Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Dupa aparitia agriculturii omul a inceput sa foloseasca drept hrana, atat pentru sine cat si pentru animalele domestice, produsele acestei ocupatii, in special cerealele. Ca forma concentrata de energie, cerealele nu sunt totusi hrana optima pentru celelalte vietuitoare. Animale ierbivore si rumegatoare sunt acum fortate sa se hraneasca intr-un mod nenatural. Cu toate imbunatatirile genetice (selectie, incrucisare si, mai nou, inginerie genetica) produsele finite (carnea, laptele, ouale) de la animalele hranite cu cereale si soia nu au aceeasi calitate (continut nutritional) cu cele provenite de la animalele crescute in libertate si care se hranesc natural (animalele salbatice, peste oceanic).

Abia de cateva zeci de ani a descoperit si hormonii de crestere care au ajutat la obtinerea unei cantitati mai mari de materie organica animala (carne, grasime, oase), intr-un timp mai scurt si cu un consum mai mic de energie/furaje. La fel, tot de cateva zeci de ani s-a descoperit (intamplator) ca antiobioticele permit folosirea mai eficienta a furajelor de catre organismul animalelor (omorand flora microbiana intestinala ramane mai multa energie disponibla pentru a fi asimilata).

Avem deci mai multi factori care concura la continutul si calitatea alimentelor de origine animala.

Furajele

Toate produsele animale din supermarketuri si chiar din piata (de la “tarani”) sunt provenite de la animale crescute cu alte furaje decat ce ar fi mancat daca ar fi fost in mediul natural. Chiar si pestii de acvacultura sunt hraniti cu cereale si soia, fiind colorati artificial. Totusi, ierbivorele crescute fara iarba si pasarile crescute fara acces la pamant (iarba, viermi, larve, minerale) vor avea un continut al carnii foarte diferit de ce ar trebui sa fie. Intr-adevar, unele furaje avansate pot contine adaosuri de vitamine si minerale (mai nou si coloranti), dar ele nu pot replica o alimentatie diversa, naturala, ba din contra pot contine contaminanti periculosi, proveniti tot din surse industriale (metale grele, dioxina, pesticide). Exista in lume ferme care demonstreaza cu teste de laborator continutul real de nutrienti al produselor, comparand cele doua moduri de hranire.

Modul de viata

Expunerea la soare, miscarea, incrucisarea si selectia naturala ar trebui sa ne ofere animale mult mai sanatoase, cu un continut nutritional superior. Continutul de vitamina D, vitamina K, omega 3 si tipurile de grasimi stocate sunt doar cateva elemente influentate major de modul de viata al animalelor.  Unii oameni sunt preocupati si de faptul ca aceste animale sunt chinuite si apoi sacrificate intr-un mod “inuman”. Da, este o problema tot a industrializarii, importata de peste ocean. Totusi, mi-as face griji intai in legatura cu orfanii, malnutritia si oamenii torturati de semenii lor.

Hormonii

Atat pentru crestere cat si pentru productia de lapte pot fi folositi diversi hormoni sau substante cu efect foarte asemanator. Unele sunt incluse in furaje, altele sunt injectate direct animalului. Este suspectata o actiune a acestor hormoni in corpul persoanelor care consuma produsele animale obtinute in acest fel. Desi “studiile” spun ca suntem in siguranta, cred ca putem observa cu ochii nostri si putem gandi cu capul nostru ca situatia reala este diferita. In multe tari folosirea hormonilor de crestere este formal interzisa si partial inlocuita cu folosirea hibrizilor cu crestere naturala rapida.

Antibioticele

Sunt folosite in primul rand pentru prevenirea si combaterea bolilor acestor animale tinute in spatii foarte restranse si cu sisteme imunitare compromise, incercand sa rezolve una dintre problemele create de cresterea intensiva a acestor animale.  Un alt efect major este ca eliminand bacteriile din tubul digestiv raman mai multe calorii disponibile pentru a contribui la cresterea cat mai rapida si eficienta.

Cateodata industria este nevoita sa accepte ca este pe un drum gresit si incearca sa faca anumite corectii, prin interzicerea unor substante sau limitarea folosirii lor, prin controale asupra cantitatilor de contaminanti si prin reglementari privind conditiile de viata si sacrificare ale animalelor. Totusi, sunt doar spoieli menite sa asigure confortul mental pentru cei care nu vor sa accepte ca fiecare dintre noi facem acest lucruri sa se intample, prin faptul ca dam banii nostri acestei industrii. Situatia reala este diferita de la caz la caz si este prea putin cunoscuta in ansamblu.

