Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Cineva spunea ca fitnessul este o calatorie, nu o destinatie sau o cursa. La fel modul de viata sanatos. Altii spun ca “it’s all about the chase” (importanta este vanatoarea, nu neaparat actul final si vanatul).

Asemuind atingerea obiectivelor fitness (aspect placut, grasime mai putina, muschi mai vizibili, conditie fizica mai buna) cu o calatorie putem spune ca un om care vrea sa mearga pe acest drum isi propune sa ajunga din punctul A (starea actuala) in punctul B (starea finala, ipotetica, imaginara, virtuala). In fiecare moment acestea se schimba, atat punctul in care te afli cat si obiectivele proiectate (pe masura ce capeti experienta poti evalua mai bine unde poti ajunge si preferintele/dorintele evolueaza si ele).

Evident, este nevoie sa aloci niste resurse in aceasta directie: timp, energie, bani, organizare, mancare, munca, vointa (dupa unele teorii mai vechi). Doar nu ti-ai porpune sa fii teleportat intr-un alt oras doar pentru ca iti doresti sau doar pentru ca ai acces la internet? Cu toate astea, multi vor sa isi schimbe viata dar nu accepta faptul ca acest lucru venind la mine si spunand ca vor sa intre in forma dar ca vor ba o bucata din timpul meu (desi exista pe site-urile mele mai multa informatie si mai multe exemple pe forum decat ar putea citi intr-un an), ba ca vor maine, ba ca vor sa-si mentina obiceiurile nesanatoase (in general alcool, fainoase si dulciuri).

Altii, mai “avansati”, vor metodele secrete, scurtaturile, programele magice si dietele ideale… daca existau eram primul care sa le public. Adevarul este ca metodele, programele si dietele se construiesc impreuna cu specialistii, in timp, cu efort, cu organizare, cu rabdare si ele costa. Timp, bani, energie. Nu poti ajunge dintr-un oras in altul gratis, intr-o secunda, ba sa te mai si opresti pe parcurs la fiecare popas pentru a bea o bere. Nu poti merge cu masina daca nu ii pui benzina. Poti merge cu nasul pana te prinde supracontrolul si te da jos din tren. Poti alerga si intr-un picior, dar nu e mai bine in doua?

Cica ar fi 800 de locuri de munca in final pentru romani (probabil mult mai putine pentru localnici, ca doar nu or fi toti specialisti in extragerea aurului cu cianura). Dincolo de toate discutiile cu mediu, locurile de munca din alte zone, redeventa, spagi colosale catre “alesi” si “autoritati”, turism, infrastructura, zona monoindustriala etc. ramane problema acestor oameni care acum se transforma in cozi de topor, probabil pentru sume derizorii.

Stim ca romanul este un spagar innascut. Deci hai sa mituim populatia locala (probabil maxim cateva sute de persoane care ar beneficia de exploatarea aurului) si sa lasam natura curata iar aurul (si  tungstenul, uraniul si ce o mai fi acolo) pentru stranepotii nostri, cand or putea fi scoase si fara sa ramana in urma un lac de cianura. Sa facem o lista cu acesti oameni amarati “care nu vor decat sa munceasca”, sa vedem cat ar castiga daca s-ar incepe exploatarea aurului si apoi sa-i platim noi, cei care suntem de parere ca ar fi mai bine sa lasam mina asa cum este. Ca doar platim pentru multe altele in tara asta (inclusiv 23 de milioane de euro pentru o halta si o suta pe kilometrul de autostrada), nu s-ar mai cunoaste cativa eurocenti pe an de caciula pentru acesti oameni care nu vor sa munceasca decat la mina cu cianura. Ma intreb cat se cheltuie pentru promovarea proiectului si daca acei bani nu ar fi acoperit traiul localnicilor pentru tot restul vietii. Si aici vorbim de sumele colosale impinse diversilor formatori de opinie, nu maruntisul cheltuit cu cateva spoturi pe la tv.

