Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Fara sa imi dau seama, pe 7 Martie acest blog a implinit 3 anisori. Am fost prea ocupat cu getfit.ro(care a implinit vreo 8 anisori). Multumesc celor care, prin comentariile sau mesajele lor, m-au ajutat sa abordez teme de interes si sa progresez constant prin documentare si exercitiu.

Dupa cum spuneam, cristianmargarit.ro va ramane pentru articole mai personale, mai diverse, in timp ce “gr0sul” informatiei este acolo unde trebuia sa fie de la bun inceput, pe www.getfit.ro. Pentru cei dornici de a pune intrebari sau a cere sfaturi, exista forumul getfit.ro, unde probabil 99,99% din intrebarile care iti pot veni in cap au fost deja discutate si exista diverse variante de raspuns.

EA: “imi aduceai aminte de un tractorist de la tara care fuma Carpati… il chema Stavarache, se batea cu bolovani cu nevasta-sa”
EL: “multumesc, venind din partea ta asta e cel mai mare compliment pe care il poate primi un barbat”
EA: “hai mai puiuc, acum mirosi a roua, a prunc si a… BOB!”

Si totusi, NU e BOB. Am primit un parfum de ziua mea. O surpriza placuta, la care am reactionat foarte natural: am incercat sa asociez noua minune a parfumeriei frantuzesti cu ceva familiar, un miros din copilarie. Un prieten mi-a spus ca doar aduce a BOB, dar ca miros ca si cum as fi venit de la frizer(Nota: imi las parul sa creasca si deja nu ma mai recunosc oamenii). Eu am mai emis ipoteza ca Occidentul a furat retetele faurite de tovarasii chimisti romani, dar nimeni nu ma crede.

Am hotarat sa il folosesc intensiv, practic ma scald in acest parfum in fiecare dimineata(si cateodata si seara). Deci daca vi se pare ca am scapat sticla pe mine, da, chiar am facut-o.

PS: BOB se pare ca era doar spuma de ras si ca a supravietuit capitalismului salbatic de Dambovita, semn ca are valoare. Creditul foto

„… căci nu este alta şi mai frumoasă şi mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor” am citit acum vreo 25 de ani pe spatele unei carti. Am luat in serios cuvintele lui Miron Costin si pana sa apara calculatorul in viata mea deja ajunsesem la saturatie, hotarat fiind ca nu mai trebuie sa citesc, pentru ca e timpul sa descopar lumea pe cont propriu. Apoi am intrat in valtoarea vietii, am inceput sa citesc cu precadere lucrari din domenii mai restranse(intai economice pentru facultate apoi despre sanatate, nutritie, sport) si mai mult in format electronic. Ultimii ani au fost marcati de foarte mult timp petrecut ajutand pe forum mai mult benevol si gratuit pe cei care imi solicitau acest ajutor pentru a slabi, a creste in masa musculara, a fi mai sanatosi etc.

Cu ocazia implinirii a 31 de ani de viata am hotarat sa ma intorc la aceasta prima dragoste: cititul.  Si cum ma minunam cat de scumpe sunt cartile tiparite aveam in acelasi timp constiinta faptului ca nu am cum sa citesc in aceasta viata toate cartile “trase” de pe net. Coincidenta a facut ca o persoana sa intre in contact cu mine pentru o problema si sa aflu ca avea de vanzare o biblioteca. I-as spune “biblioteca ezoterica”. Cateva sute bune de volume din domenii ca magie, psihologie, religie. Deci, de ziua mea, mi-am facut cadou 77 dintre ele. Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca le-as fi avut in adolescenta, asa cum le va avea copilul meu.

PS: am gasit si aceasta carticica despre “Flacara Violet”.

Sa traim fericiti si sanatosi cu totii! Astazi eu implinesc 31 de ani si deja am primit mult mai multe si mai rapide felicitari decat ma asteptam. Avand in vedere ca e ziua mea, evit sa ofer martisoare, insa puteti considera ca ati primit un martisor virtual cand ati citit aceste randuri.

