Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Se spune ca piata ar fi o alternativa la raioanele cu fructe si legume de la supermarket. Iluzia alegerii functioneaza si aici: in general avem in fata aceleasi produse. De multe ori “taranii” din piata sunt tot intermediari, oameni care cumpara fructe si legume de import din “en-gros” si le vand pe taraba. Apoi, taranii adevarati, care cultiva in gradina, la tara, au deprins de multi ani arta “otravurilor” si a “azotului”, astfel incat risti sa cumperi alimente care pot fi mai bogate in factori nutritivi dar mult mai contaminate cu pesticide, ingrasaminte chimice si alte nenorociri.
Magazinele bio ar fi o varianta buna de compromis, asta daca ar avea suficiente produse proaspete, la un pret decent. Dar in magazinele bio gasim trei sferturi junk (zahar, fainoase, soia si alte procesate) si cand vezi legume sau fructe proaspete iti pui serios intrebarea daca sunt sau nu “bio”.

Gradinaritul este munca grea, iar cum prea putini dintre noi suntem dispusi sa stam aplecati si sa ne murdarim de pamant, trecem la urmatoarea alegere: piata. Trebuie sa fim constienti ca orice produs ajunge pe o taraba are in spate interese financiare in primul rand. Acele costuri trebuie acoperite (transport, chirie), vanzatorul platit, ingrasaminte si pesticide cumparate, folii pentru “solar” si cate si mai cate. Deci un producator nu si-ar permite sa lase omizile sa-i manance jumatate din mere sau gandacul de colorao sa-i termine cartofii inainte de a apuca sa-i recolteze. Pana la urma, cate persoane ar manca mere viermanoase, rosii “batute”, Si este clar ca “taranul” nu are cu ce sa dozeze cantitatile de chimicale, nefiind controlat de nimeni.

Insa faptul ca taranii folosesc si chimicale ar trebui sa fie un motiv sa-i ajutam sa foloseasca metode mai curate, nu sa cumparam din import. Ne trebuie solutii reale, nu lamentari si capcane corporatiste, specialisti manjiti si cozi de topor. Educatie, informare, boicotarea falsilor “tarani” din piete, acceptarea disponibilitatii sezoniere, a calitatii variabile si a preturilor mai mari ale produselor naturale.

Importul de fructe si legume are si el un loc binemeritat: putem manca in orice anotimp ce ne place si chiar beneficia de valoarea nutritionala a unor bunatati care nu cresc in tara noastra. Ramane de vazut cat ocupa acestea in bugetul nostru, asta daca legea se respecta si pe etichete gasim si tara reala de provenienta.

Sezonalitatea

Ideal este sa mancam legume proaspete, de sezon, crescute in pamant curat, la soare. Unele se pot pastra ca atare (radacinoasele: morcovi, telina, sfecla), altele conservate (murate, fierte, congelate). Cand nu am aceaste optiuni incerc sa mananc alte alimente, curate si sa completez cu strictul necesar de legume si fructe de import, daca se poate bio. De multe ori le prefer pe cele congelate, mai ales in sezonul rece.

Fructele romanesti

Merele, perele, gutuile sunt fructe traditionale. Ar fi de preferat cele abia culese din pom, cu vierme, semn ca nu au fost folosite pesticide. Totusi, prezenta viermelui poate fi cauzata si de folosirea gresita a pesticidelor, adica si merele cu viermi pot avea pesticide in ele. Sunt de preferat fructele cat mai mici si colorate, care au un raport mai bun de nutrienti esentiali/calorii.

O categorie aparte o reprezinta fructele de padure, incluzand aici si catina, macese, coarne, afine, coacaze, mure, zmeura, care pot fi conservate prin congelare dupa ce au fost spalate si portionate.  Cu cat sunt mai bine coapte cu atat sunt mai bogate in nutrienti, dar si mai perisabile, trebuind consumate imediat. Trebuie sa fie tari si colorate uniform, altfel riscam sa le cumparam deja stricate (intrate in putrefactie sau mucegaite).