Dar, cred ca trebuie facuta o lista publica si cu sustinatorii proiectului (inclusiv publicitarii care concep reclamele, lobby-isti, politicieni etc.). Poate va veni o zi cand , cine stie, vor face baie in lacul de langa Rosia Montana, la creearea caruia au contribuit. Bineinteles, ramane si intrebarea: ce facem daca si alti oameni, din alte zone, vor vrea sa munceasca in industrii puternic poluante, care ne-ar afecta pe toti? Transformam tara intr-o zona calamitata pentru cativa dolari? Nu s-au produs destule distrugeri, multe ireparabile?

Am avut placerea sa vad in direct interventia de la TVR 2, si iata clipul pe youtube. Ma intreb cum de are Guran curajul sa spuna lucrurile astea. Oare balanta e deja inclinata de alte forte spre oprirea proiectului?

Am fost azi la o intrunire care l-a avut in centrul atentiei pe Robert Young, cunoscut pentru abordarile sale neconventionale si pentru dieta cu care pretinde ca putem atinge varste inaintate si o stare de sanatate buna (inclusiv vindecarea de HIV, diabet, cancer). Gazda evenimenului a fost Casa Raw.z, multumesc Andreei pentru invitatie.

Dieta in sine este o dieta preponderent vegana (formata din alimente de origine vegetala), dar cu accent pe potentialul alcalin al alimentelor in stare vie (nu cel obtinut in laborator), exclude in mare masura fructele, cerealele, carnea, produsele lactate, produsele fermentate, enzimele, algele. Permite, intr-o oarecare masura pestele. Permite, ba chiar stimuleaza consumul de sare (aici ar fi de discutat despre sarea de mare, care este contaminata). Sunt incluse sucurile de legume (dar nu radacinoase), principiul fiind cel al alimentelor verzi. Din cate am inteles pot fi incluse si uleiuri vegetale. Se foloseste o gama larga de suplimente nutritive, unele bazate si pe ingrediente de origine animala (extracte glandulare).

Expunerea a fost interesanta, bogata in informatii, dintre care unele m-au nedumerit, in principal prin faptul ca veneau sa schimbe stari de lucruri destul de clare pentru mine pana in acel moment:

asimilarea alimentelor se face in intestinul gros
vena porta duce sangele de la intestin la inima
iepurii nu fac cancer
dieta elefantilor este formata 100% din plante verzi
zaharul (glucoza) este un rezultat al descompunerii celulelor (se citeaza si cazul unui copil cu glicemie zero)
proteina animala blocheaza intestinul
se pot face transfuzii cu clorofila (pe baza similaritatii cu hemoglobina)
celulele sunt facute din “sange”(“red blood cells”= hematii”)
cand nu mananci corpul foloseste creierul ca sursa de material de constructie pentru a fabrica sange in intestinul subtire
germenii sunt simptome si nu cauze ale bolilor
enzimele sunt acizi (referindu-se, cel mai probabil la enzimele digestive)
nu poti sa devii prea alcalin
avocado are 15% proteine (confuzie cu grasimile, el avand 2% proteine)
radicalii liberi sunt produsi de globulele albe pentru neutralizarea acizilor

si, cea mai importanta, ca TOATE bolile sunt cauzate de aciditatea din corp.

Multe dintre ele pot fi tratate ca figuri de stil, altele contravin unor evidente general acceptate, chiar daca le punem sub semnul conspiratiei medicinei alopate.  Luata ca ansamblu, dieta este una sanatoasa (cu multe elemente sunt de acord si le aplic de ceva timp), dar foarte restrictiva, eliminand multe grupe alimentare (inclusiv ciupercile). Ramane de vazut daca o astfel de dieta poate fi sanatoasa si sustinuta pe termen lung sau poate folosi ca dieta de urgenta, pe o perioada limitata de timp, in diverse situatii. Autor al mai multor carti pe aceasta tema si detinatorul unui centru in SUA (cu ferma inclusa, unde se produc mare parte din alimentele consumate de pacienti) Robert Young pretinde ca starea sa de sanatate este una impecabila urmand aceste principii, inclusiv cu un nivel dublu de vitamina B12 in sange fata de normal.

