Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

La o prima impresie Inception e o combinatie usurica intre Solaris si Rambo pe un substrat de Butterfly Effect, cu tente de joc pe calculator(cred ca am imbatranit si pot face diferenta, pentru ca ultimul joc pe calculator l-am jucat pe 486…). Filmul merita vazut desi scenariul este diluat spre final. Mi-as fi dorit mai multa provocare intelectuala din partea lui. Cade sau nu cade… asta e intrebarea… mai ales ca in ultima vreme experimentam cu visele ajutate de un cocktail bazat pe extractul de Velvet Bean. Ce-i drept, pe niste “Penrose stairs” am fost blocat in vreo doua randuri cu niste ani in urma, stare dificil de controlat in acel moment, dar amuzanta privita in perspectiva.

Filmul e despre lumea viselor. Dar si in realitatea imediata sadim ganduri in constientul si subconstientul celorlalti. Si cand spui “buna dimineata” femeii de serviciu care spala pe jos in scara blocului pui o samanta. Cati oare se apara de publicitate, de afise, de reclame puternice la produse/obiceiuri daunatoare? Cati se apara de violenta, de manipulari, de tristete, de singuratate? Iti poti hrani mintea cu ganduri frumoase si te poti feri de cele care te trag inapoi. E doar o chestiune de alegere. Sau cel putin asa ti se spune.

Vedem “inceptie” peste tot toata lumea sadeste idei in stanga si in dreapta. Fiecare dupa cum site, poate, vrea. Fiecare cu propriile intentii. Greu de judecat in termeni de “bine” sau “rau”. Despre “extractie”, ce sa mai vorbim, exhibitionismul e atat de popular in ultima vreme incat ne putem cu totii vietile pe tava in retelele de socializare si prin arhivele de messenger. De multe ori doar fantezii.

Pentru a ajunge un copac samanta are nevoie intai de informatie viabila, gene. Ca si omul. Apoi vin elementele naturale, educatia, societatea. Lucreaza toate impreuna. Degeaba pui o samanta sterila in cel mai fertil sol si degeaba plantezi un copac in desert. Pe acest blog imi place sa cred ca pun seminte. Fiecare este liber sa le ia si sa le sadeasca in mintea sa. Si, pana la o noua paradigma sociala… fiecare este raspunzator pentru faptele sale.

Multi banuiam asta deja, insa un studiu sociologic ne aduce dovezi suplimentare: Romania se afla in Evul Mediu. Prea multi romani cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, prea multi cred ca astrologia este o stiinta, prea multi au nenumarate superstitii.

Un lucru ingrijorator este ca toata aceasta lipsa de cultura generala si de ratiune este dublata de un grad de religiozitate foarte mare. Aparent, religia ar trebui sa elimine superstitiile si unii chiar pretind ca religia nu contrazice stiinta. Iata ca romanii vad religia doar ca pe o alta cale de evadare din realitate si abandon justificat. Pe de alta parte au pretentii(oare de la cine?), salarii, drumuri, sa se faca sa se dreaga…

Cu toate astea, se pare ca rugaciunile romanilor nu sunt ascultate, pentru ca ne afundam din ce in ce mai rau in rahat, fara prea mari sperante sa ne revenim curand. Evident, ar fi varianta sa muncim, sa colaboram, sa respectam legile si regulile sociale, sa facem, macar in jurul nostru, ordine. Dar cum asta e prea greu, ramanem la rugaciuni si horoscop.  Mie mi-a zis de bine pentru saptamana asta.

Am plecat la timp. Dupa 5 ani de “centru istoric” a venit si ziua sa imi iau “la revedere” de la cladirile pe cale sa se prabuseasca, gropi, santuri, canale, sobolani, gandaci, moloz, noroi, aglomeratie, poluare, puradei, parcagii, bariere, mirosuri pestilentiale, gunoaie neridicate cu saptamanile, taximetristi care blocheaza strazile, vecine care sa imi arunce blesteme, nesimtiti care parcheaza ca la ei acasa blocand zeci de masini si nu lasa un numar de telefon in geam, preturi exorbitante la orice, de la a face cu masina mai mult decat pe jos pana trec de prima intersectie, terase facute pe trotuar de nu mai ai pe unde sa mergi… Am incercat sa imbratisez metropola cu bune si rele, as fi vrut sa descopar farmecul acestui oras imputit dar se pare ca sunt un insensibil. Sau am fost sensibil doar la mizerie si am ratat frumusetile care trebuiau sa se iste din “bube, mucegaiuri si noroi”, vorba poetului.