Dovlecii pot fi cumparati toamna si pastrati mai multe luni daca sunt in stare buna in momentul initial (fara semne de lovituri). Pot fi consumati fierti, in supe, copti. Coada trebuie sa fie tare, densa, semn ca sunt bine copti (continut mai mare de nutrienti).

Castravetii trebuie sa fie cat mai mici, verzi, cruzi, tari, aceste caracteristici garantand prospetimea si gustul deosebit. Pot fi conservati prin fermentatie lactica (muraturi in saramura), astfel pastrand mare parte din calitatile nutritive.

Vinetele trebuie sa fie mici, dar puternic colorate (coapte) si dense (pline). Sunt de evitat rosiile de import, mai bine suc sau bulion facut din cele autohtone, coapte la soare, vara.

Fructele de import

Sunt de preferat cele exotice, care nu cresc la noi, pentru ca cele care cresc la noi ar trebui cumparate din surse locale. Citricele (lamai, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo) ocupa un rol foarte important, mai ales iarna, pentru aportul de vitamina C si flavonoizi. Ele trebuie sa aiba coaja subtire, sa fie tari si dense (grele), semne de prospetime. Grija mare la tara de provenienta (trebuie sa fie cat mai apropiata de noi).

Avocado este un fruct special, oleaginos, cu un continut mare de grasimi sanatoase, fibre, magneziu. Avantajul sau este ca nu retine foarte multe pesticide. Se cumpara crud, tare, urmand a-l coace pe cont propriu, intr-o punga de carton, cu mere si/sau banane. Daca interiorul are zone maro inchis, atunci trebuie aruncat. Mai rar se gasesc variante “readty to eat”, cu coaja maronie si incretita. Consisenta sa optima este cea a untului moale, adica il poti manca cu lingurita, direct din coaja.

Ananasul trebuie sa fie tare la pipait si greu, semn ca este proaspat. El contine enzime proteolitice si ajuta atat digestia cat si refacera dupa antrenamente. Bananele sunt culese toate crude, deci este de preferat sa le coacem noi, acasa, in conditii cunoscute. Trebuie sa fie tari, fara pete negre pe coaja sau in dreptul cozii. Toate sunt tratate cu fungicide/pesticide, asa ca aveti grija mare cand le mancati, nu puneti mana de pe coaja pe alte alimente.

Rodiile trebuie sa fie cat mai coapte atunci cand le cumparam (culoare rosie a cojii) si mici. Procesul de coacere poate continua si in frigider, fiind un fruct foarte valoros pentru barbati, prin continutul de substante care protejeaza prostata.

Legumele

Si aici sunt de preferat legumele romanesti, proaspete, eventual cumparate in sezon, din surse sigure si conservate in mod traditional.

Broccoli trebuie sa fie cat mai mici (culese devreme), cu cat mai putina parte lemnoasa. Tulpina trebuie sa fie tare iar inflorescenta cat mai verde. Pe masura ce planta creste anumite substante utile dor se dilueaza, nu vor fi intr-o cantitate mai mare. Exista in Bucuresti surse de broccoli crescut in gradina/sera, fara chimicale, cautati, verificati, cumparati. Conopida este relativ similara, cu mentiunea ca un miros puternic arata ca prospetimea nu este cea potrivita. E bine sa cumparati capatanile cu frunze, care protejeaza inflorescenta delicata.

Spanacul, patrunjelul, mararul (si alte frunze) trebuie sa fie crocante si de verde-inchis, fara pete inchise la culoare sau decolorari. Varza trebuie sa fie cat mai densa, fara miros, cotorul umed, nu uscat sau crapat. E bine sa le cumparam intregi, nu gata taiate, pentru ca isi pierd rapid proprietatile chiar si ambalate in atmosfera protectoare.

Radacinoasele (morcov, telina, sfecla rosie) trebuie sa fie tari, de dimensiuni cat mai mici, intens colorate. Frunzele trebuie sa fie verzi si ferme, ele fiind comestibile (da, chiar si cele de morcov sau sfecla rosie). Cartofii trebuie sa fie curati, fara pete verzi sau semne de incoltire. Daca sunt din sursa sigura e foarte hranitoare si coaja. Toate pot fi conservate peste iarna la temperatura scazuta si ferite de umiditate (inclusiv lazi cu nisip in cazul morcovilor).

