Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

De la ora 9.00 sunt invitat la Romania TV pentru a discuta despre copiii condusi catre sporturi de forta, antrenamente cu greutati mari si dieta de tip “culturism” inca de la cea mai frageda varsta.

Sportul si chiar antrenamentele de forta pot fi benefice pentru copii (incepand cu 3-4 ani) daca sunt facute cu masura. De asemenea, sunt importante alimentatia si odihna. Efecte negative ale antrenamentelor intense de la o varsta frageda (inainte de adolescenta) pot fi multiple.

Fiziologice
Antrenamentele dure  pot duce, in timp, la probleme ale articulatiilor, probleme hormonale (pubertate precoce), deformari ale oaselor. Bineinteles, aceste efecte pot fi diferite de la un copil la celalt si unii se pot dezvolta normal la varsta adulta. In general insa inaltimea finala a acestor copii este redusa.

Psihologice
Acesti copiii pot pierde alte aspecte ale dezvoltarii personale, impingerea lor catre o activitate extrema (atat ca antrenamente cat si ca demonstratii) fiind un risc pentru viitor.
Chiar daca par ca se bucura, acest lucru trebuie sa vina din alegere, nu din restrangerea optiunilor.

Sportul de performanta este in ziua de astazi o afacere, pariul cu sanatatea copiilor in schimbul banilor si faimei trebuie cantarit atent.

Din punctul meu de vedere copiii ar trebui sa aiba o copilarie cu joaca si activitati diverse, care sa includa si sport, insa acele sporturi care sa asigure o dezvoltare generala, fara ca neimplinirile si frustrarile parintilor sa le mutileze destinul. Sunt delimitari foarte fine intre alegere libera, manipulare, fortare, abuz. Bineinteles ca “e mai bine decat sa-i duca la mec”, dar sportul ar trebui sa fie o activitate sanatoasa si recreativa.

E tot otrava. Bineinteles, acest lucru este parerea mea de autodidact pasionat de nutritie. Parerea celor platiti sa ti-o vanda poate fi cu totul alta, de exemplu, faptul ca grasimile interesterificate nu sunt trans (evident) si ca i se adauga diversi nutrienti pentru a putea pretinde in reclame false beneficii pentru sanatate. Citeste si articolele  despre margarina clasica si margarina cu grasimi trans.

Romania, fiind o tara din lumea a treia (din punct de vedere economic si social) nu are sisteme de protectie impotriva pseudo-alimentelor toxice care sunt introduse pe piata, ba mai mult, cei care ar trebui sa ne pazeasca de aceste nenorociri sunt tocmai cei care ni le baga pe gat, manjiti de diversi producatori de junk.

Interesterificatele sunt cel putin la fel de rele ca grasimile “trans”, dar mai rele decat grasimile saturate naturale. Altereaza proportia lipoproteinelor in directia cresterii riscului de boli cardiovasculare. Asta ca efecte directe, fara alte discutii despre hidrocaruri policiclice (detectate in aceste produse), partea de grasimi oxidate, efectul proinflamator si cantitatile infime de vitamine si omega 3 care sunt adaugate pentru a putea pretinde acele beneficii nutritionale false. Concluzia: induc si riscul de diabet pe langa cel de boli cardiovasculare. Adaosul de vitamine si omega 3 nu compenseaza nici pe departe aceste daune (cantiati mici de nutrienti benefici, materii prime de proasta calitate).

Materiile prime sunt cele mai ieftine (si proaste, evident) uleiuri, asupra carora nu avem niciun control: provenienta, contaminari, calitate, grad de oxidare/procesare/rafinare, raportul diferitelor tipuri de acizi grasi. Unele controale (mai vechi) au aratat si prezenta unor compusi toxici in acest tip de “margarina de noua generatie” (noua la noi). Imi permit sa cred ca pentru Romania se folosesc linii de productie uzate fizic sau moral, cu standarde de control si calitate mai relaxate decat in alte tari. Evident, nu avem cum sa verificam, dar este dreptul meu sa cred asta, bazandu-ma pe practici populare in domeniul industriei alimentare. De ce ar cheltui o firma mai mult pentru o puritate mai mare a produsului finit din moment ce tara-tinta nu are mijloacele de verificare sau este mult mai ieftin sa mituiesti autoritatile?

