cu antrenamentul, fructele “merg” cel mai bine cu 1-2 ore inainte de efort.  Intr-o dieta sanatoasa, pentru mentinere de vara, fructele pot sta alaturi de carne slaba, iaurt, legume, oua. Mai putin nuci, seminte, carne grasa, organe, uleiuri. Este destul timp pentru ele in celelalte anotimpuri.

Si da, fructele sunt bune, chiar foarte bune, dar la timpul lor!

Ma intreb cand vreun fost prajitor de snitele va lansa si la noi un astfel de concept, cum am vazut la TV in Italia. Acum cativa ani am avut o serie de articole intr-o revista de mancare buna, sub titlul “Dieta Fitness”. Feed-back-ul de la cititori a fost bun, insa noua conducere a revistei respective a considerat ca e mai bine sa umple revista cu dulciuri si prajeli, chiar daca scriam articolele pro bono. Am pus accentul pe sursele de alimente, pe modul de preparare si principiile de asociere, lasand cantitatile pe ultimul loc. Am observat ca mancand alimente curate, preparate corect, apetitul se regleaza si cantarairea alimentelor nu mai este necesara.

E bine ca se promoveaza un mod sanatos de hranire, dar mi-e greu sa acord credibilitate unor persoane care pana mai ieri mancau junk food. Alimentatia sanatoasa presupune un proces indelungat de invatare, dincolo de dietele ideale gasite prin carti sau “studiile” reciclate de revistele traducatoare de continut expirat. Acest proces de invatare se aplica apoi fiecaruia dintre noi, pentru ca ne aflam in situatii unice, in care aplicabilitatea metodelor “din carti” este variabila.

La italieni lucrurile se fac in etape. Etapa unu fiind sa adauge legume in paste. Drept dovada ca exista si la ei deja ingrojorarea cu privire la consumul exagerat de cereale procesate, fara a compensa cu suficiente legume si alimente de calitate superioara. Ma intreb la noi ce ar trebui facut, o shaorma de somon, cu avocado?

Amarantul este o pseudocereala folosita pe la noi pentru hranitul porcilor (sub denumirea de “stir”) dar alte rude ale sale mai nobile au intrat in alimentatia omului cu foarte mult timp in urma, atat ca seminte cat si ca “salata”, frunzele.  Varietatea presupus americana gasita acum si la noi reprezinta o alternativa mai sanatoasa la cerealele obisnuite, atat datorita continutului mare de proteine si minerale cat si absentei glutenului.

Proteina are o calitate inalta iar printre beneficii se mai numara scaderea colesterolului rau, tensiunea arteriala si are proprietati antioxidante.

Dupa ce am descoperit beneficiile semintelor de quinoa (o alta pseudocereala) am incercat si amarantul, mai versatil si mult mai interesant din punct de vedere al produsului finit. In urma inmuierii (de preferat 24 de ore) si fierberii (1 parte seminte la 3 parti apa) timp de 20 de minute, am obtinut un fel de budinca gelatinoasa (asemanatoare cu cea provenita din inmuierea semintelor de chia). Cand mesteci se simt boabele precum niste icre, dar cu o textura placuta.

De aici am pornit pe doua cai: cea sarata si cea dulce.

Pentru reteta “sarata” am adaugat legume calite foarte putin in tigaie, folosind apoi preparatul drept garnitura la carne. Andreea a folosit morcov, dovlecel, ardei rosu. Desi are multe proteine, se digera usor deci poate fi asociat cu friptura la cuptor, de exemplu, dar trebuie sa avem grija la cantitati.

Pentru reteta dulce am facut o salata de fructe cu banane, capsuni, portocale, mere, suc de trestie de zahar deshidratat (sucanat) si scortisoara. Am amestecat apoi cele doua ingrediente intr-un desert minunat, care poate folosi si ca masa dupa antrenament pentru cei care tin post sau diete vegetariene/vegane. Este si o prima masa mai buna decat clasicele cereale cu lapte si fructe uscate (care au si un cost mai mare).

Sucul de trestie este diferit de zaharul brut sau brun, pentru ca este integral, eliminandu-se doar apa. Cel mai important component este aminoacidul uridina.

Scortisoara este acolo din doua motive: efectul antioxidant (chiar controversat de mare pe scara ORAC) si pentru cel de diminuare a rezistentei la insulina, facand posibila reducerea glicemiei fara efort suplimentar din partea pancreasului. Iau extract de scortisoara, ALA si Pycnogenol de fiecare data cand mananc o cantitate mare de carbohidrati (dupa antrenament, zilele de “incarcare).