Usturoiul trebuie sa fie mic, dens, cu aroma puternica atunci cand este strivit. Cel adevarat poate fi pastrat pe funie, o perioada lunga de timp. Cel umflat cu apa, de import, se va usca si nu are nici gustul nici beneficiile nutritionale dorite. Ceapa trebuie sa aiba exteriorul fin, fara urme de lovituri sau umezeala. Mirosul trebuie sa fie neutru (deci fara miros specific cand sunt intregi), altfel este un semn ca sunt pe cale sa se altereze. Ghimbirul trebuie sa fie tare iar coaja sa cat mai uniforma. Alegem variantele mai mici, nu cele umflate peste masura cu ingrasaminte chimice.

Exista o diversitate mare de legume de import insa accentul trebuie sa cada pe alimentele autohtone, produse cat mai natural. Bineinteles ca asta poate insemna un efort suplimentar la cumparare dar va fi un plus pentru sanatatea noastra si a economiei romanesti.

Si se pare ca se impute de la mancare. Caderea imperiilor corporatiste si a complexului militar-industrial incepe de la agresivitatea cu care suntem otraviti prin mancare si medicamente. Din ce in se mai multi oameni realizeaza ca planul de control al populatiei este aplicat impotriva tuturor si incep sa ia masuri.

Pana si oamenii care lucreaza sau au lucrat pentru acesti criminali incep sa aiba remuscari si, chiar daca nu isi dau demisia pentru a trece de partea cealalta, macar se domolesc in zelul lor de a ne baga pe gat deseuri. Daca haine, electronice, masini, mobila si alte bunuri de consum poti alege sau nu sa cumperi, mancarea este necesara zilnic si ne influenteaza nivelul energetic, starea psihologica si sanatatea pe termen lung. Cand bolile copiilor lovesc mai ales in famiile din clasele superioare, incepe si adevarata miscare, pentru ca acesti oameni detin puterea si pot influenta comportamentul organizatiilor de reglementare si chiar furnizorilor de alimente.

Cand lasi “oferta” sa educe “cererea” si cererea inghite tot ce i se spune, fara sa verifice sau fara macar sa aplice logica elementara (qui bono?) este normal ca “lacomia corporatiilor” sa ajunga si la sacrificarea sanatatii oamenilor. Dar este si pentru ca acei oameni vor asta. Cererea educata impune producatorilor metode mai umane de obtinere a alimentelor, calitate mai inalta, transparenta privind aceste metode, ingredientele, costurile ascunse. Costurile ascunse ale alimentelor ieftine oricum sunt platite in mod obligatoriu de noi toti (prin taxe, poluare, epuizarea unor resurse, schimbarile climatice locale sau globale). Dar aceasta cerere educata trebuie sa fie insotita si de disponibilitatea de a cheltui mai mult. In primul rand timp si energie pentru documentare si apoi bani achizitionarea hranei de calitate.

Cu toate astea eu cred in vot, nu in “Ocupati Piata Victoriei”. In primul rand votul cu portofelul (atunci cand cumparam un aliment sau altul). Cererea de alimente sanatoase va atrage dupa sine si schimbarea comportamentului ofertei, de la fast-food-uri si importul de alimente de la capatul lumii si pana la defrisarea padurii ecuatoriale si ambalajele de unica folosinta.

Ascultam azi la Guerilla cum doi baieti se plangeau ca a fost blocat traficul. Apoi, Fratele Vintila (Marius) a intervenit la el in emisune cu o corectie: astfel de evenimente ar trebui sa ne bucure pe toti, nu sa ne dea prilej de carcota. Aproape oriunde am fost in Occident am “nimerit” peste un astfel de eveniment sportiv. Prin alte orase sunt participari de zeci de mii de oameni (turisti pana la urma, care aduc bani in orasele respective). Si vorbim de orase intregi blocate: Londra, Paris, Lisabona, Tokyo, New York etc.