Alternative de grasimi sanatoase avem nenumarate (inclusiv grasimi saturate si de origine animala), nu vad de ce as manca un astfel de produs ultra-procesat. Evident, este mai ieftin, doar cu putin la raft, asta in timp ce costul de productie este infim, diferenta mergand la publicitate si in profiturile producatorului.

Din punctul meu de vedere oricine sustine ca aceste grasimi ar putea fi sanatoase sau le recomanda este descalificat. Asa cum sunt si acei medici care au recomandat margarina (cu grasimi trans) ani de zile, chiar dupa ce s-a stiut ca este nociva. Pe multi ii vedem in continuare pe la televizor, publicand articole si carti, fiind promovati drept specialisti in nutritie. Specialisti in nutritia comerciala si vanzarea de junk, da. Mai putin in nutritia sanatoasa, in interesul omului de rand.

Cele mai multe pasari (inrudite aproape cu gainile noastre domestice) sunt in principal insectivore si omnivore. Adica mananca insecte si larvele lor. Abia apoi intre sursele lor de nutrienti se numara iarba, pamantul, alte materiale vegetale. In natura, astfel de pasari ar gasi foarte rar graunte, cereale. Chiar daca ar manca seminte de plante salbatice, ele ar avea cu totul alta proportie de amidon/alti nutrienti (proteine, minerale, grasimi).

Corpul unui animal si produsele sale (oua, lapte, carne etc.) reflecta in mare masura continutul dietei sale. O parte din substantele din nutret vor fi regasite direct in alimentatia noastra. O alta parte vor fi transformate si vor ajunge tot la noi in farfurie. Daca pasarile vor manca cereale obisnuite, obtinute din agricultura intensiva (cu ingrasaminte si pesticide), toxinele se vor acumula si in concentratii de zeci sau sute de ori mai mari decat in situatia in care pasarile ar fi lasate pe pamant, sa manance o hrana naturala. De asemenea, grasimea din farfuria noastra difera semnificativ in functie de hrana pe care a avut-o animalul. De exemplu, slanina de la un porc mistret care a mancat ghinda si ciuperci este diferita de cea a unui porc mistret hranit cu porumb si tinut inchis in mocirla.

Totusi, pentru a creste gaini in mod optim este nevoie de o zona foarte mare si de masuri speciale pentru reechilibrarea solului afectat grav atat de comportamentul lor (scormonire dupa hrana) cat si de aciditatea gainatului. Cele mai multe gaini “de tara” sunt crescute in zone foarte restranse, tot cu cereale. Foarte rar am auzit ca cineva sa dea gainilor iarba, seminte de in sau alte tipuri de seminte care sa le imbunatateasca semnificativ nutritia. Si mai rar auzim de gaini crescute cu adevarat in libertate (“free-range” in engleza americana).

Deci gainile hranite cu cereale produc oua si carne de proasta calitate, cu un profil nutritional nepotrivit. As indrazni sa spun ca cele hraniete cu nutreturi speciale (mixuri de cereale, soia, vitamine, minerale etc.) ar fi de preferat, pentru ca astfel se asigura o gama mult mai larga de nutrienti decat daca ar manca o hrana oricum nenaturala. In magazine au aparut oua si produse din carne de pasare care au scris pe ambalaj “cereale”. Nu consider ca ar fi mai bune decat cele clasice.

Chiar daca avem gaini la tara si incercam sa le crestem cum trebuie, eu prefer carnea de ierbivore care stiu ca au pascut doar iarba (bovine, ovine, caprine).

PS: evident ca si alimentatia bazata pe cereale duce la probleme de sanatate si in cazul oamenilor, nu doar al animalelor.

Ciudat este ca astfel de argumente sunt ridicate de persoane care nu fac parte din aceeasi grupa demografica. De exemplu, un barbat care traieste intr-un oras si are o munca sedentara invoca longevitatea bunicii care a trait la tara si a muncit zi de zi, toata adolescenta si viata adulta. La fel, se invoca situatii de tip “bunicul a fumat pana la 90 de ani” sau “bea tuica in fiecare zi si a murit sanatos”.

Bunica a respirat alt aer

Poluarea atmosferica este foarte grava, mai ales in orasele mari. Se pare ca Bucurestiul ne ia 10 ani din viata doar prin aceasta metoda. Cei care fumeaza sau fac efort in aer liber (biciclisti urbani) se expun la riscuri de cateva ori mai mari.

