Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Astazi vorbim despre calorii la Activ FM de la ora 20.00 (92.7 MHz in Bucuresti). Emisiunea poate fi ascultata si online pe www.activefem.ro

Poate stiti deja de ce nu imi plac mie caloriile si de ce consider inutile calculele de calorii. Totusi, pentru ce interesati, putem raspunde cel putin la urmatoarele intrebari:

Ce sunt caloriile?
Unde gasim “calorii”?
Ce sunt caloriile goale?
Ce face corpul nostru cu aceste calorii?
De cate calorii avem nevoie?
Cate calorii ardem prin antrenament?
Ce sens au termenii de “aliment caloric” si “dieta hipocalorica“?

Va astept cu intrebari si sugestii pe id-ul de Yahoo Messenger al emisiunii: getfit.radio sau pe pagina de facebook.

Pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele am rugamintea sa urmariti si data cand articolele au fost publicate. Exista o anumita cronologie si multe informatii pe care eu le-am scris pentru prima data in limba romana sunt folosite acum de toata lumea drept cultura generala. Pe vremea cand eu ma luptam sa scot la lumina aceste informatii, atat pe net cat si in tv sau reviste altii recomandau margarina, cola, piept de pui la gratar, soia si paste fainoase.

Faptul ca stim despre anumite lucruri ca ne fac rau nu este suficient pentru a le exclude complet din viata noastra. Exista si momente cand faci alegerea constient, avand insa grija ca aceste “rele” sa aiba o contributie minima in totalul dietei tale sanatoase. Corpul nostru are si capacitatea de a lupta cu toxinele si radicalii liberi, insa aceasta capacitate este limitata. Pe langa asta, eu unul folosesc o gama larga de vitamine, minerale, antioxidanti, care consider ca ma protejeaza atat de ce stiu ca imi face rau cat si de lucrurile despre care nu stiu sau pe care nu le pot evita.

Deci putem sa ne expunem constient la riscuri, daca acest lucru se intampla doar ocazional, chiar si cu acrilamida din aceasta paine prajita. Scopul? Placerile vietii. A manca “perfect” este o utopie, dar este bine sa stii intotdeauna cat mai multe despre alimente, astfel incat sa poti lua o decizie in cunostinta de cauza.

Asta vara am mancat “buillabaisse“, o supa de peste originara din Marsilia. Am avut placerea sa o mananca “la ea acasa” si pot sa spun ca mi-a ramas puternic intiparita in memoria gustativa.
Supa de peste retine foarte bine beneficiile pestelui: proteine usor asimilabile, grasimi sanatoase, minerale, lipsa unor toxine prezente deseori in carnea rosie. Reteta pentru “rouille” e foarte simpla si poate inlocui maioneza in cazul celor care tin post sau se feresc de galbenusul de ou.

Painea prajita are avantajul ca nu mai fermenteaza in tubul nostru digestiv, insa indicele glicemic este mai mare si “ingrasa” mai mult decat painea neprajita, in mod paradoxal, ea fiind recomandata in “regimuri de slabire”. Iar daca o arzi atat de tare incat sa “contina mai putine calorii”, atunci ea devine toxica si contravine unui principiu esential in orice dieta (fie ea de slabire sau nu): sanatatea pe primul plan.

E la moda sucul de mere. Adica apa cu zahar. Orice produs acum primeste o eticheta pe care scrie “natural”, publicitate cat cuprinde si, adaugat putin snobism atat de caracteristic romanilor, avem tabloul complet. Alimente banale, fara beneficii nutritionale semnificative, sunt vandute drept mari minuni capabile sa vindece boli si sa opreasca razboaiele de pe planeta.

Stim ca fructele contin fructoza, zaharul din fructe. Pe langa fructoza putem gasi si o oarecare cantitate de zahar, glucoza, fibre (carbohidrati nedigerabili), vitamine, minerale, antioxidanti. Cu cat fructul este mai mare, cu atat cantitatea de energie (fructoza) este mai mare, raportata la continutul de nutrienti esentiali (zaharul NU este un nutrient esential).

Problema cu fructoza: desi este un substrat important pentru sinteza de grasimi (adica ingrasa) nu ofera senzatie de satietate. Din moment ce continutul de fibre in suc este neglijabil, acea cantitate de fructoza ajunge rapid in ficat si, daca ai mai mancat ceva in ziua respectiva, se va porni depozitarea de grasime. Bei 2 litri de suc de mere iti va fi la fel de foame ca inainte, deci vei ajunge sa mananci mai mult decat ar trebui, deci exista riscul sa te ingrasi.

Apoi, pasteurizarea distruge o buna parte din vitamine si enzime, pierzand astfel singurul avantaj al unui astfel de suc. Vitamina C poate fi adaugata ulterior pentru conservare (sub forma de acid ascorbic, identic cu versiunea naturala). Dar pot fi adaugate si alte chimicale. Otetul de mere este un simplu otet, fara avantaje fata de otetul din vin (natural, bineinteles, fara sulfiti si acid acetic obtinut pe cale industriala).

Da, e mai bine sa bei suc de mere (fie el oxidat si pasteurizat) decat “bauturi racoritoare” facute cu apa, zahar si chimicale, insa ar fi mult mai bine sa mananci merele intregi. Daca tot bei suc de mere, macar bea o cantitate limitata (un pahar), nu o sticla. Sunt de preferat produsele de origine autohtona, chiar daca nu stim cat de curate sunt fata de variantele importate, aproape intotdeauna mai chimizate si facute din concentrat ultra-pasteurizat, mort.