In ultima vreme am inteles ca, datorita noilor valuri de tineri dornici de distractie, ies si batai in toata regula. Astazi insa m-am bucurat extraordinar de mult sa vad ca pe o strada vecina s-a deschis un consulat. Un consulat aglomerat. La noi in curte era deja un microbuz parcat si oameni care gasisera un refugiu si o toaleta in natura. M-am bucurat pentru ca plec. Pentru ca nu o sa mai fiu nevoit sa pierd o ora pe zi cu parcarea si mutatul masinilor sau sa-mi ard neuronii explicand unor animale ca sunt pe o proprietate privata si nu la ei la tarla.

Ma bucur ca plec. Am vazut “cladirile istorice” si celelalte “obiective turistice” de atatea ori cat sa nu imi doresc sa le mai vad vreodata. Am plecat de la birou in prea multe seri de vineri si sambata pentru a vedea hoardele de betivi cum impanzesc strada pe care eu trebuia sa conduc spre casa. M-a trezit tramvaiul de prea multe ori la 4 dimineata si am numarat cursele de motociclete si tobele de esapament sparte in prea multe nopti.  As vrea sa treaca mai mult de 5 ani pana sa fiu nevoit sa mai zabovesc prin aceasta zona din nou. Desi in 5 ani prevad ca prea putine lucruri se vor schimba. Le urez multa distractie celor care acum incep sa descopere aceasta zona si sa isi piarda timpul aici.

Acum insa vreau sa ma trezeasca pasarelele dimineata, sa respir aer curat, sa am locurile mele de parcare, sa dorm linistit noaptea in racoare, chiar si fara aerul conditionat, sa fac 1 minut pe jos pana la birou si 3 pana la sala,  sa fie mai multi copaci decat cladiri, curatenie si autostrada spre mare mai aproape si aeroportul mai departe, sa traversez orasul de fiecare data cand plec sau vin din locuri care isi merita numele de oras.

Au fost 5 ani plini(de realizari dar si de suferinte crunte), ma bucur ca s-au terminat si ca intru intr-o noua etapa a vietii mele de bucurestean: etapa “turnul de fildes”.

Later edit: e clar ca lucrurile merg spre bine: am vazut un Cayenne ridicat de langa BNR… bine ca pe partea cealalta erau parcate 50 de masini(cateva cu ecuson) in zona pietonala.

Se spune ca te  nasti si mori singur. Ca nu ai altceva pe lumea asta decat pe tine. Totusi, de ce atat de multi oameni cer ajutor inainte sa faca macar lucrurile care stiu ca trebuie facute? Motivul este simplu: pentru ca s-au invatat prost. Au fost invatati prost. Pentru ca au fost ajutati inainte sa demonstreze ca se ajuta singuri, la nivelul posibilitatilor proprii. Acest ajutor insa nu vine gratuit. De cele mai multe ori vine insotit de o boala foarte grava: dependenta. Cel care primeste ajutor risca sa nu mai poata face nimic, ramanand la mana celor care, cu intentii mai bune sau mai putin bune, il “ajuta”.

Primesc in fiecare zi cereri de “ajutor”. Persoane care vor sa se apuce de sport si slabire pentru vara sau baieti care vor sa creasca in masa musculara precum voinicul din poveste, intr-un an cat altii in sapte. A, nu, intr-o luna cat altii in sapte ani. Totusi, daca tu nu ai citit nici macar articolele principale scrise de mine, ce ajutor vrei? Ti se pare ok ca eu sa reiau pentru fiecare incepator care imi da mesaje tot ce am scris de-a lungul timpului? Daca imi ceri consultanta personalizata gratis, nu ai macar bunavointa sa te prezinti si sa dai niste date despre tine? Daca nu te cunosc si nu stiu ce mod de viata ai(alimentatie, antrenament etc.) cum as putea sa-ti dau “un sfat”? Vrei un sfat superficial si fara o justificare rationala? Vrei sa iti vand un produs minune care iti va rezolva toate problemele? Acest produs iti va rezolva problemele de acum, dar si pe cele viitoare, gratuit.