Bunica a baut alta apa

Pesticidele, ingrasamintele si alte chimicale folosite in agricultura au contaminat si apele de la noi, inclusiv panza freatica de medie adancime. Orasenii beau apa din rauri poluate, tratata cu alte chimicale sau chiar apa din bidoane de plastic uitate pe la soare.

Bunica a mancat alte alimente

Chiar daca au fost si perioade grele, cu foamete si seceta, alimentele erau relativ curate, traditionale, locale, preparate minimal. Excesul alimentar era mai rar intalnit si alimentele procesate, zaharul, laptele pasteurizat, soia, cola, mezelurile, conservantii etc. practic inexistente.

Bunica a muncit fizic si a stat la soare

Efortul fizic moderat este esential in pastrarea starii de sanatate, la fel si expunerea la soare. Cei mai multi dintre stramosii nostri erau tarani, deci munca fizica era parte din viata lor de zi cu zi.

Bunica a dus o viata mai simpla

Stress-ul este un factor major in declansarea bolilor la omul modern. Chiar daca si in trecut existau griji si probleme, viata era mult mai simpla, oamenii se culcau cu gainile si se sculau cu cocosii, fara telenovele, talk-show-uri si “net”.

Bunica nu a trait chiar 90 de ani

Cele mai multe bunici au trait mult mai putin decat exemplele date in mod comun. Citarea exceptiilor drept “argumente” sau “dovezi” nu face decat sa intareasca realitatea: statistic vorbind, ‘bunicii” traiau mai putin, speranta de viata in Romania a crescut semnificativ in ultimii 50 de ani. Apoi, cei mai multi batrani sufera de boli cronice chinuitoare, doar ca au taria sa le suporte mai bine decat cei cu acces la medicamente si tratamente moderne.

Deci bunica sau bunicul isi permiteau si cate un paharel din cand in cand, pentru ca duceau, pe ansamblu, un mod de viata sanatos.  Intrebarea este: tu ce aer respiri, ce apa bei, ce manacare mananci, cat muncesti si cat timp petreci in aer liber, la soare? Si, nu cumva la varsta cresterii ai fost expus la “binefacerile” civilizatiei, aminite mai sus? Nu esti “bunica”, nici “chinezii”, nici “italienii”.

Dupa aparitia agriculturii omul a inceput sa foloseasca drept hrana, atat pentru sine cat si pentru animalele domestice, produsele acestei ocupatii, in special cerealele. Ca forma concentrata de energie, cerealele nu sunt totusi hrana optima pentru celelalte vietuitoare. Animale ierbivore si rumegatoare sunt acum fortate sa se hraneasca intr-un mod nenatural. Cu toate imbunatatirile genetice (selectie, incrucisare si, mai nou, inginerie genetica) produsele finite (carnea, laptele, ouale) de la animalele hranite cu cereale si soia nu au aceeasi calitate (continut nutritional) cu cele provenite de la animalele crescute in libertate si care se hranesc natural (animalele salbatice, peste oceanic).

Abia de cateva zeci de ani a descoperit si hormonii de crestere care au ajutat la obtinerea unei cantitati mai mari de materie organica animala (carne, grasime, oase), intr-un timp mai scurt si cu un consum mai mic de energie/furaje. La fel, tot de cateva zeci de ani s-a descoperit (intamplator) ca antiobioticele permit folosirea mai eficienta a furajelor de catre organismul animalelor (omorand flora microbiana intestinala ramane mai multa energie disponibla pentru a fi asimilata).

Avem deci mai multi factori care concura la continutul si calitatea alimentelor de origine animala.

Furajele

Toate produsele animale din supermarketuri si chiar din piata (de la “tarani”) sunt provenite de la animale crescute cu alte furaje decat ce ar fi mancat daca ar fi fost in mediul natural. Chiar si pestii de acvacultura sunt hraniti cu cereale si soia, fiind colorati artificial. Totusi, ierbivorele crescute fara iarba si pasarile crescute fara acces la pamant (iarba, viermi, larve, minerale) vor avea un continut al carnii foarte diferit de ce ar trebui sa fie. Intr-adevar, unele furaje avansate pot contine adaosuri de vitamine si minerale (mai nou si coloranti), dar ele nu pot replica o alimentatie diversa, naturala, ba din contra pot contine contaminanti periculosi, proveniti tot din surse industriale (metale grele, dioxina, pesticide). Exista in lume ferme care demonstreaza cu teste de laborator continutul real de nutrienti al produselor, comparand cele doua moduri de hranire.