Anul acesta Maratonul Bucuresti s-a tinut chiar intr-o zona ceva mai marginasa (din cauza unei intalniri militare la Casa Poporului), dar eu unul mi-as dori sa il vad tinandu-se pe cele mai importante artere, trecand prin parcuri si pe langa putinele obiective turistice din acest oras napastuit de lipsa arhitectilor si urbanistilor de-a lungul secolelor. Din nefericire maratonistii se pare ca nu merg la vot, pentru ca altfel ar fi primit si ei un traseu mai bun, asa cum altii primesc galeti, pungi cu faina, telefoane mobile sau biciclete electorale.

Si eu conduc aproape exlcusiv (nu pot alerga si imi este frica sa merg cu bicicleta prin oras), insa cand vad un biciclist sau un alergator ma bucur: cu cat mai multi oameni merg cu bicicleta sau pe jos, cu atat respiram un aer mai curat. Maratonul poate fi un semn ca se poate, un prilej pentru toti sa realizeze ca se poate si altfel decat cu camionul prin oras, transportand soferul si maxim un pasager (a se citi “gip”).

Deci sa ne bucuram ca Bucurestiul este pus pe harta lumii, chiar si prin acest eveniment sportiv, felicitand participantii, organizatorii, sponsorii (mai putin margarina), nu plangandu-ne ca niste ghiolbani ca a fost oprit traficul cateva ore in cea mai poluata capitala europeana.

Apoi, carcotasii care sunt tot timpul nemultumiti… la evenimentele sportive este nevoie de voluntari, ba chiar este nevoie de organizatori, sponsori, orice fel de ajutor. Deci, in loc sa va petreceti timpul comentand, nu ar fi mai bine sa puneti umarul?

“Let’s do it, Romania!”, o initiativa foarte buna, care ne mai cheama la curatenie dupa altii. Evident, a face curat este un lucru foarte bun si voluntarii oameni demni de toata lauda. Bineinteles ca actiunea este menita in principal sa atraga atentie asupra faptului ca avem o tara foarte murdara (cine o fi murdarit-o?).

Totusi, eu vad cel putin doua probleme:

1. Prevenirea murdaririi

Fara contravenienti amendati si prezentati public si fara trecerea drept infractiuni (pasibile de pedeapsa cu inchisoare) a actelor grave de poluare a mediului nu vad in actiuni de curatenie decat o reinterpretare a legendei Mesterului Manole. Ce curata unii ziua, murdaresc altii noaptea, ziua, dimineata, seara, vara, iarna si oricand au chef. Pe langa clasicele gunoaie as adauga aici si propiretarii de caini care imprastie fecalele “nevinovatelor patrupete” prin tot orasul.

Evident, aici actiunile populare de strans hartii de pe jos mascheaza murdarirea la nivel macro a mediului cu diverse chimicale, a caror productie ar trebui interzisa ori taxata foarte puternic. Ala ar fi CSR, nu 3 angajati trimisi cu japca la curatenia nationala, ca acum peste 20 de ani.

2. Necesitatea continuitatii

As prefera sa vad mai multi oameni strangand gunaiele in permanenta, in orice moment, macar din aria de cativa metri patrati care ii inconjoara la birou, in parc, pe strada sau in natura. As vrea sa vad aici la treaba mai ales acele firme care produc gunoaiele. Sa vad programe si echipe care sa adune deseurile, asa cum ar fi normal. O curatare si o sortare continua este realizata de acei oameni napastuiti care locuiesc prin gropile de gunoi, cu toate astea, vedetele se plimba doar pe la munte, cand e rost de vreo gogoasa de PR.

Da, eu am strans gunoaiele din imagini si nu, nu imi permit sa ii sparg capul celui care arunca gunoaie in mediu (pe strada sau in natura), pentru ca legea il protejeaza si asta ii da tupeu. Drepturile “animalelor” trebuie respectate, chiar daca ele incalca dreptul meu de a trai intr-un mediu curat si “autoritatile” au nevoie de proctolog.

De fiecare data cand intr-un act de violenta este implicat un sportiv “fierar” (om care trage de fiare) se scoate de sub pres “furia steroizilor” (roid rage). Este o portita de scapare lejera pentru lipsa de educatie, cultura, lipsa de programe de prevenire a infractionalitatii si violentei in societatea in care traim.