Din moment ce comentariile sunt oprite, va multumesc anticipat pentru urarile voastre :). Pentru cei care simt nevoia sa comenteze exista un forum de discutii pe care l-am pornit cu niste ani in urma si care este locul cel mai potrivit pentru asa ceva: http://forum.getfit.ro

Bebe are o stare de sanatate buna, chiar foarte buna. Totusi, cunoscutele “colici” pot fi deranjante, mai ales pentru urechile celor din jur, asa ca ti se recomanda cateva medicamente…

Substanta activa in sine sa spunem ca ar fi tolerabila. Totusi, ca excipienti gasim ciclamat de sodiu, benzoat de sodiu, zaharina, arome artificiale. Deci cum vine asta… se chinuie mamica sa manance curat 9 luni, baga in ea suplimente de cea mai buna calitate atat tin timpul sarcinii cat si al alaptarii, il protejam pe bebe cum putem de chimicale si te trezesti ca ii dai ciclamat, benzoat si zaharina de buna voie. Cam ce e in capul medicilor care iti recomanda asa ceva pentru copil?

Acelasi lucru este valabil si pentru alte medicamente sau suplimente pentru copii. Chiar si mancarea speciala pentru copii este, din punctul meu de vedere, junk food. Iar pentru ca cei mai multi oameni sunt ignoranti sau in stare de negare primim replici de genul “da-i ce a spus doctorul, ca el stie mai bine”. Clar.  Pe site-urile de mamici nu ai practic nici o sansa de informare, discutiile sunt sustinute de agentii vanzatorilor de produse pentru copii iar site-urile respective traiesc din reclama platita de acestia.

Raspund pe aceasta cale si celui care s-a semnat “matraguna” pe blogul prietenei mele in legatura cu vaccinurile:  citeste mai atent ce a scris in mesajul initial si nu mai vorbi fara sa stii despre ce. Daca mamicii tale i s-ar fi vorbit asa cum ai scris tu catre mamica copilului meu ce ai fi facut?  Ai fi verificat cine este persoana, ca sa o ai pe lista, la o adica?

Coincidenta a facut sa mergem la film exact dupa ce inchisesem o carte la paragraful despre demonstratia lui Ilie facuta politeistilor.

Book of Eli, un film interesant, un scenariu postapocaliptic cu niste urme de originalitate dar cu cateva idei solide, cu destule simboluri ascunse printre pumni si gloante. Merita vazut.

In timpul filmului ma gandeam ca Tudor(copilul nostru de 3 luni) va trai sa vada cu ochisorii lui acele vremuri cand “oamenii se vor ucide intre ei pentru lucruri pe care noi astazi le aruncam”. Nici nu este nevoie de vreun meteorit, razboi sau cataclism… distrugem planeta incet si sigur, milimetru cu milimetru.

“Lactobar” nu este ceva porno ci este doar statusul meu pe messenger cand sunt la birou. Acum, in zilele grele de iarna mai puneam si “la mare, la soare” dar iata ca am ajuns pana la urma la mare. Am fost si destul de prins cu alte lucruri, iata insa impresiile.

Autostrada: dezastru total. In ziua cand am plecat o portiune era inca inchisa iar in rest zapada batatorita si poduri de gheata. Loganurile zburau pe langa mine facandu-ma sa ma gandesc la accidentul de pe A1 care avusese loc in ziua precedenta. Acum, eu accept ca unul vrea sa se sinucida si sa-si ia familia cu el, dar eu poate vreau sa mai traiesc. Oare vor putea fi vreodata domoliti acesti dementi?

Constanta avea un aer preocupat. Vara sunt oamenii relaxati, turisti, piele bronzata, haine lejere… acum parca toata lumea incerca sa se miste cat mai repede spre diverse destinatii, inclusiv eu. Gropi erau destule. Plin. Practic nu am vazut strada fara santuri si gropi. O zona care ar trebui sa fie, probabil, centrul istoric al Constantei este in paragina totala.

Am bagat niste muschi de vita, labneh, hummus, un ananas, niste batoane. Am mancat putin.

Inainte de “revolutie” se spunea ca exista un sentiment de sufocare. Acum cred ca predomina unul de frustrare. Unii am fi vrut sa traim intr-o tara care sa aiba macar drumuri, daca nu si alte elemente de civilizatie. Un domn care lucreaza pentru o institutie a statului imi spune ” nu sunt bani nici pentru toner, de unde bani pentru altele”. Asa e, de unde bani pentru “altele”?