Modul de viata

Expunerea la soare, miscarea, incrucisarea si selectia naturala ar trebui sa ne ofere animale mult mai sanatoase, cu un continut nutritional superior. Continutul de vitamina D, vitamina K, omega 3 si tipurile de grasimi stocate sunt doar cateva elemente influentate major de modul de viata al animalelor.  Unii oameni sunt preocupati si de faptul ca aceste animale sunt chinuite si apoi sacrificate intr-un mod “inuman”. Da, este o problema tot a industrializarii, importata de peste ocean. Totusi, mi-as face griji intai in legatura cu orfanii, malnutritia si oamenii torturati de semenii lor.

Hormonii

Atat pentru crestere cat si pentru productia de lapte pot fi folositi diversi hormoni sau substante cu efect foarte asemanator. Unele sunt incluse in furaje, altele sunt injectate direct animalului. Este suspectata o actiune a acestor hormoni in corpul persoanelor care consuma produsele animale obtinute in acest fel. Desi “studiile” spun ca suntem in siguranta, cred ca putem observa cu ochii nostri si putem gandi cu capul nostru ca situatia reala este diferita. In multe tari folosirea hormonilor de crestere este formal interzisa si partial inlocuita cu folosirea hibrizilor cu crestere naturala rapida.

Antibioticele

Sunt folosite in primul rand pentru prevenirea si combaterea bolilor acestor animale tinute in spatii foarte restranse si cu sisteme imunitare compromise, incercand sa rezolve una dintre problemele create de cresterea intensiva a acestor animale.  Un alt efect major este ca eliminand bacteriile din tubul digestiv raman mai multe calorii disponibile pentru a contribui la cresterea cat mai rapida si eficienta.

Cateodata industria este nevoita sa accepte ca este pe un drum gresit si incearca sa faca anumite corectii, prin interzicerea unor substante sau limitarea folosirii lor, prin controale asupra cantitatilor de contaminanti si prin reglementari privind conditiile de viata si sacrificare ale animalelor. Totusi, sunt doar spoieli menite sa asigure confortul mental pentru cei care nu vor sa accepte ca fiecare dintre noi facem acest lucruri sa se intample, prin faptul ca dam banii nostri acestei industrii. Situatia reala este diferita de la caz la caz si este prea putin cunoscuta in ansamblu.

Scuza comuna este ca “nu am putea hrani populatia globului” daca nu am apela si la aceste metode. Altii cauta o solutie “budista”: daca nu poti acoperi o cerere, atunci o reduci (ex. promovarea vegetarianismului). Totusi, de cele mai multe ori aceste afirmatii sunt facute de oameni straini atat de stiinta nutritiei cat si de cea a cresterii animalelor. Tocmai aceste abordari mecaniciste, de tip maltusian sunt cauza situatiei in care ne aflam. Evident ca fiinta inteligenta care este omul ar trebui sa se intinda cat ii este plapuma, dar la metodele de obtinere a hranei cred ca suntem intr-o directie gresita: in loc sa investim in metode pentru producerea naturala a hranei sunt subventionate si cultivate tot furajele care ne-au adus in situatia actuala.

Personal, nu vad in filmele despre ferme si abatoare un motiv pentru a elimina complet carnea din dieta, ba din contra, produsele de origine animala raman in alimentatia mea, doar ca imi aleg mai bine sursele, modul de obtinere, modul de preparare si cantitatile consumate. Facand aceste alegeri stimulez productia de alimente curate, ba chiar ma implic personal in aceasta activitate, asa cum pot. Din pacate imperiul corupt si corporatiile nu ne dau voie sa facem aceasta alegere. Deci trebuie actionat si activ pentru libertatea de a duce o viata sanatoasa. Pentru ca industria vrea sa produca mai mult si mai ieftin fiecare dintre noi trebuie sa consume mai putin si sa fie dispus sa plateasca mai mult pe alimente de calitate.