A fost foarte amuzant sa vad cum iluziile unor “fruitarieni” crudivori au fost spulberate prin condamnarea inclusiv a zaharului din fructe (fructoza, glucoza, sucroza) si prin confirmarea faptului ca poti manca si alimente preparate termic (nu s-au discutat insa modalitatile si temperaturile). Nu am apucat sa pun intrebarea, dar eu unul nu am cum sa cred ca fructele de padure provoaca aciditate si cancer, ba din contra, le consider un izvor de sanatate.

De cand a inceput sa se raspdandeasca si pe la noi conceptul “paleo”, incep sa apara si povestile despre cat de bine manca “omul primitiv” si cat de bine o ducea el ca vanator-culegator.  Am promovat de foarte multi ani principiile dietei “paleo”, din vremea cand pe la noi instructorii de fitness recomandau piept de pui cu salata iar nutritionistii cereale cu lapte. Avand o istorie suficient de lunga cu acest tip de alimentatie (atat la nivel teoretic- documentare, cat si practic) imi permit sa atrag atentia asupra catorva elemente:

Genomul nu este “chiar” acelasi

Desi suntem foarte asemanatori genetic, exista si diferente fata de omul din paleolitic (se considera ca o caracteristica genetica are nevoie de cateva sute de mii de ani pentru a se fixa la specia umana), fortarea evolutiei a avut loc prin selectie dura, un exemplu fiind persistenta lactazei (toleranta la lactoza). Apoi, exprimarea diverselor caracteristici genetice poate fi diferita (epigenetica). Indiferent cat de mult mi-a placut ideea de “paleo” la inceput, trebuie sa privim si realitatea: exista o diversitate genetica suficient de mare incat unii sa poata manca lapte la varsta adulta, altii nu, unii sa manance carne fripta in siguranta, altii sa se simta bine mancand grau.

Alimentele din paleolitic erau cu totul altele

Chiar daca am vrea sa mancam “paleo”, nu prea avem de unde. Cele mai multe alimente disponibile in ziua de azi sunt aparute in ultimele cateva mii de ani (inclusiv fructele, animalele domestice, lactatele, legumele, cerealele). Omul manca o diversitate de alimente (sute de specii) atunci cand le avea si daca putea face rost de ele. Asta nu inseamna ca toate ii erau utile sau sanatose, ci necesare supravietuirii. Daca stim cu siguranta ca omul primitiv era necrofag si deseori canibal, in ziua de azi avem si posibilitea de a evita acele alimente (chiar naturale), care ne fac rau.

Mediul de viata este in mare masura, altul

Poluarea, stress-ul, aglomerarile urbane apasa asupra noastra in timp ce evolutia stiintelor medicale ne permite sa supravietuim cum mult peste sorocul unui stra-stra-stra-stra-stramos. Microbii sunt altii, aerul este altul, apa este alta. Solul este altul. Radiatiile sunt altele. Nu are sens pentru omul modern sa incerce replicarea unui mediu disparut si in continua transformare. Evident, are sens conservarea sanatatii planetei si curatarea lucrurilor care se mai pot curata.

Modul de viata este radical diferit

Noi traim in lumea moderna, unde multe lucruri s-au schimbat, in primul rand nivelul de efort fizic. Cerintele de munca intelectuala sunt mult crescute, iar omul beneficiaza de foarte multe ajutoare, unii chiar dinainte de conceptie (FIV). Avem haine, unelte, masini, mijloace de comunicare, incalzire, bucatarii, magazine. Dar, mai presus de toate avem o cantitate imensa de cunoastere acumulata, la care avem cu totii acces. Selectia naturala este mult deformata in cadrul speciei umane, pentru ca nu ne lasam semenii sa moara si nu ii omoram in asa mare masura ca acum zece mii de ani (desi se practica si metoda asta de control al populatiei).