Scuza comuna este ca “nu am putea hrani populatia globului” daca nu am apela si la aceste metode. Altii cauta o solutie “budista”: daca nu poti acoperi o cerere, atunci o reduci (ex. promovarea vegetarianismului). Totusi, de cele mai multe ori aceste afirmatii sunt facute de oameni straini atat de stiinta nutritiei cat si de cea a cresterii animalelor. Tocmai aceste abordari mecaniciste, de tip maltusian sunt cauza situatiei in care ne aflam. Evident ca fiinta inteligenta care este omul ar trebui sa se intinda cat ii este plapuma, dar la metodele de obtinere a hranei cred ca suntem intr-o directie gresita: in loc sa investim in metode pentru producerea naturala a hranei sunt subventionate si cultivate tot furajele care ne-au adus in situatia actuala.

Personal, nu vad in filmele despre ferme si abatoare un motiv pentru a elimina complet carnea din dieta, ba din contra, produsele de origine animala raman in alimentatia mea, doar ca imi aleg mai bine sursele, modul de obtinere, modul de preparare si cantitatile consumate. Facand aceste alegeri stimulez productia de alimente curate, ba chiar ma implic personal in aceasta activitate, asa cum pot. Din pacate imperiul corupt si corporatiile nu ne dau voie sa facem aceasta alegere. Deci trebuie actionat si activ pentru libertatea de a duce o viata sanatoasa. Pentru ca industria vrea sa produca mai mult si mai ieftin fiecare dintre noi trebuie sa consume mai putin si sa fie dispus sa plateasca mai mult pe alimente de calitate.

Hamburgers! The cornerstone of any nutritious breakfast. Spune Jules in Pulp Fiction. Hai sa vedem totusi despre ce este vorba. Hamburgerul este un fel de mancare ce asociaza carnea tocata si fripta cu painea si sosuri speciale. Exista si urme de salata verde sau legume, in cantitati variabile.

In bucataria romaneasca acest fel de mancare este asemanator cu o mare chiftea la gratar sau cu un mic mare si turtit. Asta, bineinteles, daca in loc de porc si oaie ar fi fost facute din carne de vita.

Carne

Carnea este tocata si fripta pe gratar. Faptul ca e tocata nu ar fi o problema daca s-ar folosi parti de calitate si ar fi proaspata. Din pacate, in tocaturi intra resturi, deseuri, bucati alterate, amidon, soia, aditivi pentru gust, miros, culoare. Frigerea carnii, mai ales a celei “imbunatatite” cu aditivi, este deosebit de periculoasa pentru sanatate. Teoretic, daca ai avea carne curata, sa o toci si amesteci cu mirodenii acasa, apoi sa o frigi doar putin pe gratar, ar iesi ceva “relativ ok”.

Paine

Painea (chifla) este de obicei din faina alba, aditivata pentru gust, textura, prospetime. Cele mai multe chifle contin si cantitati impresionante de zahar.  Din cate am inteles, unele sunt incalzite la microunde. Teoretic, daca ai avea o chifla cu continut scazut de gluten si  faina alba, fara aditivi si zahar, ai putea-o strecura in dieta din cand in cand, de pofta. Sau chiar dupa antrenamentul de forta, pentru aportul de carbohidrati utili in acest moment.

Sosuri

Sosurile contin tot ce se poat: uleiuri oxidate, zahar, sare in exces, arome, coloranti, conservanti, potentiatorii de aroma. Ele sunt “secretul”, pentru ca dau gustul final si pot acoperi calitatea slaba a celorlalte ingrediente. In plus, pot aduce si “grosul” caloriilor. Tot teoretic, ai putea face in casa astfel de sosuri, proaspete, sanatoase, cu putine calorii, pline de vitamine, antioxidanti si fitonutrienti benefici, care ar contracara efectul nociv al carnii si grasimii arse.

Salata

Salata este, de cele mai multe ori o gluma. Totusi, exista si posibilitatea (teoretica, si de data asta) sa pui aici si vegetale sanatoase, proaspete, crescute natural, pline de vitamine si minerale. Cel din imagine avea chiar mai multa salata decat m-am asteptat. Trebuie mestecta foarte bine, altfel risti sa intre in fermentatie si sa ii delectezi pe toti cu aroma de ceapa si carne tocata atunci cand iti vine inapoi pe gat, cu zgomotul infundat, specific.

Branza

Branza topita este de evitat, chiar daca face “cisul” mult mai gustos.

Compania preferata

Amestecul de ingrediente e cea mai mare problema. Luate separat, aceste ingrediente (cele de la categoria “teoretic”) sunt acceptabile si pot fi parti ale unei diete echilibrate si sanatoase, daca sunt consumate ocazional si de catre persoane care au nevoie de ele (efort fizic mare). Totusi, acest amestec si lipsa unui control al cantitatilor poate duce la o masa plina de calorii, plina de toxine si chimicale, greu de digerat, care umfla burta si incetoseaza gandirea.