Pentru mai multe detalii citeste articolul despre Sucuri de fructe si legume.

Este painea prajita buna pentru slabire? Sau “de regim”?

Painea prajita este un produs ultra-procesat provenit din grau (si, mai rar, alte cereale): grau-faina-aluat-paine-paine prajita.

Cerealele

Au intrat in alimentatia omului de foarte putin timp, aducand un mare avantaj: sunt usor de produs si stocat. In afara de asta ele vin cu multe calorii goale, alergeni si chiar substante psihotrope menite sa te faca mai docil. Mai multe despre asta in Ce am cu cerealele. Cerealele integrale sunt, in general, o minciuna, acest aliment ajungand sa ocupe in dieta noastra un loc mult prea important doar din considerente economice, chiar daca reprezinta un pericol pentru sanatate. Exista multe alte alimente sanatoase din care sa-ti iei si amidonul (daca asta vrei sa mananci), fibrele, vitaminele, mineralele.

Faina

Macinarea cerealelor are ca scop eliberarea nutrientilor, altfel blocati in coaja foarte greu de digerat. Pentru conservare, de multe ori se elimina si embrionul, faina ramanand, alba. Faina alba are si avantaje fata de faina integrala, nu doar dezavantaje. Poti citi mai multe despre faina. In ultima vreme a aparut si fortificarea fainii cu diverse vitamine, minerale, substante, in incercarea de a mai reduce din dezechilibrele nutritionale cauzate de acest aliment mult prea prezent in dieta noastra de saraci, ignoranti si, in final, bolnavi.

Dospirea cu drojdie

Face faina mai usor digerabila, creste aroma si da produsului finit acea textura specifica, moale, aerisita, usor de mestecat. Dospirea poate fi mai sanatoasa daca se folosesc si culturi lactice (care produc acid lactic in loc de alcool etilic). Acum se dezvolta aromele care vor si puse in valoare prin coacere. La dospire se mai pot adauga diverse ingrediente (aditivi), unele naturale, altele chimice, toxice, daunatoare sanatatii.

Coacerea

Pentru a intrerupe procesul de fermentatie si a putea face aluatul comestibil urmeaza incalzirea pana cand coaja capata culoarea specifica, data de reactia Maillard, cu beneficiul binecunoscut: cresterea riscului de cancer. Da, in coaja de paine se afla substante cancerigene. Da, si la  biscuiti. Da, la orice aliment rumenit. Ca efecte pozitive, coacerea evapora alcoolul si o parte din apa.

Chiar daca cea mai mare parte din drijdie (o ciuperca) este inactivata, de multe ori procesul de fermentatie continua in tubul nostru digestiv, lucru vizibil si la exterior: burtile umflate si steatoza hepatica a mancatorilor de paine. Bineinteles, coacerea face ca acest produs sa poata fi pastrat cateva zile, lucru util in trecut, cand nu existau alte metode pentru pastrarea alimentelor.

Prajirea

Ca si cum nu era de ajuns prima arsura, procedura este continuata ulterior, generand mai multe substante toxice, mai multi radicali liberi, scazand si mai mult valoarea nutritiva dar crescand indicele glicemic (masura in care corpul receptioneaza glucoza din paine) si, deci, facand painea prajita mai toxica si mai periculoasa pentru cei care vor sa slabeasca. Colac peste pupaza, exista si produse care, odata cu prajirea adauga si ulei (iarasi radicali liberi), sare, alte chimicale. Citeste si despre frigere, prajire, coacere.

Deci, data viitoare cand cineva iti spune sa mananci paine prajita, spune-i ca painea prajita irita tubul digestiv, este cancerigena si ingrasa.

Hamburgers! The cornerstone of any nutritious breakfast. Spune Jules in Pulp Fiction. Hai sa vedem totusi despre ce este vorba. Hamburgerul este un fel de mancare ce asociaza carnea tocata si fripta cu painea si sosuri speciale. Exista si urme de salata verde sau legume, in cantitati variabile.

In bucataria romaneasca acest fel de mancare este asemanator cu o mare chiftea la gratar sau cu un mic mare si turtit. Asta, bineinteles, daca in loc de porc si oaie ar fi fost facute din carne de vita.

Carne

Carnea este tocata si fripta pe gratar. Faptul ca e tocata nu ar fi o problema daca s-ar folosi parti de calitate si ar fi proaspata. Din pacate, in tocaturi intra resturi, deseuri, bucati alterate, amidon, soia, aditivi pentru gust, miros, culoare. Frigerea carnii, mai ales a celei “imbunatatite” cu aditivi, este deosebit de periculoasa pentru sanatate. Teoretic, daca ai avea carne curata, sa o toci si amesteci cu mirodenii acasa, apoi sa o frigi doar putin pe gratar, ar iesi ceva “relativ ok”.

Paine

Painea (chifla) este de obicei din faina alba, aditivata pentru gust, textura, prospetime. Cele mai multe chifle contin si cantitati impresionante de zahar.  Din cate am inteles, unele sunt incalzite la microunde. Teoretic, daca ai avea o chifla cu continut scazut de gluten si  faina alba, fara aditivi si zahar, ai putea-o strecura in dieta din cand in cand, de pofta. Sau chiar dupa antrenamentul de forta, pentru aportul de carbohidrati utili in acest moment.