Realitatea trebuie privita in fata si, dincolo de povesti frumoase despre Tarzan si cum vana/culegea el mancare sanatoasa, ma intereseaza solutii concrete, pentru omul obisnuit, provenite din experienta practica, nu din hartii expirate. Educarea cererii este solutia pentru regandirea metodelor de producere a hranei, nu reclamele la mezeluri, paine, margarina si lapte ultrapasteurizat. Si nici la “lichide” in loc de apa. Dar stai… din educarea cererii nu are nimeni de castigat, in afara de fraierul de consumator…

O satira pe tema asta am scris acum cativa ani aici:  Mai paleo de atat nu se poate si, putina istorie a dietelor  aici: Grazing vs. Foraging.

Exista o cronologie a lucrurilor si ma dezgusta sa vad fosti promotori ai fainii prajite, margarinei si cerealelor vorbind despre lucruri despre care citesc prin carti sau pe net, fara pic de experienta si baza solida. Ma bucura pe undeva cand imi recunosc bucati de fraze, concepte sau cuvinte, preluate atat de mult de altii incat li se pare ca sunt ale lor (dar, repet, exista o cronologie si tot ce am spus/scris eu este inregistrat cu data cand acest lucru s-a intamplat). Apoi, mi se pare nepotrivit pentru o persoana cu pretentii sa cunoasca anumite lucruri despre nutritie (despre margarina, faina arsa, soia si lapte, de exemplu) si sa le tina ascunse (in scop comercial) pana cand ele ies la suprafata din alte surse, apoi strigand in gura mare “noutatile”.

Vad ca multi sar ca arsi cand scriu cate un articol “de rau” despre un anumit aliment, insa eu consider normal sa retransmit aceste informatii. Nu va iau de la gura nici gratarele, nici soia, nici painea prajita, nici margarina, nici laptele, nici aspartamul. Nici chiar germenii de leguminoase. Fiecare alege pentru el. Insa, o alegere adevarata este o alegere educata. La fel, un comentariu pertinent este un comentariu argumentat, nu “pareri” si remarci pe langa tema discutiei, ori atacuri la persoana. Pentru ca nu ma vedeti pe mine comentand pe profilele voastre de facebook despre lucruri care imi sunt straine.

De asemenea, nu ma intereseaza sa imi pierd timpul cu dezbateri provocate de persoane prea putin informate. Prefer sa aloc acel timp documentarii continue si transmiterii informatiei catre cei care vor sa asculte si sa vada.

Pe langa aceste articole sunt si foarte multe unde prezint alimentele pe care eu le consider sanatoase si cu care incerc sa-mi asigur cea mai mare parte a nutritiei. Evident ca si in dieta mea se strecoara alimente sau combinatii mai putin bune, doar ca ma straduiesc sa fie in cantitati nesemnificative. Cu totii ne murdarim pe maini, dar in acelasi timp evitam murdaria si ne mai spalam din cand in cand.

Evident ca informatiile pe care le gasesti cel mai usor nu fac referire la astfel de pericole, din moment ce ele ar deranja industrii de miliarde si miliarde de dolari/euro. Evident ca multi oameni sunt platiti sa sustina industriile respective (din banii celor care cumpara, ca doar nu din alta parte). Si multi dintre acesti oameni cunosc adevarul dar pun pe primul loc interesele personale. Ei sunt cei sustinuti de “sistem” si ajutati cu promovare, editarea de carti, bani etc.

Cel putin in domeniul nutritiei, cred ca avem dreptul sa fim informati corect si sa alegem, pentru ca oricum in celelalte laturi ale vietii suntem sclavi. Macar sa fim niste sclavi sanatosi.

Concret, simtindu-se cu musca pe caciula, desi eu nu am mentionat brandul respectiv in articolul meu:
Scrie pe facebook doamna Adina Sava, Sales & Marketing Consultant at Magiun de prune Topoloveni:

“Ce este mai convenabil pentru un instructor de fitness sa recomande clientelor sale de la sala: magiun sau cartofi prajiti??? Bazandu-se pe studiile si analizele sale (???? n-am gasit care; n-o fi facut??), ne impartaseste parerile lui dezinteresate despre cartofii prajiti!::))) Asa sigur nu va muri de foame…”

Desi a fost mentionat numele meu, dreptul la replica mi-a fost sters ulterior. Asa se lucreaza la noi…

PS: nu am complexe legate de faptul ca sunt roman, nascut in ’79 si autodidact. Daca voi aveti si va inchinati la orice strain/senil/doctor manjit e strict problema voastra. Eu prefer sa ma documentez si sa judec cu propriul cap. Apoi, nu sunt instructor de fitness si nici nu am “cliente la sala”. De asemenea, nu recomand cartofii prajiti, ba din contra.