Bineinteles ca dintre toate infractiunile care implica violenta foarte putine sunt comise de “steroidizati”, ba chiar as spune ca acest caz este o exceptie. In incercrea unora de a-si salva pielea, la sfatul avocatilor, invoca uzul (sau abuzul) de steroizi drept cauza unui comportament infractional. Totusi, exista si un sambure de adevar in aceasta legenda:

1. Efectul de crestere a agresivitatii dat de anumiti steroizi, folositi in doze mari este real. Acum, fiecare poate avea un autocontrol mai bun sau mai putin bun si poate dirija aceasta agresivitate catre antrenamente (nu catre alti oameni). Citeste si despre alte efecte secundare ale steroizilor.

2. Problemele de ordin psihologic, preexistente, cu care se confrunta acesti oameni, care pot fi agravate de abuzul de steroizi anabolici-androgeni. Deci trebuie sa existe si o predispozitie, un defect in functionarea personalitatii pentru ca steroizii sa declanseze crize de violenta incontrolabile.

Deci “vina” pentru crime nu o poarta niste substante, ci oamenii care le folosesc, impreuna cu cei care ii lasa liberi pe strazi, mai ales cand exista antecedente si indicatii clare ca va repeta actele de violenta. Prevenirea abuzului de steroizi nu se face prin articole imbecile si prea putin documentate ci prin educatie facuta cu atentie celor care se indreapta catre sport, in special in sali, la fel si prevenirea violentei.

Apoi, acele galme nenaturale din bratele personajului care a facut necesare aceste precizari NU sunt nici muschi, nici “silicon” ci un ulei mineral injectat in muschi, ulei care nu este absorbit de corp ci ramane acolo, dand acea forma oribila, arucand o pata asupra celor care merg la sala pentru a arata bine.

In primul rand vreau sa multumesc publicului, care a venit intr-un numar mare, chiar si din orase aflate la cateva sute bune de kilometri de Bucuresti. Asta ne arata ca sportul atrage din ce in ce mai multi oameni, de toate varstele, din toate mediile, ne uneste, ne face mai fericiti, mai frumosi, mai sanatosi!

Peste 30 de instructori de la cel putin aproximativ 20 de sali din mai multe orase (amintim doar Bucuresti, Miercurea Ciuc, Sibiu, Ploiesti, Braila, Giurgiu) au fost in fata catorva mii bune de persoane sambata, 23 iulie, la “Cea mai mare ora de sport”, din cadrul “Miscare face bine by Dolce Sport”. Multumesc echipelor extraordinare de la Zumba Romania (Laura si Emil), Kangoo Jumps (prin Kinga Sebestyen, master trainer Kangoo Jumps si toti ceilalti, Andreea, Cristina, Cristi), cat si celorlalti care au facut posibil acest adevarat “festival” de miscare si sanatate. Lotus Sport, prin Dana Beltechi ne-au adus cateva noutati cu mare priza la public, trambulinele pentru Rebound, care au facut senzatie. Multumim si Body Art Wellness (sala de la Rin Grand Hotel), Vali Popa (profitness.ro), Richmond Bachia (Fitness Scandinavia), Costin Bucura, Razvan Protasievici, Lucian Hugeanu (World Class), Liora Zytcer (Pescariu Sport and Spa), Viva Sport, Razvan Sindelaru, Laurentiu Mogos, Nicu Stoian (Kyokushin Karate), Mihaela Murgu (hisport.ro), Ileana Rosu, Bianca Marcarov, Florin Radulescu, Liliana Radu, Asociatia Millenium Art Giurgiu (coordonator Flori Iordache), Hospice Romania prin minunatii voluntari, Mircea si Paul Parjol pentru organizarea mini-concursului de Strongest Man.

Multumesc si membrilor echipei de sprijin coordonati de Bogdan Antohe (bicla.ro), Mihai Tenescu, Anda Dimitriu (GetFit), Ionut Spirea (suplimente.ro), Monica Cazan, Casa Raw.z (mancarea sanatoasa), El-Dor Plant (sucurile), MooMoo (placintele), Power Bar (cadouri pentru participanti), Mihaela Muresanu, Chill Brothers Records (Christu, Dan Pavel, Hip).

