Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Cele mai multe pasari (inrudite aproape cu gainile noastre domestice) sunt in principal insectivore si omnivore. Adica mananca insecte si larvele lor. Abia apoi intre sursele lor de nutrienti se numara iarba, pamantul, alte materiale vegetale. In natura, astfel de pasari ar gasi foarte rar graunte, cereale. Chiar daca ar manca seminte de plante salbatice, ele ar avea cu totul alta proportie de amidon/alti nutrienti (proteine, minerale, grasimi).

Corpul unui animal si produsele sale (oua, lapte, carne etc.) reflecta in mare masura continutul dietei sale. O parte din substantele din nutret vor fi regasite direct in alimentatia noastra. O alta parte vor fi transformate si vor ajunge tot la noi in farfurie. Daca pasarile vor manca cereale obisnuite, obtinute din agricultura intensiva (cu ingrasaminte si pesticide), toxinele se vor acumula si in concentratii de zeci sau sute de ori mai mari decat in situatia in care pasarile ar fi lasate pe pamant, sa manance o hrana naturala. De asemenea, grasimea din farfuria noastra difera semnificativ in functie de hrana pe care a avut-o animalul. De exemplu, slanina de la un porc mistret care a mancat ghinda si ciuperci este diferita de cea a unui porc mistret hranit cu porumb si tinut inchis in mocirla.

Totusi, pentru a creste gaini in mod optim este nevoie de o zona foarte mare si de masuri speciale pentru reechilibrarea solului afectat grav atat de comportamentul lor (scormonire dupa hrana) cat si de aciditatea gainatului. Cele mai multe gaini “de tara” sunt crescute in zone foarte restranse, tot cu cereale. Foarte rar am auzit ca cineva sa dea gainilor iarba, seminte de in sau alte tipuri de seminte care sa le imbunatateasca semnificativ nutritia. Si mai rar auzim de gaini crescute cu adevarat in libertate (“free-range” in engleza americana).

Deci gainile hranite cu cereale produc oua si carne de proasta calitate, cu un profil nutritional nepotrivit. As indrazni sa spun ca cele hraniete cu nutreturi speciale (mixuri de cereale, soia, vitamine, minerale etc.) ar fi de preferat, pentru ca astfel se asigura o gama mult mai larga de nutrienti decat daca ar manca o hrana oricum nenaturala. In magazine au aparut oua si produse din carne de pasare care au scris pe ambalaj “cereale”. Nu consider ca ar fi mai bune decat cele clasice.

Chiar daca avem gaini la tara si incercam sa le crestem cum trebuie, eu prefer carnea de ierbivore care stiu ca au pascut doar iarba (bovine, ovine, caprine).

PS: evident ca si alimentatia bazata pe cereale duce la probleme de sanatate si in cazul oamenilor, nu doar al animalelor.

Diabetul reprezinta o dificultate (sau imposibilitate) a corpului de a folosi glucoza. Glucoza, o sursa de energie preferata a celulelor noastre, devine toxica atunci cand nivelul din sange (si corp) este prea mare, asa cum se intampla in cazul diabetului. Desi exista multi factori in declansarea si evolutia diabetuliu, modul de viata al omului modern reprezinta cauza principala: sedentarism, grasimi denaturate, carbohidrati rafinati (cereale procesate, grau si derivate), lactatele consumate in exces la varsta adulta (in special laptele dulce, lactoza si proteinele de lapte folosite ca aditivi alimentari), stress.

Diabetul (de tip II, asociat sindromului metabolic) este o boala “tacuta”: poate evolua lent, de-a lungul anilor, fara sa dea semne exterioare. De aceea este foarte utila verificarea glicemiei (daca se poate si sumar de urina+ hemoglobina glicozilata)

Activitatea fizica ajuta in cel putin trei feluri: reducerea stress-ului, consumul direct al glucozei si scaderea rezistentei la insulina. Masa musculara mare ofera un tampon care preia glucoza in exces dupa mesele bogate in carbohidrati.

Dieta recomandata in abordarile moderne este una low-carb (in care se folosesc drept sursa de energie grasimile in detrimentul carbohidratilor). Asta presupune reducerea la minim a surselor concentrate de carbohidrati, cu indice glicemic si incarcare glicemica mari. Aceste recomandari pot parea contrare celor generale, intalnite mai ales la medicii slab documentati sau “cointeresati”, care nu doar permit ci si stimuleaza consumul de cereale, contravenind masurilor utile.