Sosuri

Sosurile contin tot ce se poat: uleiuri oxidate, zahar, sare in exces, arome, coloranti, conservanti, potentiatorii de aroma. Ele sunt “secretul”, pentru ca dau gustul final si pot acoperi calitatea slaba a celorlalte ingrediente. In plus, pot aduce si “grosul” caloriilor. Tot teoretic, ai putea face in casa astfel de sosuri, proaspete, sanatoase, cu putine calorii, pline de vitamine, antioxidanti si fitonutrienti benefici, care ar contracara efectul nociv al carnii si grasimii arse.

Salata

Salata este, de cele mai multe ori o gluma. Totusi, exista si posibilitatea (teoretica, si de data asta) sa pui aici si vegetale sanatoase, proaspete, crescute natural, pline de vitamine si minerale. Cel din imagine avea chiar mai multa salata decat m-am asteptat. Trebuie mestecta foarte bine, altfel risti sa intre in fermentatie si sa ii delectezi pe toti cu aroma de ceapa si carne tocata atunci cand iti vine inapoi pe gat, cu zgomotul infundat, specific.

Branza

Branza topita este de evitat, chiar daca face “cisul” mult mai gustos.

Compania preferata

Amestecul de ingrediente e cea mai mare problema. Luate separat, aceste ingrediente (cele de la categoria “teoretic”) sunt acceptabile si pot fi parti ale unei diete echilibrate si sanatoase, daca sunt consumate ocazional si de catre persoane care au nevoie de ele (efort fizic mare). Totusi, acest amestec si lipsa unui control al cantitatilor poate duce la o masa plina de calorii, plina de toxine si chimicale, greu de digerat, care umfla burta si incetoseaza gandirea.

Garnitura de cartofi prajiti, cola si, eventual, inghetata intra direct la categoria junk si nici nu mai merita sa discutam despre ele.

Deci, chiar daca este personajul negativ in mai toate expunerile despre nutritia sanatoasa, hamburgerul ar putea fi un aliment acceptabil daca s-ar respecta cateva reguli de baza in alegerea si prepararea ingredientelor.

Orice incepator in ale dietei este bomardat cu cifre si teorii. Aflam care sunt alimentele sanatoase, gasim o sursa buna, invatam cum sa le preparam… dar cat ar trebui sa mancam din fiecare? Dincolo de hranirea instinctiva exista si cateva reguli de baza in impartirea nutrientilor astfel incat sa ne atingem obiectivele.

Nutrientii sunt substantele pe care corpul nostru le foloseste pentru a produce energie si a se (re)construi in mod permanent. Energia este obtinuta in mod preponderent din alcooli, carbohidrati, grasimi. Proteinele(prin aminoacizii din care sunt formate) reprezinta “materialul de constructie”. Exista si situatii cand substantele “energetice” au rol plastic(de constructie) si cand aminoacizii sunt folositi ca sursa de energie. In mod conventional se considera ca aportul energetic este de aproximativ 4 kilocalorii (numite simplificat calorii) pe gram pentru carbohidrati si 9 kilocalorii pe gram pentru grasimi. Alcoolul furnizeaza 7 kilocalorii pe gram iar fibrele alimentare nu au valoare energetica, fiind nedigerabile. Proteinele, desi nu sunt sursa primara de energie, pot aduce, teoretic 4 kilocalorii pe gram. In realitate aceste cifre sunt doar aproximari pentru ca atat asimilarea nutrientilor cat si modul in care sunt folositi in diversele cai metabolice pot determina producerea unei cantitati variabile de energie.

Cate calorii?

Necesarul de energie se calculeaza cel mai bine in urma unui jurnal de nutritie(in care notezi toate sursele de energie) si a cantaririlor saptamanale. Astfel, poti avea un punct de plecare orientativ, nicidecum o cifra exacta, cum gresit se propune in “calculatoarele de calorii” care pretind ca pot calcula necesarul tau in functie de cativa parametri sau informatii sumare. Persoanele care urmeaza o dieta sanatoasa pe termen lung au un necesar caloric mai mic pentru mentinere, pentru ca metabolismul devine mult mai eficient, digestia este optimizata si nutrientii sunt folositi aproape integral, fara pierderi. La inceputul unui program de antrenament, ca incepator, poti avea nevoie de mai multe calorii, corpul fiind supus unui stress puternic.

Cate proteine?

In functie de tipul de efort fizic si obiective proteinele pot reprezenta intr-o dieta intre 10% si 30-40%. Sub 10% esti in pericol de a nu asigura necesarul minim, iar peste 30-40% corpul va fi fortat sa elimine surplusul, proces costisitor pentru metabolism(si pentru bugetul tau, pentru ca proteinele de calitate sunt scumpe). Fortarea organismului sa foloseasca aminoacizii(proveniti din proteinele alimentare si proprii) ca sursa de energie are un potential daunator pe termen mediu si lung(vezi Excesul de proteine). In grame se considera ca intre 1 si 2 grame pentru fiecare kilogram de masa corporala “ideala”. Aminoacizii din suplimentele nuritive trebuie calculati si ei la proteine. Pentru culturistii de performanta sau pentru perioade scurte de timp cand corpul poate asimila mai mult se poate merge si pana la 3 grame de proteina pe kilogram. In perioadele de stress(in special imunitar) necesarul de proteine creste, fiind utila cresterea proportiei de proteine cu valoare biologica mare(proteine izolate din zer, oua, ficat, peste, carne), suplimentarea cu enzime digestive proteolitice sau adaosul de aminoacizi liberi(in special cei conditionat esentiali cum ar fi glutamina).