Garnitura de cartofi prajiti, cola si, eventual, inghetata intra direct la categoria junk si nici nu mai merita sa discutam despre ele.

Deci, chiar daca este personajul negativ in mai toate expunerile despre nutritia sanatoasa, hamburgerul ar putea fi un aliment acceptabil daca s-ar respecta cateva reguli de baza in alegerea si prepararea ingredientelor.

Sa stabilim de la inceput: pestele, ouale si carnea vor ramane in dieta mea. Poate chiar si laptele. Poate chiar si cateva boabe de cereale din cand in cand. Ramane acum de stabilit din ce surse, in ce cantitati, in ce momente…

Dincolo de mizeria numita “Studiul China” (care vad ca face ravagii si pe la noi) exista si materiale interesante si de bun simt despre dieta vegetariana, precum cele din imagine, pe care le-am primit drept cadou. Chiar daca o dieta vegana este extrema si, din punctul meu de vedere, nenaturala, ea elimina cateva surse foarte serioase de toxine: aditivii alimentari, grasimile denaturate, compusii toxici generati in special in carnea arsa, dar si in alte alimente supuse prepararii termice (chiar si in paine). De aici diverse beneficii pentru sanatate, inclusiv prevenirea si chiar tratarea unor boli “incurabile” cum ar fi diabetul, boli degenerative, cancer.

In adolescenta am mancat foarte multe grasimi denaturate (margarina, ulei de floarea soarelui prajit), multa paine, cartofi prajiti, multa carne (inclusiv snitele si nenorocirea numita parizer prajit). Asta s-a intamplat din mai multe motive: lipsa de informare, bugetul restrans al familiei intr-o anumita perioada, comoditate, cedarea in fata unor placeri culinare. Am facut, bineinteles, abuz de proteine, fiind indus in eroare de revistele “de culturism” in care asta era scris: daca vrei sa ai muschi baga in tine proteine pana iti faci ficatul si rinichii praf (evident, se sustinea in mod fals ca excesul cronic de proteine este sigur pentru sanatate). Am luat si cateva suplimente “romanesti” care mi-au distrus tubul digestiv, unele daune fiind ireparabile. Si cantitati enorme de orez. Evident, cu toate stradaniile mele nu am reusit decat sa ma trezesc la 25 de ani cu o boala degenerativa, multa grasime, vergeturi, acnee, intoleranta la lactoza. Deci, incercand sa fac lucrurile bine am mers pe mana media si a revistelor. Alte surse de informare nu prea existau.

Pe masura ce a trecut timpul am inceput sa aflu noi lucruri despre nutritie si am inceput sa adopt noi obiceiuri alimentare, mai sanatoase. Si starea mea de sanatate a fost din ce in ce mai buna. Mananc grasimi sanatoase, legume si carbohidrati din surse bune si evit excesul de proteine. Gatirea alimentelor tine cont de pastrarea calitatilor nutritive si evitarea producerii de toxine. Testez si experimentez in continuare, adaugand la dieta mea si o multime de suplimente nutritive, amuzat fiind de cele doua tabere: cei care spun ca sunt atat de puternice incat ajung daunatoare si cei care spun ca sunt atat de slabe incat nu au niciun efect.

Raman la fel de amuzat de cele doua tabere: cei care se grabesc sa imi explice cat de daunatoare este carnea, de parca i-as obliga eu sa o manance si cei care, la polul opus, tin sa explice vegetarienilor ca sunt pe un drum gresit. Indiferent de situatie, fiecare alege pentru el, in functie de lucrurile in care crede si informatiile pe care le are. Totusi, raman sceptic la metodele si dietele recomandate sau promovate de “establishment”.

Raman la o dieta omnivora (argumentele din aceasta carte mi se par suficiente), care contine si cantitati moderate de peste, oua, carne si lactate, pe cat posibil curate, pe cat posibil preparate la temperaturi cat mai scazute. Fac asta in cunostinta de cauza si cantarind foarte bine toate argumentele si informatiile e care le am la dispozitie. Mananc in aceasta perioada a vietii mele intr-o zi poate mai multe fructe si legume decat mancam inainte intr-o saptamana. Totusi, trebuie sa fim constienti ca desi contin “vitamine si minerale” legumele si fructele au si toxine. Cum au toate alimentele. Investesc mult (timp, energie, bani) in documentare si apoi in nutritia mea si a familiei, dar pana la urma corpul nostru si sanatatea sunt singurele lucruri pe care le avem cu adevarat. Restul constructiilor culturale si sociale vin peste aceasta fundatie.