Se numeste: documentare.
Poti incepe aceasta documentare pe site-urile mele: www.getfit.ro si aici pe blog(sunt sute de articole pe toate temele). Evident, e  nevoie de timp. In acest domeniu progresele apar lent, pe termen lung(ani). Din acest punct de vedere e irelevant ca incepi azi sau peste o luna. Totusi, daca in acea luna te documentezi, sansele sa ai rezultate sunt reale.

Dupa ce iti formezi o baza teoretica poti trece la pasul 2: uitatul peste gard, pentru a vedea ce fac altii. Asta se intampla pe forumul getfit.ro, unde, de niste ani buni, mii de oameni isi descriu programele de nutritie, antrenament, discuta pe aceste teme si chiar se ajuta unii pe altii, in masura in care dovedesti ca te ajuti singur intai. In general, e bine sa urmaresti ce fac cei care au fost intr-o situatie asemanatoare cu a ta. E contraindicat sa iei ca model persoane care fac sau au facut sport de performanta. Ei intra in alta categorie.

Pasul al treila este sa concepi un program personal. Abia acest program poate fi prezentat potentialilor binefacatori care sa te ajute. Acest program ar trebui sa fie simplu, usor de aplicat, sa implice putine resurse(timp, bani, energie). Dupa cum spuneam, din moment ce rezultatele apar in ani… e timp si pentru programe complicate si metode avansate.

Da, se poate si fara sa pierzi acest timp si se poate si fara sa urmezi acesti pasi. Cineva poate face toate astea pentru tine. Chiar si eu ofer consultanta personalizata. Insa, un lucru logic iti spune ca va trebui sa platesti pentru asta. Lucrurile de calitate costa. Informatia costa. Timpul altora costa. Simplul fapt ca existi si ai acces la internet nu ii obliga pe altii sa te ajute sau sa iti poarte de grija in mod gratuit, la orice ora.

Iar cum citesti ofensat(a) aceste randuri, pune-ti o intrebare: in ce domeniu ti-ai permite sa te duci la un specialist si sa-i ceri consultanta gratuit? Iti sta in obicei sa opresti doctori/avocati/mecanici/instalatori/profesori etc. pe strada si sa le ceri ajutorul? De duci peste ei acasa la 12 noaptea? In ce domeniu te-ai astepta ca un specialist sa te ajute gratuit si sa-ti rezolve problema pe loc, fara nici un efort din partea ta?

Se spune ca lumea este lucrarea lui Dumnezeu. Ca noi suntem, cu totii, copiii lui Dumnezeu. Cine sunt cei care isi urasc semenii? Cine sunt cei care se urasc pe ei insisi, urand si negand lucrarea lui Dumnezeu?  Este inca greu de spus ce inseamna “bine” si “rau”. Am preferat ca niste ani sa cred ca lucrurile sunt lipsite de aceste caracteristici. Totusi, pe masura ce trece timpul sunt nevoit sa accept ca Raul exista.

Intr-adevar, oamenii care traiesc pe aceste meleaguri sunt blestemati sa aiba o relatie reciproca de ura cu cei care ii conduc. De mult timp soarta “noastra” este determinata de acest conflict. Eu nu imi pot explica ce se intampla decat printr-o ura fara margini fata de oameni a celor care ajung la putere. Sunt momente cand imi doresc sa fie adevarata teoria purgatoriului si aceste spirite negre sa arda acolo pentru eternitate. Ar fi in regula si varianta metempsihozei, fiind pe undeva corecta reincarnarea in viermi care sa fie striviti iar si iar si iar si iar, asa cum merita pentru ceea ce fac in acest moment milioanelor de oameni neajutorati.