Grafica si Tipar ne-a asigurat tiparirea afiselor si flyerelor (cea mai mare parte gratuit), pentru care au multumirile noastre.

Multumirile noastre se indreapta si catre partenerii media, Antena 1 prin Dani Otil si echipa de la ‘Neatza…, B1 TV, prin  Viata e Frumoasa, Mihai Jurca, Cosmin Tudoran & Co.), Antena 2 prin Simona Balanescu si cei de la “Traieste Sanatos” si It’s Show Time, revistele si site-urile care au fost si sunt alaturi de noi.

Protect Security si SMURD au fost alaturi de noi pentru a ne asigura ca totul se desfasoara in siguranta.

Multumiri speciale domnului Jean Valvis pentru apa pura de la Aqua Carpatica, atat de necesara cand faci sport, mai ales intr-o zi de vara.

Cu totii apreciem contributia esentiala a Romtelecom prin Dolce Sport si o echipa minunata care ne-a pus la dispozitie mijloacele prin care toti sa avem parte de acea zi plina de bucurie si voie buna: Cristina Popescu, Ana Pujina, Roxana Mihul, Ionela Paunica.

Multumesc Vlad Stoica (SmartAtletic) pentru energie, dedicatie si implicare, ma bucur ca prietenia si parteneriatul dintre noi a facut realitate acel vis despre care vorbeam in comunicatul de presa.

Multumesc iubitei mele, Andreea, pentru sprijinul si intelegerea pe care le are fata de implicarea mea in fenomenul sportului si sanatatii.

Pe viitor, asteptam noi propuneri si colaborari, fiind pregatiti sa ridicam stacheta cu fiecare nou astfel de eveniment.

Bineinteles, as vrea sa multumesc si detractorilor care acum poate s-au convins ca a sprijini sportul si sanatatea inseamna ceva mai mult decat declaratii si ajutor dat doar din interes sau contra cost. Daca nu erati voi poata ca nu dadeam 101%.

Daca am uitat pe cineva este doar pentru ca emotia evenimentului inca este cu mine si acum, la doua zile dupa ce s-a incheiat cu un spectaculos foc de artificii, posibil cu sprijinul Primariei Sectorului 4, care a gazduit si evenimentul, in Parcul Lumea Copiilor (fost Vacaresti, aka “Parcul lui Piedone”).

Sper ca acest eveniment a convins si alti sponsori si detinatorii de fonduri alocate CSR-ului, astfel incat sa vedem si alte evenimente de aceasta anvergura, fara compromisuri, actiuni din care oamenii chiar sa fie subiectul real. Noi am demonstrat ca se poate. Suntem aici si asta e doar inceputul. Cine vrea sa fie alaturi de noi este binevenit!

Pe langa sanatate si distractie, partenerii acestui eveniment pun si ei in joc apa plata (gratuit, din partea Aqua Carpatica), abonamente la sala, suplimente nutritive, bilete in Tabara de Fitness, accesorii fitness.

Programul complet, harta si detalii.

Dincolo de cele ale lui Ghilgamesh, Arjuna sau, de ce nu, Greuceanu, calatoriile lungi si dese (fie ele si de cateva zeci de kilometri pe zi cu masina prin Bucuresti) sunt dusmanul unui program serios de fitness si viata sanatoasa.

Lipsa de miscare

Orele petrecute in scaun sunt ore in care corpul tau incepe sa piarda materie organica, forta, rezistenta. Structura corespunde functiei, spune biologia, deci un corp care va sta ore si ore pe scaun incepe sa se descompuna, pentru ca nu este folosit. In aceste ore conumul energetic este minim, deci arzi foarte putine calorii, urmand ca si mancarea “normala” sa fie prea mult si sa apara un risc al depunerilor de grasime. Circulatia sangelui este afectata negativ, in special in zona picioarelor, deci se pun bazele varicelor si celulitei. Diverse grupe de muschi intra in contractii prelungite din cauza posturii, urmand sa fie durerosi, rigizi si fara forta in urmatoarele zile.