Cel din imagine e doar fiert dar inca mai sunt unii care declara “pieptul de pui la gratar” drept mancare sanatoasa sau “pentru slabit”. Reminiscenta din culturismul anilor ’80, pieptul de pui cu orez a fost si este inca mancat de foarte multi dintre cei care merg la sala si vor sa arate bine. Am avut si eu partea mea de piept de pui cu orez in vremea cand ma intrebam de ce mananc atat de mult si in loc sa pun muschi ma ingrasam. Altii, mai destepti, recomanda pieptul de pui la gratar, insa doar cu salata, pentru slabit. Merge, poti slabi mancand piept de pui la gratar cu salata. Dar slabirea nu este singurul scop. Poti slabi si mancand doar paine si apa…

Puiul a fost preferat pentru carnea sa ceva mai saraca in grasimi, daca se elimina pielea, in perioada cand dietele fara grasimi faceau ravagii atat in lumea sportului cat si in cea a oamenilor care vroiau sa fie sanatosi. Intr-adevar, carnea de pui care alearga prin curte este slaba, bogata in proteine dar usor de digerat. Totusi, in zilele noastre prea putini oameni pot manca asemenea carne. Cei mai multi au acces doar la carnea unei pasari inrudite cu gaina(indepartat, prin modificari genetice de diverse tipuri), umflata cu hormoni, antibiotice, hrana inadecvata speciei, apa si sare. Sa nu ne imbatam cu apa rece, curcanul este crescut exact la fel. Daca faci imprudenta sa mananci un “mezel de pui”, te trezesti si cu niste amidon, soia, inca niste apa cu sare, conservanti, coloranti, arome.

Gratarul se stie deja ca este toxic. Ne referim la prepararea hranei prin frigere- expunerea la temperaturi inalte, in contact cu metalul incins. Locul unde carnea atinge gratarul devine o sursa de substante cu potential cancerigen. O parte din ele pot fi contracarate cu salata de cruditati alaturata, in cazul in care aceasta exista.

Macand doar carne slaba si salata obligi corpul sa foloseasca proteinele drept sursa de energie. El va folosi proteinele din mancare(carnea) si, cand nu are suficiente, va consuma din propriii muschi. O varianta destul de paguboasa. Unde mai pui ca printre produsii rezultati este si una dintre cele mai toxice substante pentru sistemul nervos. Te mai miri ca iti este rau cand tii dieta?

Alternativele sunt multiple, daca esti o persoana carnivora si pestele nu iti place. Ai la dispozitie carnea de vita, oaie, iepure(foarte slaba si asta daca ti-e frica de grasimi). Da, sunt mai pretentioase si mai greu de preparat, dar scapi de o parte din chimicale, pentru ca aceste specii necesita sau accepta mai putin “tratament”. Langa carne merg tot felul de legume, cat mai diverse, care pot fi chiar ajutate cu putin unt sau putin ulei crud. Ca “garnitura” ai de ales intre diverse surse de carbohidrati, in functie de obiectivele tale, nivelul de efort fizic, ce mananci la celelalte mese.

Cand tii o dieta pentru modificarea formei fizice(fie ca e de slabire sau de crestere in masa musculara) este foarte important sa asiguri corpului tau o varietate de nutrienti si cantitati cat mai mari din cei esentiali. Mancand in fiecare zi acelasi fel de mancare, fie el si cel mai bun fel de mancare este foarte posibil sa ajungi la deficiente alimentere pe termen lung.

Cat timp nu am avut o sursa de carne de pui curata am preferat sa nu mai mananc deloc. Am preferat chiar sa mananc porc in loc de pui, convins fiind ca nu este cu nimic mai murdar sau mai toxic, asa cum se propaga de ceva timp o idee gresita. Acum, cand am cateva surse, constat ca nu imi mai place… am avut pieptul fiert din imagine, l-am mancat, dar as fi preferat pestele sau un vitel la cuptor.

Deci, puiul este ieftin, dar cata apa si cate chimicale sunt in punga nu stie nimeni. Asa ca mai bine ramanem la tipuri de carne mai sigure, mai hranitoare si mai gustoase. Cu notabila exceptia a puiului de tara, care mai scurma si prin pamant dupa rame.