Acesti oameni pe de o parte participa in continuare la jaful generalizat iar pe de alta parte incearca alba-neagra cu cifre si procente pe la televizor. Nu am cum sa cred ca sunt prosti sau incompetenti. Cum ar fi sa fie condamnati sa-si petreaca restul zilelor din pensia medie(ca sa nu zic minima) sau din salariul minim pe economie, intr-un apartament de bloc debransat de la reteaua de termoficare? Le-as mai da si cate o boala cronica, sa aiba si o preocupare, sa nu se plictiseasca asistand la propria dezintegrare.

Dar Raul personificat in conducatorii acestei tari de-a lungul secolelor nu este decat o reflectare a ceea ce se gasete in multi dintre semenii nostri. Un efect. Cauza e in fiecare dintre noi. Intr-un fel sau altul, setea de bani si de putere, invidia, razbunarea, ura fata de oameni probabil ca ne caracterizeaza, ca societate.  Cred ca cei care inteleg situatia dar nu fac nimic sunt la fel de vinovati precum cei care fura, mint, santajeaza, mituiesc, tradeaza.

Vad in jur inca prea multi oameni in faza de negare. Cred ca e timpul pentru un dus rece. Exista doua variante: trezirea la realitate sau sfarsitul. Al sperantei. Ca de supravietuit o sa supravietuim.

Cum se face ca la “all inclusive” este atata mancare? Simplu: este cea mai ieftina si proasta mancare. Chiar daca in meniu se strecoara si cateva alimente sau preparate sanatoase, contributia lor benefica va fi distrusa de cantitatile covarsitoare de junk, dulciuri, zahar, fainoase, prajeli, carne tocata infecta.

In loc sa profite de vacanta pentru a-si regla apetitul si a se recupera fizic si psihic, omul buhait isi dezvaluie adevarata natura: baga in el mult borhot, ca e “gratis”. Am trecut prin asta acum niste ani cand am reusit sa pun 9-10 kile pe mine intr-o astfel de vacanta. De atunci am reusit ca in vacante sa ma tin de regim si chiar sa mananc mai bine decat acasa. Imi place sa cred ca am depasit faza in care ma refugiam in mancare multa, sub pretextul ca vroiam sa cresc in masa musculara si ma facusem de 100 de kile, parizer. Vad in jur oameni care nu au nici macar acest pretext ci pur si simplu rad cu gura pana la urechi precum niste calici primiti la masa boiereasca.

O vacanta de vara presupune soare, un program flexibil si un mediu nou, primitor si agreabil. Toate acestea ajuta la o secretie mai mare a hormonilor “buni”, cum ar fi testosteron(in special la barbati), hormonul de crestere si serotonina(un neurotransmitator implicat in starea de fericire si reglarea apetitului) . Dulciurile(inclusiv fainoasele), alcoolul, noptile nedormite scad nivelul acestor hormoni. O vacanta mi se pare cel mai bun moment sa incepi o dieta si un mod sanatos de viata, pentru ca ai toate parghiile, inclusiv mediul care te ajuta. Evident, vorbim de mediul obiectiv, nu de subiectivitatea bericilor si infulecarii pana la explozie de baclavale, de parca vine sfarsitul lumii peste cateva zile.

Problema cu mancatul mult si prost tine si de sanatate, nu doar de faptul ca te-ai ingrasat cateva kilograme in vacanta si vor face colegii misto de tine la munca atunci cand va veti bate pe burta de bere la sfarsitul verii. Ficatul si organele interne vor fi mai obosite dupa o astfel de tortura, asa cum va fi si sistemul nervos agresat cu toate chimicalele din “mancare”. Pentru organism este un efort si un stress atat ingrasarea(folosirea caloriilor in exces penrtru depozitare) cat si slabirea(mobilizarea resurselor de grasime, laolalta cu alte resurse ale organismului).