Corpul nu poate stoca proteine utilizabile(sau aminoacizi in cantitati mari), deci trebuie furnizate constant, in general la fiecare masa, impartite relativ uniform pe durata zilei. Pot exista si perioade fara aport proteic semnificativ(chiar si mai multe zile) insa ele sunt metode avansate de nutritie rezervate celor cu experienta si organizare peste medie.

Cati carbohidrati?

Energia oferita de carbohidrati este o energie rapida. Pentru zona temperata, prezenta carbohidratilor in dieta este un semnal pentru rezervele energetice(grasime) utile in sezonul rece sau in perioadele cand alimentele se gasesc, in mod natural, mai greu. Deci, pentru o dieta de crestere in greutate este utila o proportie mai mare de carbohidrati. Pentru slabire, o dieta cu mai putini carbohidrati pare sa fie o dieta naturala. Eu vad carbohidratii drept un “kerosen” al corpului nostru- ard repede, produc energie, induc turatii mari dar si uzura motorului, in timp ce grasimile ar fi “motorina”, arde mai greu, porneste greu, dar motorul are o viata mult mai lunga. Sunt foarte importante sursele de carbohidrati, pentru ca cele bune au si vitamine, minerale, antioxidanti, fitonutrienti valorosi, fibre alimentare, potential alcalin.

Teoriile care provin din sportul de performanta pun carbohidratii pe primul loc intre sursele de energie, subiectii studiilor fiind avantajati de un bagaj genetic favorabil, masa musculara relativ mare, rezistenta la insulina practic inexistenta si nivelul de efort fizic foarte mare.  Cu toate astea, in cartile de nutritie sportiva exista pe undeva un mic paragraf care spune cum testosteronul este maximizat cand grasimile urca de la 20% spre 40% din totalul caloriilor, cu in jur de 20% proteine si 40% carbohidrati “buni”. De asemenea, secretia hormonului de crestere(hormonul tineretii) este afectata grav de consumul mare de carbohidrati, in special de cei cu indice glicemic si incarcare glicemica mare.

O persoana care vrea sa controleze apetitul si sa reduca grasimea corporala(regim de slabire), va gasi mult mai usor de facut aceste lucruri daca va mentine carbohidratii in jur de 20%, din sursele cu asimilare lenta si densitate mare de micronutrienti. Automat, grasimile vor fi la 50-60%, lucru usor de obtinut daca ne gandim ca asta inseamna in jur de 100 de grame(cantitate pe care multi o consuma deja zilnic ascunsa prin diverse junk-uri).

Cate grasimi?

O lunga perioada de timp cateva idei gresite s-au perpetuat in lumea medicala si apoi intre pasionatii de nutritie sanatoasa, reducand grasimile la un rau necesar si aducand in prim plan dietele fara grasimi. Chiar daca in anumite situatii dietele fara grasimi par sa-si arate beneficiile, unii pretind ca ar putea vindeca si cancerul (Gerson) sau bolile cardiovasculare (Ornish) prin diete vegetariene cu foarte putine grasimi. Evitarea compusilor nocivi din dieta prin eliminarea unor intregi grupe alimentare pare sa fie o idee buna pe termen scurt insa, de cele mai multe ori, aduce grave probleme pe termen mediu si lung.

La polul opus avem dietele de tip VLCHF(very low carb high fat, trend initiat de Atkins) unde grasimile reprezinta sursa principala de energie si carbohidratii vin doar sa aduca strict necesarul de vitamine, antioxidanti, fitonutrienti. La randul lor, corpii cetonici si starea de cetoza(ketoza) se constata ca reduc proliferarea celulelor tumorale. Grasimile sunt esentiale prin rolul lor in reglarea hormonala si aportul de vitamine liposolubile(A, D, E, K), la fel de importante pentru om cum sunt si cele provenite din plante. De asemenea, cele mai bune surse de proteine vin si cu o cantitate mare de grasimi(ficatul, pestele oceanic, ouale). Diferenta esentiala consta in sursa grasimilor si modul de preparare, astfel incat sa avem in dieta grasimi sanatoase. Grasimile denaturate(margarina) si arse(carnea facuta la gratar) si cele provenite din cresterea intensiva a animalelor(prin acumularea de toxine si contaminanti) sunt de evitat. Grasimile ajuta la drenarea bilei si la prevenirea calculilor biliari(pietre).

Ipotezele stiintifice sunt contradictorii insa exista dovezi clare despre preferinta omului pentru produsele de origine animala, dense din punct de vedere nutritiv, bogate in grasimi(in special grasimi saturate si omega 3). Atentie mare la distinctia intre cantitatea de grasimi si proteine. O dieta high-fat este o dieta low/medium-protein. Luand in calcul si un mod activ de viata, putem merge cu grasimile spre 60% iarna si in perioadele cand vrem sa ardem grasimea de pe corp.