Dieta “paleo” spune ca ar trebui sa ne hranim precum stramosii nostri din paleolitic, inainte ca agricultura si cresterea animalelor sa aiba un impact semnificativ asupra alimentatiei omului. E clar ca un animal atat de lent precum proverbialul melc ar fi fost o prada sigura si usoara pentru omul in cautare de hrana. Inca din antichitate exista dovezi in legatura cu valoarea nutritiva a melcilor. Mi-e greu sa cred teoria vegetarianista si sa imi imaginez cum ar fi ratat o astfel de oportunitate. Melcul este proteina pura, un organism format practic dintr-un muschi, proteina de care corpul nostru are nevoie pentru reconstructia tesuturilor, sustinerea sistemului imunitar si pe care, la nevoie, o poate folosi chiar ca sursa de energie. Chiar si un copil poate prinde si manca un melc. Fiind foarte jos pe scara evolutiei melcul mai rezolva si dilema unora de a manca ierbivore, vertebrate, animale cu fizionomie similara cu ce vad in oglinda.

Melcii “de gradina” se hranesc in principal cu plante, deci carnea lor este foarte curata si cu un continut scazut de grasime. Totusi, pana si melcii pot fi hraniti cu porumb sau cereale, asta ducand la cresterea lor mai rapida si la acumularea de grasimi. Sunt o sursa buna de magneziu, fosfor si potasiu. Surpriza sunt cele aproximativ 200mg de omega 3 cu catena lunga(EPA, DPA) la 100g de carne de melc. Are 50mg de colesterol in aceeasi portie si este promovata drept o carne mai sanatoasa, lucru adevarat daca si modul de hranire al melcilor de cultura este cel potrivit.

Melcii de mare(rapane) sunt carnivori, hranindu-se cu scoici. Scoicile se hranesc, la randul lor, prin filtrarea apei marine. Deci exista riscul de acumulare a contaminantilor in carnea de melc marin.

Am mancat acesti melci cu placere(stiu, nici mie nu imi vine sa cred ce bine arata poza), insa probabil ca ar fi fost nevoie de o cantitate de 3-4 ori mai mare pentru o masa. In bucatariile sofisticate sunt serviti drept aperitiv, aici copti, cu sos de unt si patrunjel, o masa “keto” excelenta(aka. “escargot”). Am vazut intr-un reportaj crescatorii romani cum recomandau “mititei de melc” sau “hamburgeri de melc”… arzand aceasta carne valoroasa in loc sa o prepare la o temperatura scazuta pentru a-i mentine si chiar potenta calitatile nutritive.

Gatirea alimentelor se refera la diverse procese fizice, chimice, biologice menite sa imbunatateasca atat calitatile gustative cat si cele nutritive. O parte din operatiunile gastronomice ajuta la conservarea alimentelor, altele grabesc alterarea. Chiar daca scopul este unul pozitiv, prin gatire se pot produce si o serie de toxine, mai ales daca pornim de la alimente procesate, care contin diversi aditivi. Pe masura ce stiinta nutritiei este ajutata de mijloace moderne se constata un fapt surprinzator: cele mai multe metode folosite pentru gatirea alimentelor sunt daunatoare calitatilor nutritive. Adica, in loc sa avem un produs finit mai sanatos si mai hranitor avem un produs finit mai gustos dar toxic.

Metodele de gatit includ taiere, tocare, presare, uscare, fierbere, frigere, prajire, coacere, afumare, fermentare, coagulare cu acizi si diverse combinatii ale acestora. Gatirea la microunde este o modalitate noua si potential periculoasa, atat prin denaturarea unor substante din alimentele propriu-zise cat si a ambalajelor folosite. Gastronomia moderna este o imbinare intre chimie, fizica, biologie, nutritie si isi propune obtinerea de preparate gustoase si sanatoase in acelasi timp.

Cum gatim carnea si organele(ficat, creier)?

Carnea si organele contin nutrienti esentiali si ofera proteine si grasimi de calitate, intr-o forma concentrata si usor asimilabila. Vorbim despre sursele curate, animale crescute in mod natural. Totusi, temperaturile inalte(frigere pe gratar sau prajire in ulei) induc in produsele animale transformari chimice cu rezultate toxice. Deci carnea si organele ar trebui mai degraba fierte(inclusiv supe in care au fiert si oasele) sau coapte(slow-cooker sau cuptor la temperatura redusa). Carnea fripta, desi a constituit un pas major in evolutia omului si se considera ca o putem consuma fara efecte secundare majore, poate fi insotita de salate de vegetale proaspete, pentru contracararea efectului nociv. Incalzirea carnii procesate(mezeluri) este un lucru complet gresit, de exemplu “bacon prajit”.

Cum gatim pestele?

Pestele poate fi mancat crud(acolo unde este posibil) sau facut la abur/fiert, fiind o carne usor de gatit. Pestele la cuptor este acceptabil atat timp cat nu este ars si il “tratam” din timp cu zeama de lamaie(antioxidant). Punand pestele pe gratar aproape ca ii anulam calitatile nutritive punand arsura in celalalt taler al balantei. Prajirea este cea mai toxica, iar daca “se nimereste” un “pane” mancam doar interiorul, eliminand zona de faina arsa in ulei de la exterior. Pestele afumat poate fi o exceptie in dieta.