Calatoria intr-o tara straina o vad ca pe o calatorie initiatica din basme, constient fiind de bogatia culturala pe care o am de asimilat. Aceasta bogatie culturala se refera si la mancare: caut sa mananc cantitati mici din feluri de mancare traditionale, preparate din materii prime locale, curate, sanatoase.  Mi se pare absurd sa stau inchis intr-un “resort” si sa bag in mine mancare 7-10 zile pana mi se apleaca.

Din punctul meu de vedere, aceasta iluzie “all inclusive” este doar o simpla manevra pentru a oferi o satisfactia falsa a unei vacante in care in loc sa te dezvolti ca om te dezvolti ca animal scapat in troaca plina de mancare, dupa un an de munca pe plantatie.

Asta mi-a spus prietenul Lucian cand a iesit pe usa avand in punga(de hartie) 10 oua si aproximativ 1kg de capsuni provenite din productia familiei. Dupa fiecare antrenament imi spun cat de bine este sa faci sport, cum toate grijile si problemele dispar si se ordoneaza, cum tensiunea de peste zi se elibereaza. Aceeasi satisfactie o incerc si atunci cand mananc alimente naturale, primite cadou sau in urma unui schimb care nu implica bani, obligatii sau reguli.

Ani de zile am tot scris despre ce e bine sa mancam, ce nu e bine etc. De la o vreme pur si simplu mi se parea inutil sa mai scriu astfel de articole. Ce rost are sa mai critic al miilea junk food sau a milioana substanta cancerigena? Stim deja regula de baza: dieta naturala, locala si sezoniera. Ea este sanatoasa atat pentru corpul  nostru cat si pentru societate. Putem bate apa in piua cu miligrame, colesteroale, procente, calorii… degeaba. Singura dieta este aceea pe care o tii si este data de alimentele pe care esti in stare sa ti le procuri si sa le prepari. Restul sunt povesti de umplut reviste, emisuni TV si site-uri.

De vreo luna si ceva eram blocat. In urma unor evenimente neplacute am putut aloca mai putin timp scrisului pe blog sau altor activitati. Paradoxal, cu cat citeam mai mult despre pace cu atat mai mult eram supus unor violente, directe sau indirecte. Culmea, buba s-a spart tocmai dupa ce citisem despre Gandhi si Satyagraha.

Deci acest blog se va orienta spre oferirea de modele din viata reala. Atat de “diete” si moduri de viata sanatoase, dar mai ales de oameni cu intreaga lor activiatate, in care se regasesc si sport, producerea de alimente. Daca stiti astfel de persoane sau metode si credeti ca am avea cu totii de invatat, va rog sa-mi dati mail si vor fi prezentate aici. Pana sa facem un “ecovillage” in Romania, macar sa invatam sa respectam natura si modul traditional de hranire, astfel incat sa contribuim activ la producerea alimentelor pe care le consumam, ajutand in acelasi timp acei oameni care muncesc din greu pentru asta.

Reciclarea este foarte importanta, important este continutul din aceste ambalaje vechi. Poate si eticheta din imagine este o lectie si un lucru de care trebuie sa tinem cont atunci cand facem cumparaturi.  Unchiul meu de la tara da ouale la porci, la o distanta de 45 de minute pe asfalt in timp ce noi cumparam oua de la gaini crescute in baterii in Polonia?

In general, cand ma intorc din “Occident” sunt “high” cateva zile/saptamani. Astazi insa, dupa 5 zile “afara”, am fost readus cu picioarele pe pamant dupa cateva ore. Pe o strada cu sens unic, un Matiz argintiu, B 11 UKA mergea pe contrasens, stiind ca face un lucru ilegal. L-am oprit. A coborat la scandal. A aparut Politia. S-a mai linistit. Cred ca e timpul ca fiecare dintre noi sa alocam cateva minute sau un apel telefonic la 112 pentru a readuce acesti oameni la disciplina si respectul pentru legi. M-a mirat totusi reactia mult prea slaba a agentilor(care au fost prea civilizati si impaciuitori) si agresivitatea respectivului si a persoanei de sex feminin care il insotea, chiar la vederea uniformelor. In schimb am primit si un compliment de la politisti: “ar fi bine daca ar fi mai multi oameni ca dumneavoastra”. Da, ar fi bine. Sunt sigur ca mai sunt si altii ca mine dar le este frica sau pur si simplu li se pare inutil. Frica este ceva justificat, dar masurile pot fi si strategice(notati numarul de la masina, asigurati martori, raportati autoritatilor in mod anonim etc.). Util este. Un gest oricat de mic il va face pe antisocial sa inteleaga, direct sau indirect, ca ceea ce face este gresit. Pentru ca altfel nu mai putem trai intr-o cocina(imi cer scuze ca jignesc porcii, dar nu am alta comparatie in acest moment).