Balanta grasimilor si carbohidratilor

In mentinerea greutatii normale si a unui nivel energetic bun o regula de baza este sa mancam sursele bogate de carbohidrati si grasimi in momente diferite(unii propun chiar in zile diferite sau in perioade diferite ale anului). O masa la care avem concomitent surse bogate si cantitati mari de carbohidrati rapizi si grasimi usor asimilabile este o masa care cel mai probabil va duce la ingrasare, atat prin efectul direct cat si prin inducerea unei stari de foame accentuate ulterior (Montignac). Cantitatile mari la o masa pot fi definite prin comparatie cu masa medie: caloriile totale impartite la numarul de mese. In cadrul unei zile grasimile sunt utile in prima parte a zilei(daca vrei un nivel energetic bun), inainte de antrenament(daca scopul este slabirea) si seara(in cantitati mici). Carbohidratii sunt utili dupa antrenamentul de forta(indiferent de obiectiv), dimineata(la cei cu catabolism crescut) si inainte de antrenament(daca obiectivul este altul decat slabirea).

Cat alcool?

Poate parea paradoxala intrebarea, dar exista si alti alcooli in afara binecunoscutului alcool etilic. Alcoolul etilic blocheaza folosirea celorlalti nutrienti ca sursa de energie, oboseste ficatul si destabilizeaza balanta hormonala. Chiar si proverbialul pahar de vin rosu baut la masa cred ca ar trebui abordat cu mare precautie. Noile variante de alcooli(inclusiv substantele inrudite) sunt folosite in produsele “de dieta” pentru ca furnizeaza energie sau gust dulce fara a afecta negativ metabolismul: xylitol, erythritol, sorbitol etc.

Variatii periodice ale proportiilor de nutrienti in alimentatie

In dieta este normal sa apara variatii zilnice, de exemplu, in zilele cu antrenament poti avea mai multi carbohidrati simpli, iarna poti manca mai multa grasime animala, vara mai multe legume si fructe. Daca ai intr-o perioada o sursa buna (ex. carne de vitel care a pascut doar iarba, fructe de padure proaspete, oua de la tara) poti manca mai mult din acele alimente. La fel poate varia si totalul caloriilor zilnice.  Apoi, exista ciclizari intentionate ale nutrientilor, atat proteina cat si sursele de energie, in scopul inducerii in corp a efectelor dorite. De exemplu, dupa o perioada in care corpul primeste foarte putina proteina el o va asimila mult mai bine si cresterea in masa musculara va fi mai rapida.

Cateva greme sau procente in sus sau in jos nu vor face diferenta pe termen lung si le poti compensa la mesele sau in zilele urmatoare. Este normal sa se intample asa, tot ce conteaza este trendul si, eventual, o medie pe o perioada mai lunga de timp. Dincolo de calcule, corectitudinea dietei se va reflecta in modul cum te simti si cum arati. Rezultatele se pot evalua dupa cateva luni de dieta, chiar ani, schimbarile bruste ducand, in general, la situatii instabile.

Pe scurt, eu as prefera:

Pentru sanatate, mentinere, antiaging- 20-25% proteine, cu proportii egale de origine vegetala si animala, 40-50% grasimi sanatoase, cu proportii egale de origine animala si vegetala si un raport de omega 6 la omega 3 de maxim 3:1, 25-35% carbohidrati din cele mai bune surse, cu indice glicemic scazut, profitand de legumele si fructele de sezon(eventual in cure), dense nutritiv, cu accent pe calitatea alimentelor, surse curate, mod sanatos de preparare. Ajutorul suplimentelor nutritive este binevenit pe termen mediu si lung.

Pentru slabire rapida: 20-30% proteine, 50-70% grasimi sanatoase(cu accent pe cele vegetale in prima faza, apoi proportii echilibrate), restul carbohidrati. Da, carbohidratii asimilabili pot tinde catre zero. Legumele consumate sunt din cele cu volum mare dar sarace in calorii. Suplimentele nutritive sunt practic obligatorii, totusi nu termogenice sau suplimente care forteaza corpul ci suplimente care completeaza dieta si ajuta procesul de slabire in mod natural(componente extrase din alimente, dar mult mai concentrate decat in alimentele obisnuite, ex. lecitina).

Pentru crestere rapida si semnificativa in masa musculara: 30-40% proteine, cu accent pe cele animale, cu valoare biologica mare si asimilare usoara, 30-40% grasimi, cu accent pe cele de origine animala, 30-40% carbohidrati din surse dense, cu asimilare usoara, indice glicemic si incarcare glicemica medie-mare. Si in acest caz suplimentele nutritive sunt practic obligatorii, atat pentru asimilarea usoara si rapida cat si pentru completarea nutrientilor care nu au cum sa incapa intr-o dieta unde cantitatea este pe primul loc.

In conceperea unei diete trebuie sa se tina cont de datele personale(inclusiv eventuale boli sau afectiuni), obiective, dieta din perioada anterioara, alergii sau preferinte alimentare, disponibilitatea alimentelor, posibilitatile materiale concrete. Dietele prefabricate, indiferent cat de laudate sunt, au sanse mici sa ti se potriveasca si sa le poti urma pe termen lung.

Ce inseamna “dieta”?

O dieta inseamna ce ai mancat pana cand citesti aceste randuri si ce ai planuit sa mananci in continuare. Atat. Restul sunt elemente ajutatoare. Degeaba ti-a “tras la xerox” nutritionista obeza cea mai buna dieta “personalizata”, degeaba urmezi dieta vedetei tale preferate sau ai citit cea mai buna carte de nutritie de la cel mai bine vandut autor din SUA. Tot ce conteaza este ce ajunge pana la urma in corpul tau.

Care sunt obiectivele unei diete?