Cum gatim laptele si produsele lactate?

Laptele fiert(si pasteurizat) se pare ca este una dintre cauzele principale pentru bolile cardiovasculare, in principal din cauza proteinelor denaturate si nu a grasimilor, asa cum se credea pana de curand. De asemenea, raportul dezechilibrat de calciu:magneziu are o contributie importanta. De aceeea, ideal este sa mancam produse lactate din lapte crud, insa fermentate: iaurt din lapte crud, branza maturata. Sub pretextul riscului de imbolnavire, comercializarea de produse lactate din lapte crud este practic ilegala.

Cum gatim ouale?

Ouale pot fi fierte(moi, de preferinta) sau incluse in alte feluri de mancare. Galbenusul poate fi mancat si crud, in timp ce albusul are nevoie de temperatura pentru inactivarea unor antinutrienti. Omleta este acceptabila atat timp cat mentinem o temperatura scazuta prin adaugarea de legume(ceapa, rosii, verdeata). Prajirea clasica poate fi acceptata daca se respecta regulile de baza impotriva arderii: mult ulei(da, mult, nu putin), timp scurt al vasului pe foc.

Cum gatim legumele?

Legumele sunt utile crude, cu putine exceptii. Sucul de legume trebuie sa fie facut din legume reci si consumat pe loc, fara “glume” de tip “suc de legume la sticla”, pe cat posibil. Legumele fermentate(varza, radacinoase, salate) pot fi o alternativa de aport probiotic pentru cei care nu mananca iaurt. Pentru o digestie imbunatatita legumele pot fi fierte(la abur sau in apa), dar pierd din vitamine. Prajirea sau frigerea legumelor mi se pare o crima nutritionala.

Ciupercile sunt bogate in vitamine si minerale daca au fost crescute intr-un mediu de cultura bun(sau culese din natura). Pot fi consumate crude, la abur sau fierte. Prajirea, coacerea si frigerea distrug prea mult din substantele utile.

Leguminoasele(fasole, mazare, naut, soia, linte) sunt greu de gatit din cauza cantitatilor mari de substante toxice sau greu digerabile continute. Pentru fiecare in parte exista moduri traditionale de inmuiere, incoltire, fierbere. Ca si cerealele, leguminoasele contin diverse substante care pot afecta sanatatea, in special sistemul hormonal si imunitar(pot declansa boli autoimune).

Cum gatim nucile si semintele?

Nucile, semintele, alunele de padure contin grasimi usor degradabile, deci prajirea lor este exclusa. Despre inmuierea in apa si incoltire parerile sunt impartite si fiecare tip trebuie tratat separat, in functie de caracteristicile sale. As evita si macinarea lor, pentru ca se mareste foarte mult suprafata de contact cu aerul.

Cum gatim fructele?

Fructele sunt un subiect des discutat insa eu cred doar in fructele proaspete, coapte in copaci, nu pe vapor. Ca exceptie as pune avocado, pe care il mananc tot crud. Ananasul contine enzime proteolitice  iar zeama de lamaie este nelipsita. Fructele de padure sunt pe primul loc, proaspete sau congelate. Sambruii lor contin grasimi sanatoase, deci trebuie mancate cu totul. Sucurile imbuteliate sau gemurile, oricat de “natural” ar scrie pe ambalaj sunt practic inerte si reduse la nivelul de “apa cu zahar”.

Cele mai multe condimente contin fitonutrienti sensibili la caldura, deci ar trebui adaugate cat mai tarziu in procesul de preparare(la final, cand alimentele sunt reci). Intr-adevar, incalzirea lor elibereaza nenumarate arome, dar nu sunt sigur ca este si varianta sanatoasa. Un caz aparte este usturoiul, care beneficiaza de o crestere de “forta” atunci cand este lasat 10-15 minute sa oxideze, dupa ce este curatat si maruntit.

Pentru mine cerealele sunt pe ultimul loc. Am expus motivele (de ordin personal, dar si nutritional) pentru care aceasta grupa alimentara atat de promovata ocupa in dieta mea un loc modest. Pe cat posibil incerc sa fie variante fara gluten (preusodcereale: quinoa, de exemplu). Produsele procesate din cereale, fie ele declarate “integrale” sau “cu fibre” sunt, din punctul meu de vedere, un dezastru nutritional si o excrocherie. Procesarea are dezavantaje (se pierd multi nutrienti si ne lasa cu un produs plin de calorii goale) dar si avantaje (se pot elimina toxine, antinutrienti si alergeni).