In ultima vreme luam cunostinta cu mai multe tipuri de medicina: alopata (in general bazata pe medicamente chimice si tratarea efectelor), homeopata, naturopata, traditionala chineza ba chiar si antropozofica. In unele tari ai dreptul sa alegi tipul de tratament pe care il vrei, acesta fiind acoperit de asigurarile de sanatate. In unele tari, date ca exemplu pentru sanatate si longevitate, metodele traditionale si alternative sunt folosite pe scara larga, chiar daca exista si o medicina alopata avansata.

Bineinteles, medicina de urgenta, salvarea vietilor prin metode moderne, este un lucru bun. De asemenea, investitiile in cercetare sunt binevenite si chiar necesare. Fiecare dintre noi am vrea, pana la urma, o inima noua sau macar o bucata de ficat care sa ne mai prelungeasca viata cu cateva zeci de ani. Fiecare poate avem nevoie de o operatie de apendicita sau de un antibiotic in cazul unei infectii serioase.

Unii spun ca singura forma de medicina valabila este medicina bazata pe dovezi. Dar cand eu insumi sunt dovada vie ca o protruzie de 13mm la L5-S1 care imi facuse nervul sciatic gros cat o foaie de hartie a ajuns dupa cativa ani… inexistenta? Dovada stand cele doua RMN-uri? Eu nu sunt o dovada vie ca au gresit toti acei specialisti si mari genii ale medicinei care imi spuneau ca daca nu ma operez de urgenta voi ajunge paralizat? Imi trebuie mie statistici? “Studii”? Ce statistica sau studiu imi puneau acum mie la loc bucatile din corp pe care vroiau sa mi le taie?

Devine insa din ce in ce mai clar ca avem doua tipuri de medicina in cadrul medicinei alopate: medicina pentru sclavi si medicina pentru elita conducatoare. Chiar daca se porneste de la aceleasi premise si aceleasi cercetari, unii ajung sa manance gunoaie si furaje pentru animale (alimente procesate, zahar, uleiuri denaturate, cereale, soia) iar apoi sa le fie tratate doar simptomele bolilor cauzate de acestea. Altora li se recomanda mancarea adevarata, se pune accent pe prevenire si terapii conservative, tratamentele presupun abordarea cauzelor si chiar suplimente nutritive luate literalmente cu pumnul (zeci de tablete pe zi). Diferentierea se face in general dupa sumele cheltuite, dar si dupa nivelul de cultura si inteligenta, avand in vedere ca unele masuri pot fi luate fara costuri suplimentare semnificative.

Aflam de cercetari avansate, solutii potentiale, de patentarea genelor- medicina viitorului va avea la baza, evident, genetica cu toate ramurile si stiintele conexe. Dar aceste solutii sunt accesibile doar unora, ceilalti fiind “informati” ca e bine sa bea bere, ca aspartamul e sanatos, ca margarina este esentiala pentru cresterea copiilor, ca painea poate fi mancata de catre diabetici, ca anticonceptionalele “trateaza” dereglarile de ciclu si, culmea culmilor, ca “vitaminele” sunt daunatoare. Multi preiau aceste “stiri”, “informatii” sau “studii” si le rapandesc probabil doar din ignoranta, nu din rea vointa, dar efectul final este acelasi: oameni care se complac in delasare si vicii.

Paradoxul este ca partea de prevenire, cel putin la noi in tara este foarte accesibila prin mancarea sanatoasa. Care da, acum inca este foarte putin accesibila, pentru ca lipseste, iar atunci cand o gasim este prea scumpa. Dar in loc sa-i ingropam de tot pe tarani cred ca ar trebui sa stimulam productia si sa-i ajutam. “Problema” terenurilor agricole divizate (problema doar pentru industrie si marii producatori) poate fi transformata intr-un avantaj: cultivarea pe loturi mici de soiuri optime, in mod natural, a hranei. Asta ar fi poate mai util decat sa se exporte produse agricole obtinute prin monoculturi (in special cereale si soia), care otravesc si secatuiesc solul.