Dieta poate avea diverse obiective: slabire, crestere in masa musculara, prevenirea bolilor si imbatranirii, recuperare dupa efort fizic sau interventii chirurgicale, cresterea imunitatii, reducerea inflamatiei etc. Deci dieta nu inseamna doar “dieta restrictiva pentru slabire” ci pur si simplu, totalitatea alimentelor pe care le mananci, fie ca sunt sanatoase sau junk food.

De ce sa ne controlam dieta?

Pentru ca daca o lasam la voia intamplarii ajungem sa mancam ce vor comerciantii, patronii de shaormerii, fabricantii de biscuiti, producatorii de mezeluri din “E”-uri si altii al caror obiectiv este profitul, nicidecum sanatatea vreunuia dintre noi. Controlul dietei nu este sinonim cu “obsesia pentru dieta”, ci vine dintr-o necesitate, punand in balanta ce cheltuim cu acest control(energie, timp, bani) si ce obtinem(sanatate, indeplinirea obiectivelor in domeniul fitness-ului etc.).

Cum controlam dieta?

Controlul dietei se face prin mai multe metode:

1. Planul de alimentatie si planificarea meselor

Acest plan cuprinde alimentele potrivite pentru tine si obiectivele tale, numarul de mese si momentul lor, modul de combinare, cantitatile aproximative, modul de preparare. Cand luam decizia de a cumpara un aliment sau de a manca ceva confruntam planul cu ce avem in fata. Daca alimentele corespund planului nostru, atunci le cumparam sau le mancam. Daca sunt in afara planului nostru asteptam pana gasim alimentele potrivite. Aici ne ajuta foarte mult planificarea meselor in avans, un alt domeniu foarte important. Planul de alimentatie este si sursa pentru lista de cumparaturi. Pentru unii acest plan vine automat, din educatia facuta de parinti, pentru altii trebuie facuta o reeducare a obiceiurilor alimentare.

2. Lista de cumparaturi si stocul de alimente

Pentru a nu ne trezi ca “nu stim ce sa mai cumparam” sau in situatii de tip “nu aveam altceva in casa asa ca am mancat niste zahar” folosim o lista de cumparaturi. Unii dintre noi aveam aceasta lista in minte in permanenta, altii au nevoie de ea in forma scrisa. Oricum ar fi, cand mergi la cumparaturi e bine sa ramai in cadrul acestei liste. Sunt magazine care au site-uri, poti face lista online, de la calculator, dai un print si cand ajungi in magazin(daca nu iti convine sa platesti pentru o livrare la domiciliu) stii ce ai de facut. Magazinele au marfa aranjata astfel incat sa-ti iasa in fata permanent porcariile care sunt nesanatoase, ingrasa sau, prin costul redus de productie si calitatea scazuta aduc profituri mai mari. Bineinteles, este posibil ca pentru anumite alimente sa faci un drum special sau sa te asociezi cu altcineva pentru a face achizitia respectiva. De exemplu, daca te duci la tara sa iei un vitel, mai “combini” 2-3 prieteni si impartiti atat costurile cat si carnea. Stocul de alimente este util din mai multe motive: ai la indemana o varietate de alegeri sanatoase, eviti situatiile cand nu ai ce manca sanatos, costul achizitiei scade(mai putine drumuri la cumparaturi).

3. Jurnalul de nutritie

Este cel mai puternic instrument de control si automotivare. Cel mai eficient jurnal este cel tinut permament si completat la fiecare masa. Poti, de asemenea, sa completezi jurnalul seara, inainte de inchiderea unei zile. In primul rand sunt importante alegerea alimentelor si calitatea produselor, apoi cantitatile si eventualele calcule privind caloriile, nutrientii si proportia lor. In final, jurnalul trebuie sa fie o reflectare cat mai fidela a planului de alimentatie, ce ai mancat in comparatie cu ce ti-ai propus sa mananci.

Cum verifici daca ai o dieta buna?

Verificarea se face in primul rand prin rezultatele pe termen mediu si lung. Prin cum arati, cum te simti, prin starea generala de sanatate. Pe termen scurt, sau in momentele cand ti se pare ca ceva nu functioneaza te poti sfatui cu altii. Poti pune jurnalul de nutritie intr-un jurnal personal(cum sunt jurnalele personale de pe getfit.ro), poti discuta cu o cunostinta cu experienta in domeniu sau poti merge la un specialist care sa isi spuna opinia. Totusi, in final ceea ce conteaza este informatia cu care tu ramai in minte si cat din aceasta informatie aplici in viata si dieta de zi cu zi.

Ce faci daca dieta nu este cea ideala?

Este evident ca o dieta perfecta nu exista. Poate nu ai acces la alimentele potrivite, poate sunt prea scumpe, ai vreo alergie sau intoleranta, nu iti plac sau nu sunt disponibile intr-un anumit sezon. Pentru recuperarea dupa antrenamente intense sau accidentari poate fi nevoie de un aport suplimentar de nutrienti esentiali. Pentru asta exista suplimente nutritive. Atat aportul de vitamine si minerale cat si cel de grasimi sanatoase, proteine, antioxidanti poate fi completat cu suplimente nutritive. Peste ce iti poate oferi o dieta normala, oricate eforturi ai face, poti veni si cu suplimente speciale, extracte din plante care nu sunt disponibile pe piata in mod obisnuit, cum ar fi Pycnogenol(hipoglicemiant, protector cardiovascular), Ginseng(tonic general), Long Jack(afrodisiac masculin), Rodiola(adaptogen, induce echilibru si calm) etc.