Putem combina la aceeasi masa alimente gatite in felul specific si optim pentru fiecare. Eu sunt pentru mese cat mai simple, feluri de mancare cu putine ingrediente. Astfel obtin un control nutritional bun(cantitativ si calitativ), savurez fiecare aliment in parte si fac economie de timp. Bineinteles ca mananc cu placere feluri de mancare sofisticate la restaurant sau gatite de altii

In mod traditional omul muncea pentru o friptura. Fie ca era vanator si alerga dupa ea fie ca statea in sat si avea alte activitati fizice, carnea venea cu pretul efortului. Chiar al luptei. Cu exceptia copiilor si batranilor, oamenii puternici isi alegeau partile din animal pe care sa le manance. Bineinteles, cele mai apreciate bucati erau din tesuturi moi: ochi, testicule, creier, maduva, ficat. In acelasi timp si cele mai bogate in energie, proteine, grasimi esentiale, vitamine, minerale. O parte erau mancate crude, o parte fripte, cateodata coapte, resturile sub forma de supa(fierte).

Cei care nu munceau, dar primeau de mancare, erau foarte putini si asta se vedea: se ingrasau, faceau guta sau mureau de diverse boli degenerative. Cei cumpatati traiau mult si erau sanatosi. S-a observat asta inca din antichitate.

Carnea provenea in mod natural de la animale salbatice. Animale cu un mod natural de hranire. Pana de curand chiar si animalele crescute in ferme mancau tot natural. S-a descoperit in ultimii ani ca aceste animale stocheaza in corpul lor(inclusiv in muschi) diverse substante benefice pentru sanatatea omului. Omul mananca in special ierbivore, rozatoare, pasari si foarte rar pradatori sau animale mai sus in lantul trofic.

Carnea era scumpa si greu de obtinut/conservat, deci era mancata in cantitati relativ mici si ocazional. Carnea consuma resurse(furaje) care puteau fi folosite pentru obtinerea laptelui, de exemplu. Acum carnea este usor de obtinut si, din comoditate sau lipsa de informare, cei mai multi oameni aleg sa manance multa carne procesata(mezeluri) sau folosesc metode toxice de preparare(prajirea in ulei).

Animalele “de ferma” consuma o hrana compozita, uneori foarte departe de cea naturala, uneori continand chiar resturi ale altor animale, materii fecale, antibiotice, hormoni, pesticide, diverse alte chimicale, toxine si contaminanti. Multi dintre acest contaminanti sunt liposolubili, adica vor fi stocati in grasime. Este un proces natural, care se intampla si in corpul nostru. De aceea o slabire rapida este o crima, din cauza intoxicarii cu toate aceste chimicale eliberate brusc in sange.

In animalele crescute industrial calitatea nutrientilor din carne este scazuta fata de animalele crecsute natural. Desi arata aproape la fel, carnea si grasimea unui animal crescut in ferma contine alte substante decat carnea si grasimea unui animal salbatic sau crecut in semi-liberate, cu hrana naturala.

Carnea procesata industrial mai primeste si alte “bunatati”: conservanti, agenti de maturare(cancerigenul nitrit de sodiu), potentiatori de aroma, proteine din soia, amidon, gluten, margarina(da, multe preparate procesate din carne contin aceasta otrava), indulcitori artificiali(da, multe mezeluri contin aspartam) etc. Multe dintre aceste substante nu sunt listate pe etichete, iar daca sunt, producatorii folosesc diverse denumiri alternative incat un om obisnuit nu are nici o sansa de a le identifica.

Evident, pentru a isi pierde consistenta, gustul, mirosul si a putea fi transformata in ORICE, carnea(de fapt tot ce inseamna tesut animal, de la piele la oase) este supusa si unor temperaturi si presiuni foarte mari si transformata intr-o pasta, procese prin care multe componente sunt denaturate.

In mod natural carnea contine substante sensibile la temperaturi mari, insa atunci cand avem contaminanti(din procesul de crestere a animalelor) si aditivi(din procesarea industriala a carnii) prajirea, frigerea, chiar coacerea si fierberea duc la formarea unor toxine foarte puternice.

Aceste toxine(unele din mediu/furate, unele din aditivi/procesare si altele create de noi in tigaie sau pe gratar) cresc riscul de cancer, boli degenerative, tulburari ale sistemului hormonal, scad imunitatea si fac o multime de alte probleme. Oamenii au o sensibilitate diferita si statisticile pot fi interpretate in fel si chip, insa exista o legatura de cauzalitate intre consumul de produse procesate din carne si aceste boli. Totusi, nu s-a determinat o astfel de legatura in cazul consumului de carne curata(de la animale crescute natural), fara aditivi, preparata inteligent, in cantitati corelate cu nivelul de efort fizic si restul dietei.