Cat despre “studii si analize” despre continutul de acrilamida al alimentelor, le-au facut altii, iata un articol “in extenso” despre acrilamida din produsele procesate din prune, cu accent pe acrilamida din prunele procesate, daca tot nu ati avut decenta macar sa va documentati inainte sa ma jigniti. Evident, puteti sa retractati public oricand afirmatiile facute la adresa mea si facem pace.

PPS: veniturile mele nu au legatura cu aceste articole, ba din contra, daca ma vindeam auzeati si de la mine ce auziti de la toata lumea.

Dozatoarele de lapte crud de la Ferma de Lapte din Pantelimon (cunoscuta si drept Fabrica de Lapte) ne sunt deja cunoscute din oras, dar ieri am facut o vizita direct la ferma. Dupa o aventura pe camp (am incercat sa ajungem dinspre Centura) am ajuns intr-un loc prafuit (nu a mai plouat de mult), din pacate foarte departe de asteptarile noastre.

Vacile nu pasteau pe vreun islaz, asa cum ne-am imaginat, ci stateau la gramata in tarcuri si mancau un nutret ce parea a proveni din porumb tocat (posibil sa existe si alte componente in furajarea lor, insa nu am intrebat). Deja este cunoscut aproape oricui (pe baza de logica, intuitie sau studiu) ca laptele (si alte produse de origine animala) are un continut diferit in functie de furaje si modul de viata al “patrupedelor”. Daca vacile mananca iarba verde si stau la soare atunci laptele si carnea lor sunt mult mai bogate in omega 3, vitamina D, vitamina K, iar proportia de grasimi este una mult mai buna.

Mai ales daca ai copii si nu ai rude cu vaci la tara e bine sa-i duci la Ferma de Lapte, pentru a lua si ei cunostinta cu modul in care se produc alimentele. Langa Ferma de Lapte din Pantelimon exista si Ferma Animalelor, o zona curata si frumos amenajata unde putem vedea (din pacate tot inghesuite in tarcuri si mancand acelasi furaj uscat) diverse animale domestice: oi, capre, cai, ponei, porci, bivoli, struti, iepuri, rate, gaini, chiar si arici. Din pacate ele nu sunt de mancare, sau cel putin nu oricand. Sunt momente cand incep sa-i inteleg pe cei care devin vegetarieni sau vegani, imaginea animalelor chinuite imi da si mie de gandit, insa, dupa cateva zile pofta de carne trebuie potolita.

Am sustinut si sustin consumul de alimente sanatoase, produse natural. Din pacate, laptele crud nu se afla printre ele, cel putin nu laptele de vaca, si, oricum, nu la adulti. Da, as manca oricand iaurt sau branza din lapte crud, insa cu conditia sa fie de la animale care au pascut pe camp, nu care au “pascut” porumb, stand in mocirla. De asemenea, as evita laptele de vaca si as prefera laptele de oaie si capra.

Acum, decat sa mancam lapte ultra-pasteurizat (cine stie de cate ori) sau provenit din ferme unde vacile sunt umflate cu hormoni, as alege acest lapte crud de la ferma din Pantelimon. Aceste initiative trebuie stimulate si acesti oameni apreciati pentru ca fac un lucru foarte riscant: incearca sa schimbe aceasta mentalitate de lene si delasare ce a cuprins societatea romaneasca precum o boala incurabila.

Daca va duceti sa luati lapte crud sfatul meu este sa aveti pregatite vase speciale, din materiale speciale pentru pastrearea produselor alimentare, nu “sticle de plastic” (PET-uri) de unica folosinta.