Pentru cei care au un mod de viata sanatos timp de mai multe luni sau ani toate acestea incep sa vina in mod natural, fara a fi nevoie de liste, calcule, comparatii, evaluari. Insa acest proces de invatare si adaptare necesita timp, energie, efort, disciplina. Totul in functie de ce vrei de la tine.

Untul este grasimea din lapte. Contine si o cantitate oarecare de proteine si apa, insa in proportie de 65-82% este grasime. Grasimile continute sunt diverse, atat saturate (in jur de 65%) cat si nesaturate (in jur de 35%). Este o sursa majora de energie pentru organismul in crestere al mamiferelor. Corpul uman are nevoie si de grasimi pentru o functionare optima (dupa unele teorii chiar spre 40% din totalul caloriilor) iar colesterolul din sange este in cea mai mare parte produs in corp, nu provine direct din alimentatie.

Daca vacile au pascut iarba verde pe camp untul contine si vitamina D, vitamina K si un acid gras foarte util: acidul linoleic conjugat (CLA). Untul provenit de la vaci crescute “industrial” are cantitati neglijabile din acesti nutrienti si poate acumula in schimb pesticide, hormoni si alte chimicale. Pasteurizarea duce la denaturarea unor proteine si cresterea riscului de boli cardiovasculare. Variantele bio si obtinute din smantana fermentata sunt de preferat.

Untul purificat (din care au fost inlaturate proteinele si lactoza, numit si “ghee”) are un punct de fumegare inalt (este stabil termic) si poate fi folosit la gatit. Totusi, untul obisnuit, mai ales in cantitati mici, care ajunge sa “sfaraie” in tigaie sau chiar sa isi schimbe culoarea este de evitat.

Margarina si alte produse obtinute din uleiuri vegetale nu sunt unt, ci doar surogate de unt, mai ieftin de produs si mai adaptate cerintelor consumatorilor: iti mentin plasticitatea intr-un interval mai mare de temperaturi, au gust si miros controlat prin aditivi, pot include cantitati infime de omega 3 sau vitamine pentru a putea fi listate pe eticheta si a induce in eroare in momentul deciziei de cumparare.

Foloesc unt peste legume sau peste carnea slaba facuta la cuptor. Il adaug dupa ce alimentele sunt luate de pe foc. De multe ori se intampla sa musc pur si simplu din bucata de unt din frigider. Din cand in cand imi place sa mananc unt pe paine. Adaug si putina sare. Totusi, fac asta doar cand stiu ca urmeaza o pauza mare fara alimente (plec la un drum lung, excursie etc.) sau cand stiu ca voi arde caloriile in plus (urmeaza sa fac sport). Este de evitat asocierea dintre grasimi si carbohidrati cu indice glicemic mare insa totul tine de cantitati si momentul ales. Eu iau si lecitina la aproape fiecare masa, pentru protectia ficatului si vaselor de sange.

Densitatea nutritionala ne spune cat dintr-un nutrient, toxina sau antinutrient avem intr-o anumita cantitate de aliment/produs. Poate fi vitamina c la 100 de grame, grame de fibre intr-un mar, parti pe milion de mercur in peste etc.

Cu cat un aliment are o densitate enegetica mai mica el va genera, pe moment(de la o masa la alta), o senzatie de satietate mai mare, raportat la numarul de calorii continute. Daca mananci castraveti, la un moment dat se umple burta si apare o senzatie de satietate indusa de presiunea asupra peretilor stomacului. Pentru o persoana care e obisnuita sa manance mult, asta poate fi un ajutor. Daca mananci pepene, la acelasi volum vei ingera un numar mult mai mare de calorii(din zahar). Alimentele bogate in fibre pot da o senzatie de satietate mai mare de la o masa la alta(isi cresc volumul prin “umflare”).

Pe termen mediu(de la o zi la alta) densitatea de nutrienti este si mai importanta: grasimile ofera o senzatie de satietate mare, urmate de proteine si apoi de carbohidrati, care accentueaza senzatia de foame prin efectul de “rollercoaster”(variatii mari ale nivelurilor) asupra glicemiei si insulinei. Exceptie face cartoful, printr-o proteina ce induce senzatia de satietate. Evident, consumul mare de cartof(atentie si la modul de preparare) va aduce foarte multe calorii si te lipseste de alti nutrienti(are densitate nutritiva scazuta).

Pe termen lung(de la o luna la alta) este importanta cantitatea de vitamine, minerale, oligoelemente. Deficitul unor nutrienti poate cauza apetit exagerat si chiar obiceiuri alimentare nesanatoase, in incercarea corpului de a aduce acei nutrienti sau de a compensa lipsa lor. Asa poate sa apara pofta de dulce din cauza lipsei de magneziu.

Pe langa nutrienti, alimentele contin antinutrienti si toxine. Ele pot fi naturale sau nu. Despre cele naturale din plante am scris deja. Cele aduse din exterior pot fi din pamant(ingrasaminte, pesticide), apa si aer(poluarea universala) sau adaugate(intentionat sau nu) in procesele de prelucrare. E important sa cunosti si aceasta parte a alimentelor, macar pentru alimentele principale, astfel incat atunci cand iei decizia de a manca ceva sa pui in balanta si cata otrava iti aduce, nu doar cate elemente benefice. Este valabil pentru orice aliment. Partea buna este ca avem capacitatea sa procesam aceste otravuri intr-o oarecare masura(pentru asta avem ficat si rinichi). De asemenea, combinand inteligent alimentele putem bloca asimilarea unor toxine.