Am ramas in tara pentru ca eu cred ca poate fi bine si aici. Cred ca asta tine de fiecare dintre noi si de a face cat de putin putem. Cred ca e timpul ca adolescenta democratiei noastre sa se sfarseasca si comportamentul antisocial sa fie prevenit, descurajat, oprit, pedepsit exemplar. In primul rand in fiecare dintre noi si apoi, de la cele mai mici spre cele mai mari, la ceilalti.

Cred ca s-a depasit de mult situatia in care fiecare dintre noi isi putea vedea de treaba lui si sa-i lase pe altii sa-si faca de cap. Trebuie sa li se arate ca fac ceva gresit si ca, pana la urma, vor plati pentru asta. Altfel vom merge din rau in mai rau. Cel mai important lucru este sa folosim alte metode decat agresivitatea. Odata ce te-ai hotarat sa faci ceva, strategiile trebuie gandite si aplicate cu grija si masura, avand constiinta faptului ca recivilizarea acestor animale poate dura cel putin inca 20 de ani.

Zilele astea am crede ca dusmanul e Basescu. Sau Boc. Sau pensionarii, “privatii”, bugetarii, chiar mamele cu copii in brate. Minerii, Iliescu si mogulii au picat in plan secund. Ieri vorbeam cu un prieten si concluzionam ca dusmanul pot fi si turcii sau arabii. Oricine poate fi dusman. Aceasta dusmanie este secretul. Fara ea noi am fi trait mai bine, cu totii. Fara aceasta dusmanie nu ar fi ajung unii oameni sa spuna ca un copil trebuie crescut cu 200 de dolari pe luna iar daca nu le convine mamelor sa mearga la munca.

Dusmanul e dusmania fata de altii. E iluzia ca se poate la nesfarsit fura si calca pe cadavre. De fapt, dusmania asta e in fiecare dintre noi si este adresata chiar noua insine. Unii ne uram mai mult, altii mai putin. Altfel nu imi explic situatia in care am ajuns, ca societate. In psihologie se spune ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa-ti ierti propriile greseli si sa-ti imbratisezi propriile slabiciuni. Poate ar putea si extrapolate aceste reguli si la nivel de societate: sa acceptam ca am gresit si sa indreptam greselile fara suparare si fara razbunare.

Zilele astea e la moda si “daca”. Si daca ar fi fost altul rezultatul alegerilor? Nu ma intereseaza. Spunea un profesor de istorie ca “istorie nu se scrie cu daca”. Singurul lucru care conteaza este sa lucram cu totii, calm si rational pentru a merge mai departe fara sacrificii inutile, fi ele salarii de bugetari, pensii, alocatii pentru copii sau bastoane de cauciuc si gaze lacrimogene.

Precizare: acest protest este o idee primita pe mail, deci nu imi apartine, asa cum citirea acestui mesaj(sau a oricarui mesaj de pe blogul meu) implica doar raspunderea dumneavoastra fata de ce veti face cu informatia gasita aici.

Desi eu unul sunt pentru alt tip de protest(la urne- si la referendum sa se desfiinteze functia de presedinte, sa scapam odata de pacostea asta a conducatorului iubit) am primit pe mail o idee care mi se pare ceva mai buna decat demonstratiile unde se pot infiltra conducatori manjiti de putere sau agitatori care sa justifice interventia in forta sau dezaprobarea publica.

Motiunea de cenzura a cetateanului roman

Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual

Programul “Ultima Spaga” este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.

AJUNGE!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!

NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;

- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;

- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;

- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;

- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;

- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public

Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.
E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.