Am vazut si cateva fenomene meteo noi pentru mine, cel mai impresionant fiind un or de ceata care  plutea deasupra pamantului pana la o inaltime de un metru si care invaluia totul, de parca eram pe varful unui munte care iesea din nor.

Baie nu am facut, astept sa se mai incalzeasca.

De ceva vreme imi cautam o vesta. Nu am de ce sa ma imbrac mai gros si vesta imi este foarte utila. Vechea mea vesta(de vreo 8 ani) deja fusese copiata de chinezi si se umpluse orasul de ele. Se si golise intre timp, dar originalul rezista bine si dupa atatea sute de spalari. Dar este uzata moral.

Revenind, prin magazine numai infectii la preturi uriase. Visam la o vesta. Acum, calculand viata in scutece si biberoane aveam si o retinere legata de buget. Am avut noroc, am primit in dar de la fratele Daniel o vesta, pentru care ii multumesc si pe aceasta cale. Am auzit ca e uniforma in Dorobanti. Bine ca nu prea merg prin Dorobanti. Important e ca am vesta noua. Sa o port sanatos!

Mare zi mare… viitorul fost presedinte isi serbeaza ziua de nastere, guvernul cade… si eu devin tatic

Tudor deja a asistat(involuntar) si la primul meci de fotbal, cu taticul sau, chiar daca nu pe stadion, macar prin fereastra camerei de spital… din pacate echipa preferata a pierdut cu 0-3… ii doresc totusi copilului meu sa marcheze de cel putin trei ori in aceasta viata: sanatate, fericire, intelepciune.

Aproape am invins hernia de disc. Azi am luat rezultatele de la RMN. De la 13mm de protruzie cu compresia puternica a nervilor… la o dimensiune neglijabila, FARA compresie.

Au fost niste ANI plini de durere si vreo 4 luni de stat aproape exclusiv la pat. Fara calmante sau antiinflamatoare. Am pierdut foarte mult atunci, pe toate planurile si pana astazi am avut in minte intrebarea “era mai bine daca ma operam?”. Uite ca hernia s-a retras… a fost un pariu foarte riscant, dar pe care, cel putin pentru moment, l-am castigat.

Discurile intervertebrale se degradeaza si deformeaza foarte lent. Cand afli ca ai o problema este deja foarte tarziu, boala fiind instalata probabil deja de cativa ani buni.

Considerata o boala degenerativa diagnosticele erau groaznice si perspectivele sumbre: de la impotenta la paralizie, mi s-a spus acum vreo 4 ani ca daca nu ma operez imediat voi avea parte de ce este mai rau. Nu voi uita niciodata acea dimineata de la Sinaia cand m-am trezit si am facut micul dejun stand in picioare cel putin 45 de minute, dupa ce in ultimii doi ani abia daca puteam sta in picioare cateva minute pana se instala durerea insuportabila, care putea duce chiar la pierderea cunostintei. Era o minivacanta inainte de operatia la care eram programat si care nu s-a mai intamplat niciodata.

Acest mesaj este pentru victoria personala impotriva unei boli considerate de neinvins. Fiecare om trebuie sa cantareasca pentru el si sfatul medicului trebuie sa fie pe primul loc. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa procedeze cum am procedat eu, doar expun o mica parte din experienta mea in acest domeniu.

De asemenea, ” ce am facut eu” pentru a-mi imbunatati starea de sanatate este irelevant pentru altii, pentru ca fiecare om este unic si are nevoie de o solutie unica.  Probabil as putea scrie o carte doar despre aceasta poveste, afectiunea mea, istoria ei, faza acuta, durerile, depresia, tratamentele alternative, refacerea, revenirea la viata si respectarea permanenta a unor reguli de postura, miscare, alimentatie, antrenament, suplimente.

Ce pot spune este ca m-am vindecat cand am inceput sa cred cu adevarat in asta. A fost nevoie de foarte multe sacrificii, fiind la un pas de a pierde tot(pe toate planurile: financiar, personal, familial, al sanatatii).