Pe cei care promoveaza otrava si traiesc de pe urma celor bolnavi ii pot intelege ca se supara atunci cand ii demasc. Ce nu inteleg este ca se supara si cei care, daca ar aplica metodele “secrete”, ar avea foarte mult de castigat. Sanatate. Eu am tot spus: nu iti iau de la gura nici carnea arsa, nici painea prajita, nici soia, nici cerealele cu zahar, nici aspartamul, nici margarina. Daca vrei sa te otravesti cu ele nu ai decat. Dar macar tine-ti parerea needucata pentru tine. Educatia in domeniul asta nu se face din carti cu poze colorate, site-uri populare si documentare sponsorizate. Se face prin cautarea amanuntelor ascunse, prin consultarea cat mai multor surse independente (nu platite de producatorii de junk), prin experimentare, observatii si, mai ales, prin folosirea propriului cap, nu repetarea papagaliceasca a unor lucruri despre care nu sti mai nimic, dar ti se pare ca suna bine sau sunt la moda.

In fiecare an, in preajma sarbatorilor de iarna avem parte de o avalansa de articole si reportaje despre mancare, bautura, abuzuri, slabire, burti care trebuie date jos. Chiar astazi am filmat o emisiune pe aceasta tema, in compania unei doame doctor pentru care slanina continea grasimi hidrogenate si varza calita era usor de digerat, dar care ne spunea sa mancam salata inainte de masa de Craciun, asta pentru ca foamea este “o senzatie negativa” (mai era si psiholog). Apoi, ne recomanda sa facem cozonac din oua “free range” iarna, semn ca habar nu are ce inseamna cresterea animalelor si obtinerea de alimente naturale in sezonul rece, dar vorbeste din ce mai afla de pe net. Unii imi spun ca ar trebui sa ma bucure incompetenta acestor oameni, insa de cele mai multe ori sunt doar revoltat.

Iata si colectia mea de articole pe aceasta tema:

Dreptul la exces

Cum iti faci poftele de sarbatori?

Cum sa mananci mai putin de sarbatori?

Sa mai bem un paharel, sa ne veselim nitel

Remedii pentru mahmureala

Cu cat te da inapoi o abatere de la program?

Sarbatori, bautura, mancare, ingrasare

Cum scapam de burta dupa sarbatori?

Metode urgente de slabire rapida

Diabetul reprezinta o dificultate (sau imposibilitate) a corpului de a folosi glucoza. Glucoza, o sursa de energie preferata a celulelor noastre, devine toxica atunci cand nivelul din sange (si corp) este prea mare, asa cum se intampla in cazul diabetului. Desi exista multi factori in declansarea si evolutia diabetuliu, modul de viata al omului modern reprezinta cauza principala: sedentarism, grasimi denaturate, carbohidrati rafinati (cereale procesate, grau si derivate), lactatele consumate in exces la varsta adulta (in special laptele dulce, lactoza si proteinele de lapte folosite ca aditivi alimentari), stress.

Diabetul (de tip II, asociat sindromului metabolic) este o boala “tacuta”: poate evolua lent, de-a lungul anilor, fara sa dea semne exterioare. De aceea este foarte utila verificarea glicemiei (daca se poate si sumar de urina+ hemoglobina glicozilata)

Activitatea fizica ajuta in cel putin trei feluri: reducerea stress-ului, consumul direct al glucozei si scaderea rezistentei la insulina. Masa musculara mare ofera un tampon care preia glucoza in exces dupa mesele bogate in carbohidrati.

Dieta recomandata in abordarile moderne este una low-carb (in care se folosesc drept sursa de energie grasimile in detrimentul carbohidratilor). Asta presupune reducerea la minim a surselor concentrate de carbohidrati, cu indice glicemic si incarcare glicemica mari. Aceste recomandari pot parea contrare celor generale, intalnite mai ales la medicii slab documentati sau “cointeresati”, care nu doar permit ci si stimuleaza consumul de cereale, contravenind masurilor utile.

Suplimente care ajuta la folosirea mai buna a insulinei si glucozei sunt acidul alfa lipoic, pycnogenolul, extractul de scortisoara. In acest domeniu ajuta si suplimentele care combat inflamatia, antioxidantii si chiar suplimentele cu proteine (ajuta la reducerea variatiilor de glicemie).