Daca tot e poluare si sunt chimicale in mancare de ce sa mai incercam sa mancam sanatos? O intrebare simptomatica pentru frustrarea si blazarea cvasigeneralizate.

Dar daca tot ne murdarim pe haine de ce sa le mai mentinem curate si de ce sa le mai spalam? Oricum nu esti niciodata 100% curat, nici dupa ce te speli.

Perfectiunea este doar o categorie filosofica, nu o realitate concreta. Deci, are rost sa mananci sanatos daca oricum ai si substante daunatoare in mancare sau se intampla, ocazional, sa mananci si junk? Are rost sa mai traiesti daca oricum o sa mori?

O varianta a discutiei este si “de ce sa iei vitamine in loc sa mananci fructe” sau, preferata noastra din ultima vreme “daca tot va manca in viata lui si junk, de ce va mai straduiti acum sa va hraniti copilul bine”?

Il hranim bine pentru ca putem face asta. Daca expunerea lui la alimente de proasta calitate (gradinita) va fi inevitabila, atunci vom incerca sa reducem proportiile daunelor tocmai prin faptul ca il educam sa aleaga si ii oferim alternativele sanatoase de cele mai multe ori. Deci, per total, cantitatea de junk pe care el o va manca va fi mica, raportata la cantitatea totala de alimente, daunele fiind mai reduse decat daca i-am fi dat noi de buna voie zahar, faina, ulei ars ori lapte hormonizat.

Astfel, in loc sa mancam 10% mancare sanatoasa si 90% junk noi mancam 90% mancare sanatoasa si 10% junk. E mai bine decat sa ne impacam cu o situatie pe care majoritatea mediocra o impune.

Bineinteles, fiecare alege pentru el, doar ca un copil inca nu are posibilitatea sa aleaga, asa ca facem ce consideram ca este mai bine: mancare sanatoasa pe cat posibil si evitarea situatiilor in care sa ajunga sa fie hranit cu gunoaiele pe care multi dintre noi le accepta in viata lor pentru ca nu vor ceva mai bun. Da, alegerea este dificila, pentru ca in mod curent gasim in jurul nostru (magazine, supermarketuri, restaurante) proportia gresita si trebuie sa depunem un efort suplimentar pentru a manca sanatos.

Daca vezi un nebun ca se tavaleste prin noroi, asta inseamna ca trebuie sa facem toti ca el? Intr-adevar, e mai greu cand, vorba acelui banc, “sunt cu miile”, pentru ca aproape toata lumea din jur mananca prost.

Se pare ca diferenta intre oameni si animale este ca omul poate decide sa amane o recompensa. Cu cat o amani mai mult, cu atat ea va fi mai mare. Cu cat cazi prada simplitatii si impulsului de moment (si mananci zahar, de exemplu), cu atat vei avea mai mult de pierdut pe termen mediu si lung. Dar daca privesti lucrurile strategic si iti organizezi bine viata, atunci beneficiile vor fi foarte mari, aici in domeniul aspectului fizic si sanatatii.
Daca te preocupa sa ai haine curate in fiecare zi, eviti murdaria si le speli pe cele purtate, de ce sa nu faci asta si cu corpul tau?

De cand s-a auzit ca Alina Popa participa la cel mai mare concurs de culturism profesionist din lume a inceput iar discutia despre femeile culturiste. Din nou accentul pe aparente, superficialitatea dusa la extrem, judecarea deciziilor altor oameni, parerile neavenite si toata gama de reactii care ar putea fi adunate sub umbrela intolerantei si lipsei de respect fata de munca semenilor.
www.acasatv.ro

Culturismul (in special cel feminin) genereaza si o alta spaima (nejustificata): fetele care nici macar nu au calcat inca intr-o sala de sport si se tem ca nu cumva sa le creasca muschii prea mult peste noapte. Daca ar fi fost asa ar fi fost grozav: muschii dau forma frumoasa corpului, ard grasimea si te ajuta sa mentii o stare de sanatate pe termen lung (inclusiv prevenirea osteoporozei). Din pacate muschii femeilor pot ajunge la un astfel de nivel doar in foarte multi ani de munca (10-15), dieta+ suplimente, odihna. Si asta doar la persoanele care au acel “noroc” genetic pentru cresterea in masa musculara. Restul ar face aceleasi lucruri aproape degeaba.