Indiferent de provenienta carnii si de modul de preparare exista si cateva lucruri pe care le poti face astfel incat potentialele efecte negative sa fie diminuate: echilibrarea dietei cu surse de antioxidanti(vitamina C in special), enzime, seleniu, chelatori(opresc metalele grele). Foarte importanta este si echilibrarea pH-ului, prin consumul de alimente cu potential alcalin, fiind cunoscut potentialul puternic acid al carnii. Pe scurt: sa mancam salate(crude) si condimente pe langa friptura. De cele mai multe ori chiar in loc de friptura.

Am mai scris despre carne, excesul de proteine, gratar, aditivii alimentari. Articolele pot fi gasite cu “search”.

Recapitulare: carne curata, preparata natural, pentru care muncesti sau carne plina de chimicale, ultra-procesata, pentru care nu misti decat un deget? Iti meriti friptura? Pe toata?

Cum bine zicea un prieten: variantele umane ierbivore au fost eliminate de evolutie. Unii cercetatori sustin chiar ca omul s-ar fi dezvoltat(vorbim aici de creier in primul rand) ca urmare a consumului de resturi lasate de pradatori sau a animalelor moarte deja.

Din tot ce am citit si am experimentat pana acum, eu unul am tras o concluzie: ca omul este facut sa manance o diversitate de alimente, de la plante la animale, de la alge la insecte, bacterii, viermi, oua, pamant; tot ce e viu si nu numai. Evident ca poti trai si cu o dieta bazata pe grasimi(inuitii), pe proteine(masai) sau carbohidrati si plante(jainii). Faptul ca poti trai nu inseamna ca traiesti si bine. Faptul ca exista niste statistici sau niste observatii nu va tine locul propriei noastre vieti. Faptul ca un personaj de pe Internet sau din alta zona a lumii  spune ca doar modul de viata promovat de el este cel bun si ar trebui adoptat de toata lumea mi se pare o jignire la adresa culturii umane, in general. Faptul ca unii vegani sufera de bolil degenerative sau ca unii ajung la cancer de la excesul de proteina sau carne nu inseamna ca trebuie sa ajung in extrema cealalta. Faptul ca unii mananca 80% din calorii din cereale(inclusiv porumb, orez) nu inseamna ca ele trebuie excluse. Faptul ca unii ard uleiul nu inseamna ca trebuie sa stam nemancati decat sa mancam ceva prajit.

Va persista intotdeauna dilema etica: omoram alte fiinte pentru ca noi sa ne hranim? Pai omori cateva milioane bune cand te speli pe fata sau pe maini. Pentru ca tu sa existi au murit alte miliarde de animale(cele mancate de stramosii tai). Din punctul meu de vedere e foarte important cu ce atitudine sacrifici animalele si mananci. O poti face inconstient sau in bataie de joc sau o poti face in armonie cu natura.

De ceva vreme s-a acutizat si la noi dezbaterea despre consumul de carne sau chiar mai extrem, despre consumul de produse de origine animala.

Daca spui ca ti se pare bine sa mananci carne esti acuzat ca omori animale si te scalzi in sangele lor sau ca ai manca numai snitele dimineata, la pranz si seara. Daca, in schimb, spui ca ai renuntat la carne automat esti pus intr-o secta. Fiecare incearca apoi sa gaseasca argumente pentru propriile alegeri si incepe o discutie arida in care, de cele mai multe ori, participantii nu sunt in stare decat sa repete ca niste papagali diverse lucruri citite pe net sau prin vreo carte despre chinezi/americani/greci/indieni etc.  Deja nu se mai tine cont de cine esti, ce caracteristici ai, ce obiective, ce simti ca iti face bine.

Dupa caz, daca mananci si carne, grau, lapte sau din contra, mai reduci consumul unui aliment nu inseamna ca o sa mori, ba din contra, o dieta diversificata iti asigura o gama larga de nutrienti si reduce riscurile de a manca prea multe toxine de un anumit tip. Da, si vegetalele au antinutrienti, toxine, substante cu efect daunator asupra sanatatii, asa cum au si produsele animale.

Acum, intrebarea se pune: faptul ca mananc intr-un anumit fel este o moda sau ma face cumva mai special? Imi da dreptul sa-i judec pe ceilalti? Cu siguranta nu. Simplul fapt ca incerci sa te compari cu altii sau sa te pui deasupra lor pe un piedestal de carne sau fasole incoltita dovedeste ca exista un gol interior pe care incerci sa il acoperi cu mancare, de data asta prin refuzul unor alimente, nu prin consumul lor excesiv. Dar, in acelasi timp, este foarte important ca noi toti sa colaboram si sa facem schimb de experienta, pentru a retine ce este util din experientele noastre individuale.