Fara a incerca sa ne substituim sfatului medicului specialist, trebuie sa tragem un semnal de alarma privind interesele care se ascund in spatele promovarii cerealelor ca “baza a piramidei alimentare” si a recomandarii lor in regimurile pentru diabetici. Exista si alte opinii (acoperite de studii stiintifice) conform carora tocmai cerealele ar fi una dintre cauzele importante ale diabetului. De ce as vrea sa mananc mai multa glucoza (amidonul este un polimer al glucozei) cand corpul meu nu o mai poate folos si am la indemana nenumarate alimente sanatoase cu care sa ma hranesc natural?

Cum sa recomand consumul de paine in loc de fasole unui diabetic, justificand ca are indice glicemic redus? Orice om isi poate face un test al glicemiei cu un glucometru si poate observa ce se intampla daca mananca 100g de paine sau 100g de morcov sau fasole.

Iata si interventia mea in emisiunea Viata e frumoasa, de pe B1 TV, pe aceasta tema, ora 11.33  (minutul 1.18).

Am discutat despre bauturile energizante si riscurile lor asupra sanatatii, dar si despre suplimentele “pre-workout” care nu au nicio autorizatie sau permisiune de a fi vandute in Romania, dar care sunt in continuare prezente in sali, multi practicanti ai sportului avand de suferit din cauza lor.

Pe langa sfaturile din emisiune, iata ce poti face cand ai nevoie de energie (si nu ai cum sa aplici hidratarea, alimentatia corecta, dozarea efortului sau odihna), pe langa un complex de vitamine si minerale, pe care eu il consider absolut necesar pentru oraseni, indiferent cat de bine au impresia ca mananca:

1. Inlocuieste energizantele clasice cu suplimente nutritive care ajuta corpul sa produca energie si nu il forteaza. Pentru efortul fizic avem Arginine Power Super Stack, carnitina, ceaiul verde, Complex de vitamine din grupul B. Pentru efortul intelectual avem Tirozina, True Focus, ALC, Ginkgo Biloba.

2. Daca totusi ai consumat sau urmeaza sa consumi cantitati mari de cofeina sau derivate amfetaminice (ori alte energizante puternice) protejeaza-ti corpul si sistemul nervos cu: Detoxifiant pentru ficat, antioxidanti (Resveratrol, Astaxanthin, Super Antioxidanti, Vitamina C, Vitamina E, Coenzima Q10), DHA (omega 3), ALC+ALA (cocktailul neuroprotector), Taurina, Bauturi cu electroliti (Electro Enducance, mai ales daca transpiri mult).

Accentuez inca o data importanta controlului medical inainte de inceperea antrenamentelor.

Despre bauturile energizante si energie aveti la dispozitie si urmatoarele articole:

Energie inainte de antrenament

Sursele de energie pentru corpul uman

Bauturile energizante

Sa lamurim intai un lucru: vitaminele sunt esentiale pentru viata. Ele fac parte din toate procesele care se petrec in organism. Descoperirea vitaminelor a insemnat si vindecarea si prevenirea bolilor care au drept cauza deficientele de vitamine, din care avem cateva exemple notabile: pelagra (niacina), beri-beri (tiamina), scorbut (vitamina C), rahitism (vitamina D). La fel si mineralele. Zi de zi se descopera noi fitonutrienti si antioxidanti care pot preveni diverse boli sau pot ameliora situatii medicale deja existente. Din pacate, studiile pentru a demonstra ca ceva e bun sunt mult mai complicate decat aruncarea unei pietre in balta.

Deci vitaminele, mineralele si ceilalti nutrienti sunt absolut necesare vietii, nicidecum “facultative” asa cum vor sa crezi producatorii de mancare moarta si furaje pentru animale, transformate in “produse alimentare” pentru oameni. Ba chiar unele vitamine si minerale sunt adaugate diverselor alimente procesate, in incercarea de a le reduce nocivitatea. Oricum mancam cu totii aceste suplimente, pentru ca ele sunt incluse in hrana animalelor.

Un asa-zis “studiu” (bazat pe un chestionar, deci mai degraba un sondaj) facut in cazul femeilor in varsta a ajuns sa fie folosit drept “argument” impotriva utilizarii suplimentelor nutritive, chiar daca suplimentele nutritive sunt de mii de tipuri, intre care vitaminele si mineralele ocupa un loc foarte mic. Hiba cea mai importanta a acestor cercetari este ca sunt facute cu intentia de a confirma o premisa, alegand subiectii si metodele de culecere a informatiilor in consecinta. Apoi, in cazul de fata, este normal ca persoanele cu diverse boli (deci si risc mai mare de mortalitate) sa aiba o inclinatie mai mare spre a folosi si suplimente nutritive, pe langa medicamentele obisnuite, care vin cu o serie de efecte nocive. Aceste corelatii si chiar cauzalitati sunt, in general, excluse din “studii”, pentru ca ar infirma ipotezele rau-intentionate.