A ajunge la Ms. Olympia inseamna pentru un sportiv (din sportul numit culturism) apogeul multor ani de munca, disciplina, sacrificii, suferinta, transpiratie, mii de tone de fier ridicate, ani de dieta stricta, riscuri, cheltuieli. Si apoi se trezeste un ghertzoi sau cate o meduza sa isi dea cu parerea. Bineinteles ca au muschii mari, bineinteles ca reducerea grasimii la cateva procente schimba fizionomina, bineinteles ca arata ca de pe alta planeta, asta e si ideea. Dar e alegerea lor si muncesc foarte mult pentru asta.

Asa ca ramane intrebarea: ce este mai deformat, un burtos plin de bere si borhot sau o femeie care face sport?

Deci: mult succes Alina!

Am avut Pastele. Am avut 1 Mai. Avem concedii, petreceri, ocazii. Avem si dreptul la exces. Dreptul sa mancam si sa bem. Ce trebuie sau nu. Cu masura sau fara. Este in primul rand un drept personal si moral: faci ce vrei cu viata ta. Apoi, este chiar si un drept pe care ti-l da corpul: exista mecanisme de compensare in cazul unui exces ocazional. Avem amortizoare si zone-tampon care pot prelua o cantitate prea mare de nutrienti sau rezerve care pot creste capacitatea de refacere pe termen scurt.

Excesul alimentar ocazional fie ca este asumat, fie ca este din obligatie, are si multe parti pozitive, chiar daca trebuie platit. In primul rand tii treze mecanismele de adaptare si compensare. Apoi ai eliberarea psihologica in cazul unui program de viata strict. Excesul poate fi cantitativ, cand mananci prea mult sau calitativ, cand mananci alimentele nepotrivite, intr-o dieta dezechilibrata, chiar daca, aparent, iti atingi obiectivele si corpul iti permite.

Cateodata iti permiti sa platesti, cateodata il faci “pe datorie“, recuperand in perioada urmatoare. Se intampla ca o asttfel de iesire din decor sa fie permanenta, facand imposibila revenirea la viata dinainte: excesul de sport poate duce la o accidentare serioasa ori excesul de alimente devine obisnuinta si nu mai poate fi controlat. Cei mai multi oameni care cad prada excesului se zbat insa intre perioade cu progrese relativ modeste si perioade cand totul se naruie, din cauza exceselor de moment sau cronice. Sunt cei intr-o permanenta cura de slabire sau in permanenta cautare a unui program ideal de antrenament sau a unui supliment minune care sa le rezolve problemele peste noapte.

Excesul, ca mod de viata, fie ca e vorba de mancare, sport, jocuri pe calculator sau alcool este o strategie gresita pe termen mediu si lung: dupa o perioada nu vei mai putea trai/ manca sau bea nici macar “normal”. Deci, chiar daca ai dreptul sa faci exces, vine si nota de plata. Ai de ales: placere acum, cu suferinta mai tarziu, sau satisfactie in fiecare moment al vietii.

Anul asta am ales bine: am slabit chiar vreo 2kg in vacanta, am mancat bine, fara junk, fara cantitati semnificative de zahar sau alcool.

Un nou interviu la petocuri.ro, despre necesitatea antrenorului si nutritionistului.

Bineinteles ca orice roman se pricepe la fel de bine la nutritie si fitness la fel cum se pricepe si la politica internationala, fotbal sau femei. Totusi, poate, din cand in cand, unii vor gasi utile si sfaturile unor specialisti in domeniul in care vor sa faca o treaba.  E, intr-adevar, greu de ales intre nutritioniste obeze si “specialisti” care nu fac diferenta intre ficat si pancreas, dar poate exista o mica sansa si pentru restul.