Stressul

Orice calatorie presupune un stress, in primul rand psihologic. Acesta se reflecta in mediul hormonal, corpul primind comenzi nedorite pentru a depune grasime in zona taliei si a scapa de masa musculara. Alti hormoni vor declansa senzatia de foame. Revenirea din aceasta stare ii va lua corpului tau chiar si cateva zile, cu toate ca poate a doua zi crezi ca esti in regula. La unii acest stress poate da o somnolenta excesiva, la altii dureri de cap sau tulburari digestive (constipatie).

Alimentatia

Chiar si cu pachetel gandit si pregatit din timp, drumul presupune opriri neasteptate, momente cand ai de ales doar intre sandwich cu “cascaval” si biscuiti de la benzinarie, sa nu mai vorbim de mancarea din avion sau aeroporturi. Fast-food-urile se bazeaza tocmai pe faptul ca te grabesti si iti vor baga pe gat ce poate fi mai nesanatos. La indemana vei avea si dulciuri, prezente in orice  magazin sau in automatele pentru “racoritoare”. Cu totii am vrea sa existe acele batoane ideale, ieftine si hranitoare, insa in acest moment, la preturi decente piata ofera doar deseuri si gunoaie pline de zahar, soia, aditivi, grasimi nesanatoase.

Deshidratarea

Deshidratarea la un drum lung este inevitabila. Apa vei bea mai putina pentru ca nu vrei sa te duci la toaleta (eventual in porumb) la fiecare jumatate de ora. Aerul conditionat este uscat, deci vei pierde mai multa apa si prin transpiratie. Daca esti la volan este posibil sa ai nevoie de cofeina- care va cauza si ea o pierdere suplimentara de fluide. Aceasta deshidratare va fi urmata de reactia naturala a corpului: retentie de apa in zilele urmatoare.

Timpul pierdut

De cele mai multe ori un drum “de cateva ore” iti ia jumatate de zi, sau chiar toata ziua, daca pui la socoteala opririle, pregatirile, intarzierile, deplasarile spre aeroport etc. Deci exista probabilitatea sa nu iti urmezi programul de antrenament in aceste zile, pierzand si stimulul care te ajuta sa-ti atingi obiectivele, nu doar alimentatia si timpul pentru refacere.

Daca la toate astea mai adaugam si o “discoteca”, alcool, fum, noapte pierduta, tacamul este complet.

Iata de ce nu poti cere de la tine sa fii in forma sau sa vezi progrese in conditiile in care ai chiar si un drum de cateva sute de kilometri pe saptamana.

Paradox. Ai nevoie de alimente “importate” intr-o zona unde se presupune ca se produce mancare traditionala, naturala, sanatoasa si sustenabila. Se bate foarte mult toba pe agroturism si mancare de la tara, dar hai sa vedem ce gasim la fata locului.

Naturala

Mancarea naturala este, ca sa fim corecti, mancarea vanatorului si culegatorului. Adica specii de plante si animale salbatice, care cresc in mediul lor si pe care le culegi/ vanezi in mod direct. Orice este cultivat sau crescut este rezultatul omului, nicidecum al naturii. Aproape toate plantele si animalele pe care le mancam sunt rezultatul “modificarii genetice”, prin selectie si incrucisare (traditional) sau inginerie genetica (mai aproape de timpurile noastre). In cele mai multe zone solul este deja contaminat din anii in care s-au folosit chimicale fara noima (in special pesticide persistente in msol, cum ar fi DDT).

Traditionala

Ar fi util sa definim intai traditia. Ce vechime trebuie sa aiba un fel de mancare pentru a putea fi incadrat la “traditionale”? Este cazul sa includem cartofii prajiti la mancare traditionala? Dar carnatii prajiti? Prajeala, in general, ce traditie are in Romania? Greu de spus, dar in mod cert este omniprezenta. La fel si “gratarul”, inca promovat drept sanatos de unii ramasi cu 20 de ani in urma. Multe alte feluri “traditionale” sunt grele, contin acum zahar, faina alba, ulei rafinat. Taranii au inceput sa manance mezeluri, sa bea “sucuri”. Copiii si nepotii lor deja au si chipsuri, dulciuri de toate felurile, chimicale cat cuprinde, aduse chiar de ei in varful muntelui. Evident, deseurile raman tot aici, sa murdareasca natura.