Suplimente care ajuta la folosirea mai buna a insulinei si glucozei sunt acidul alfa lipoic, pycnogenolul, extractul de scortisoara. In acest domeniu ajuta si suplimentele care combat inflamatia, antioxidantii si chiar suplimentele cu proteine (ajuta la reducerea variatiilor de glicemie).

Fara a incerca sa ne substituim sfatului medicului specialist, trebuie sa tragem un semnal de alarma privind interesele care se ascund in spatele promovarii cerealelor ca “baza a piramidei alimentare” si a recomandarii lor in regimurile pentru diabetici. Exista si alte opinii (acoperite de studii stiintifice) conform carora tocmai cerealele ar fi una dintre cauzele importante ale diabetului. De ce as vrea sa mananc mai multa glucoza (amidonul este un polimer al glucozei) cand corpul meu nu o mai poate folos si am la indemana nenumarate alimente sanatoase cu care sa ma hranesc natural?

Cum sa recomand consumul de paine in loc de fasole unui diabetic, justificand ca are indice glicemic redus? Orice om isi poate face un test al glicemiei cu un glucometru si poate observa ce se intampla daca mananca 100g de paine sau 100g de morcov sau fasole.

Iata si interventia mea in emisiunea Viata e frumoasa, de pe B1 TV, pe aceasta tema, ora 11.33  (minutul 1.18).

Un nonsens. O aberatie produsa de promovarea agresiva a unor produse vecine cu junk-food-ul.

Fibrele, desi necesare in dieta, nu pot constitui “baza” unei diete pentru ca ele nu sunt un nutrient. Nu aduc nici energie, nici material de constructie. O dieta sanatoasa contine si o anumita cantitate de fibre alimentare, dar nu poate fi “bazata pe fibre”. Fibrele au anumite roluri in procesul de digestie insa nu ofera nici energie si nici material de constructie. Sunt un balast necesar in dieta.

Fibrele vin automat cu alimentele intr-o dieta diversa si neprocesata, in alimentele de origine vegetala, insotind ceilalti nutrienti. Fibrele au cateva avantaje: regleaza tranzitul intestinal, blocheaza asimilarea unor toxine (inclusiv metale grele), produc prin fermentatie acizi grasi esentiali, asmilabili direct din intestin.

Avantajul major al fibrelor intr-o dieta obisnuita este incetinirea asimilarii carbohidratilor, cu reducerea indicelui glicemic al mesei respective. Pe acest fapt se bazeaza reclamele la produse “cu fibre”. Totusi, incarcarea glicemica (cantitatea totala de glucoza/carbohidrati) ramane aceeasi, deci aceste alimente pot avea chiar mai multe calorii decat cantitati mai mici din faina alba, de exemplu. Crezand ca “e bun”, omul mananca mai mult decat daca ar fi stiut ce contine cu adevarat acel aliment, adica, in mare masura “calorii goale”, cu toate eforturile zadarnice ale producatorilor de a “fortifica” produsele de panificatie cu vitamine, minerale, proteine.

Dezavantajele fibrelor din cereale (in special grau) sunt alergenii, acidul fitic (care blocheaza asimilarea mineralelor), glutenul (responsabil nu doar pentru boala celiaca ci si pentru multe alte tulburari), opioizii (de unde si proverbul “painea prosteste”). Chiar si soiurile de grau considerate “mai bune” (spelta) sunt practic identice, urmand ca prin procesare (coacerea painii) toxicitatea sa creasca substantial.

Tranzitul intestinal (toba pe care o bat vanzatorii de faina arsa) este avantajat si de aportul de grasimi sanatoase si probiotice, nu doar de fibre, existand oameni care mananca foarte putine fibre si au un tranzit intestinal normal, sanatos.

Excesul de fibre (in special cele din cereale) este la fel de nociv ca si lipsa totala a fibrelor din alimentatie. Printre dezavantajele unui consum exagerat de fibre se numara blocarea asimilarii unor minerale (in special calciul din laptele cu cereale dat copiilor), iritarea colonului (in special cu produse pretins de detoxifiere care contin tarate de grau). Fibrele pot interfera cu digestia altor alimente (in special cand se mananca mai multe alimente asociate la aceeasi masa) si pot induce fermentatia si indigestiile.

Acneea persistenta poate chiar sa dispara la cateva saptamani dupa incetarea folosirii cerealelor ca aliment. Faina arsa sustine procesele inflamatorii si genereaza procese autoimune implicate si in afectiunile tenului.