Excesul de fier este cunoscut de mai multa vreme ca fiind nociv, drept urmare multe suplimente de tip “multi” nu contin fier (in special cele pentru barbati). Deci articolul se refera la “minerale” (de fapt un singur mineral), deci nu la “vitamine”. Din contra, se specifica faptul ca anumite vitamine sunt chiar necesare in cantitati suplimentare la anumite grupe demografice. Asta dovedeste atat nivelul celor care scriu articolele, cat si al celor care se grabesc sa le interpreteze, traducand aproximativ si pierzand pe parcurs diverse cuvinte, cum ar fi “may”, “suggest”,  “might”, “potential”, “some cases” cu care lansatorii de informatii false isi acopera spatele.

Unde se termina deficienta si incepe excesul?

Doza zilnica recomandata de vitamine si minerale

Organismele medicale (aceiasi oameni care au acceptat ca noi sa mancam margarina, desi cunosteau faptul ca este toxica) definest dozele zilnice recomandate din diversi nutrienti (inclusiv vitamine si minerale), doze care “in medie” asigura necesarul pentru evitarea simptomelor de deficienta. Evident, asta nu inseamna doze optime pentru functionarea organismului uman. Nici pe departe.

Doza maxima tolerabila

Apoi, din fericire, pentru acesti nutrienti se definesc si doze maxime tolerabile, adica dozele maxime care pot fi folosite fara sa apara efecte negative. Ciudat este ca intre aceste doua doze (cantitati) sunt diferente uriase, chiar si de cateva ordine de marime, adica doza maxima tolerabila pote fi si de mii de ori mai mare decat doza zilnica recomandata. Adica organismul nostru are capacitatea sa “lucreze” cu cantitati mult mai mari decat cele strict necesare. Pentru multe vitamine (in special cele din grupul B), exista chiar si situatii in care nu avem o doza maxima, adica sunt sigure la orice doza.

Doza optima

Doza optima de vitamine (sau alti nutrienti) este individuala, in functie de genetic, alimentatie, efort fizic, varsta, stil de viata, stress. Deci nu poti spune ca daca un mineral intr-o anumita cantitate face rau unei femei la menopauza el va face rau si unui copil in crestere sau unui adult care face sport si are o eliminare crescuta din acel mineral.

Suplimentele alimentare sunt de sute/mii de tipuri, a le pune pe toate la gramada mi se pare o dovada de prostie crasa, asta ca sa nu spunem ca e rea-intentie. Evident, unele sunt extrase din produse de origine vegetala/animala, altele obtinute prin procese naturale (in special fermentatie), altele sunt sintetizate pe cale chimica (prin procese mai mult sau mai putin similare cu cele care se petrec in celulele noastre). Unele sunt identice cu cele existente in natura, altele diferite. Unele se asimileaza si lucreaza singure, altele au nevoie de co-factori sau alti nutrienti care sa le ajute sau sa le potenteze activitatea. Dar trebuie discutat fiecare caz in parte, cantarite beneficiile si costurile.

In conditiile in care cei mai multi oameni sunt malnutriti si nu isi ating necesaru zilnic de nutrienti esentiali (real, nu RDA/DZR), a discuta despre “doze prea mari de vitamine” mi se pare un alt act de rea vointa, ca sa nu spun prostie. Sau poate prostie combinata cu rea-vointa. Iar mie mi-e greu sa cred cum un om cu o bruma de cultura poate crede ca “fructele si legumele” crescute in vata si coapte in cutie pot avea acelasi continut nutritiv cu cele naturale, crescute si coapte pe pamant, la soare. Ca sa nu mai vorbim de alimentele procesate, care pierd cea mai mare parte a micronutrientilor.

Iar aceste articole sunt publicate si propagate de aceiasi oameni care ne povestesc despre cat de bune sunt cafeaua si bauturile alcoolice.