Sanatoasa

Chiar daca pornim de la alimente obtinute relativ natural si le preparam conform traditiei acceptate, ne trezim in farfurie cu alimente cu efecte negative deja recunoscute asupra sanatatii. Cu toate ca acesti oameni traiesc in aer liber, fac efort fizic zilnic si au la dispozitie alimentele naturale, observam ca prea multi au burtile umflate, diverse boli degenerative, dintii si gingiile in suferinta. Am vazut ciobani fumand in varful munetlui. Alcoolul rafinat este o a doua natura. Mitul taranului care traia pana la 90 de ani ramane doar un mit. Rare exceptii. Asta pentru ca avem moduri de preparare gresite si ingrediente nepotrivite adaugate acelor materii prime (alimente) naturale si sanatoase.

Sustenabila

Pentru cat timp vom putea lua din natura materie organica fara a o inlocui? Cata materie organica se mai produce pe un camp unde ai monocultura si unde tot ce pui inapoi sunt ingrasaminte chimice? Pentru a construi drumuri, case, ferme, se rapesc alte zone pentru formarea carora care a fost nevoie de milenii. Si cea mai importanta parte a sustenabilitatii: cine va cultiva pamantul si va creste animale peste 10 ani? Acesti tineri care beau cola si isi cheltuie banii la “pacanele” sau vreo mare corporatie pentru care animalele sunt “unitati” si terenul un simplu element in ecuatie, cu degradare, contaminare si abandonare deja planificate?

Convenabila

De ce sunt nevoit sa aduc rosii de sera si avocado de la antipozi intr-o zona care ar oferi tot ce avem nevoie? Pentru ca pur si simplu aici nu gasim diversitatea necesara, pentru ca pana si acele alimente traditionale si sanatoase trebuie cautate si obtinute cu diverse costuri, pentru ca desi s-ar putea produce mancare aici, acest lucru se intampla la un nivel prea scazut si intr-un mod (know-how) care ne iroseste resursele in loc sa le puna in valoare.

Cand ajungem in astfel de zone (la tara, la munte) incercam sa procuram alimente cat mai naturale si cat mai sanatoase. Sustenabilitatea inca nu reprezinta o preocupare majora, cel putin pentru mine. Nu cred in picatura de roua pe care o pot salva eu cand altii arunca o cisterna de laturi peste toata combinatia. In acest domeniu cred ca lucrurile se indreapta de sus, nu prin actiunea fiecarui individ.

Concluzia este ca fiecare decizie de cumparare si fiecare farfurie pe care o am in fata este un compromis intre acesti factori, la care adaugam inca doi, foarte importanti: timpul si banii. Ma intreb daca nu cumva banii platiti pe aceasta mancare nu ajung tot la pacanele si minimarketul din sat in loc sa fie investiti in pamant, plante, animale?

Vedetele tin diete miraculoase, de la holiud, cum mananca ele salate ro vigan, cum o dieta poate fi bazata pe fibre, cum mananca pizza dar slabesc, cum arata pilaf in realitate dar beton in reviste… cazurile de fata se exclud, bineinteles. Mi-as dori enorm sa am si inregistrarea cu tot ce am zis, in special despre cum o persoana cunoscuta ca fiind extrem de slaba pretinde ca a slabit 16kg… e bine totusi ca nu a slabit 10 sau 15. Astept sa aflam si despre vedete care au slabti 9,8kg sau 14,3 sau 3,4.

E totusi un privilegiu pentru mine sa pot spune cateva cuvinte, ca altfel traia toata lumea cu impresia ca e bine sa mananci pizza, paine si paste, ca asa slabesc vedetele. Tot visez si eu la o emisiune de sanatate sau nutritie si sport, dar se pare ca nu prea e loc de reclamele la soia, paine si paie tocate.

Enjoy!