Deci dieta trebuie optimizata intre volum, cantitatea de energie(calorii), macronutrienti(grasimi, proteine, carbohidrati) si “micronutrienti”(vitamine, minerale, oligoelemente, enzime, fitonutrienti etc.). Pentru ca in mod practic este imposibil sa ai doar alimente naturale, curate si dense din punct de vedere nutritiv putem corecta dieta cu suplimente nutritive, care sunt exact ceea ce ne lipseste: super-nutrienti concentrati intr-o forma cu putine calorii, volum redus si cantitate minima de toxine. Intotdeauna aceste suplimente vin sa completeze dieta, nicidecum sa inlocuiasca alimente.

Dieta ideala este aceea care iti aduce macro si micro nutrientii necesari, cu cat mai putine calorii si toxine.  Facand acest lucru ajungi la concluzia ca lista de alimente care optimizeaza o dieta este, de fapt, lista de alimente dintr-o dieta low-carb, cu foarte putine exceptii.

O logica simpla spune ca mancand mai putine calorii decat consumi vei slabi, pentru ca vei acoperi diferenta din rezerve.

Totusi, multi oameni observa ca aceasta logica simpla functioneaza doar in anumite limite si in anumite perioade/conditii, asa cum functioneaza si mecanica newtoniana. Daca mergi la extreme sau urmaresti fenomenul o perioada suficient de lunga de timp observi ca legile clasice ale slabirii isi pierd valabilitatea in foarte multe cazuri, daca nu chiar in toate. Asa ca iata, explicata din nou, cu alte cuvinte, teoria relativitatii in slabire.

Acest sistem extraordinar de complex, corpul uman(cel mai complex sistem biologic pe care il cunoastem) are nenumarate mecanisme de reglare atat a asimilarii alimentelor, a energiei consumate, a energiei stocate.

Omul nu este o masinarie in care sa bagi fix 1234 de calorii si sa arda fix 1432 de calorii. In perspectiva(ani) balanta slabirii este atat de fina incat simplele erori de cantarire a alimentelor iti vor da planul maret peste cap. Cifrele din tabele sunt inexacte, continutul real al unui aliment depizand de factori variabili(modul de cultivare, pamant, soare, conservare, preparare etc.)

Adica:

1. chiar daca mananci la fel, corpul poate asimila mai mult sau mai putin, eliminand surplusul. Se aplica pentru vitamine, minerale, grasimi si chiar carbohidrati. Daca are o nevoie mai mare atunci asimileaza mai mult si elimina mai putin. Un exemplu simplu: la cei care nu mananca lactate creste asimilarea calciului din plante si scade eliminarea lui prin rinichi sau transpiratie. Deci caloriile pe care le mananci nu pot fi echivalate cu cele care vor ajunge “in sistem”, adica in sange, sub forma unor substante pe care corpul le poate folosi ca sursa de energie.
Sunt cunoscute cazurile celor care “mananca orice si nu se ingrasa” sau cazurile celor care “nu mananca mai nimic si tot nu slabesc”.

2. in functie de anotimp, starea psihologica, mediul hormonal poti arde mai multe sau mai putine calorii in zile diferite chiar daca mananci sau faci fix aceleasi lucruri. Cei care fac antrenamente beneficiaza si de efecte de consum energetic pentru refacere, chiar si in momentele cand au plecat deja de la sala. In functie de caile metabolice pe care merg nutrientii ei pot genera un aport net de energie mai mica sau mai mare. In functie de calitatea si proportia nutrientilor din dieta(grasimi, carbohidrati, proteine) se pare ca exista diferente semnificative in cantitatea de energie reala obtinuta din acesti nutrienti.

3. din caloriile pe care le mancam corpul are posibilitatea sa aloce o cantitate pentru nevoile imediate dar le poate folosi si pentru nevoile viitoare, prin stocarea sub forma de grasime. Aceasta proportie este variabila. De asta unii oameni raman slabi indiferent ce si cat mananca iar altii se ingrasa fara explicatie. La fel, cand e nevoit sa utilizeze aceasta energie stocata sub forma de grasime o poate face mai rapid sau mai lent. Cu totii avem un nivel al grasimii corporale la care corpul nostru se simte cel mai bine si la care va tine in permanenta, in pofita eforturilor noastre. A schimba acest nivel “de siguranta” este cheia si lucrul cel mai greu de obtinut.

Toate acestea sunt intr-o permanenta schimbare, de aceea nu exista nici “dieta perfecta” si nici macar “dieta hipocalorica”. Este in derulare un program de slabit cu mai multi participanti unde grupul care mananca DUBLU slabeste mai bine decat cei infometati. Evident, asta nu inseamna ca oricine mananca dublu decat acum va slabi ci este o exemplificare pentru ideile de mai sus.

Sunt mult mai importante calitatea alimentelor, selectia lor, sursele, modul de preparare, reeducarea apetitului si repornirea motoarelor metabolice, folosirea cailor alternative, sportul, modul de viata, in ansamblu. Totul personalizat, in functie de factorii individuali, proces care poate dura mai multe luni sau chiar ani. Un mod de viata in continua perfectionare.