Deci, data viitoare cand cineva iti spune ca tine “o dieta bazata pe fibre” sau cand unui produs din faina i se face reclama de tip “contine fibre”, trece-l pe lista neagra. Prezenta unei cantitati semnificative de faina de cereale in dieta noastra (chiar si integrala) tine doar de motive economice (ieftin de produs si procesat), nu medicale (in realitate este daunatoare sanatatii).

PS: da, fainoasele sunt bune la gust, iti umfla burta si iti adorm creierul, imi plac si mie, dar ele reprezinta o proportie cat mai mica din alimentatia mea, pentru ca stiu sa-mi iau nutrientii din alte surse si nu ma las pacalit de reclamele vanzatorilor de junk, indiferent pe cine ar plati sau convinge sa le laude produsele.

Este painea prajita buna pentru slabire? Sau “de regim”?

Painea prajita este un produs ultra-procesat provenit din grau (si, mai rar, alte cereale): grau-faina-aluat-paine-paine prajita.

Cerealele

Au intrat in alimentatia omului de foarte putin timp, aducand un mare avantaj: sunt usor de produs si stocat. In afara de asta ele vin cu multe calorii goale, alergeni si chiar substante psihotrope menite sa te faca mai docil. Mai multe despre asta in Ce am cu cerealele. Cerealele integrale sunt, in general, o minciuna, acest aliment ajungand sa ocupe in dieta noastra un loc mult prea important doar din considerente economice, chiar daca reprezinta un pericol pentru sanatate. Exista multe alte alimente sanatoase din care sa-ti iei si amidonul (daca asta vrei sa mananci), fibrele, vitaminele, mineralele.

Faina

Macinarea cerealelor are ca scop eliberarea nutrientilor, altfel blocati in coaja foarte greu de digerat. Pentru conservare, de multe ori se elimina si embrionul, faina ramanand, alba. Faina alba are si avantaje fata de faina integrala, nu doar dezavantaje. Poti citi mai multe despre faina. In ultima vreme a aparut si fortificarea fainii cu diverse vitamine, minerale, substante, in incercarea de a mai reduce din dezechilibrele nutritionale cauzate de acest aliment mult prea prezent in dieta noastra de saraci, ignoranti si, in final, bolnavi.

Dospirea cu drojdie

Face faina mai usor digerabila, creste aroma si da produsului finit acea textura specifica, moale, aerisita, usor de mestecat. Dospirea poate fi mai sanatoasa daca se folosesc si culturi lactice (care produc acid lactic in loc de alcool etilic). Acum se dezvolta aromele care vor si puse in valoare prin coacere. La dospire se mai pot adauga diverse ingrediente (aditivi), unele naturale, altele chimice, toxice, daunatoare sanatatii.

Coacerea

Pentru a intrerupe procesul de fermentatie si a putea face aluatul comestibil urmeaza incalzirea pana cand coaja capata culoarea specifica, data de reactia Maillard, cu beneficiul binecunoscut: cresterea riscului de cancer. Da, in coaja de paine se afla substante cancerigene. Da, si la  biscuiti. Da, la orice aliment rumenit. Ca efecte pozitive, coacerea evapora alcoolul si o parte din apa.

Chiar daca cea mai mare parte din drijdie (o ciuperca) este inactivata, de multe ori procesul de fermentatie continua in tubul nostru digestiv, lucru vizibil si la exterior: burtile umflate si steatoza hepatica a mancatorilor de paine. Bineinteles, coacerea face ca acest produs sa poata fi pastrat cateva zile, lucru util in trecut, cand nu existau alte metode pentru pastrarea alimentelor.

Prajirea

Ca si cum nu era de ajuns prima arsura, procedura este continuata ulterior, generand mai multe substante toxice, mai multi radicali liberi, scazand si mai mult valoarea nutritiva dar crescand indicele glicemic (masura in care corpul receptioneaza glucoza din paine) si, deci, facand painea prajita mai toxica si mai periculoasa pentru cei care vor sa slabeasca. Colac peste pupaza, exista si produse care, odata cu prajirea adauga si ulei (iarasi radicali liberi), sare, alte chimicale. Citeste si despre frigere, prajire, coacere.

Deci, data viitoare cand cineva iti spune sa mananci paine prajita, spune-i ca painea prajita irita tubul digestiv, este cancerigena si ingrasa.

Piata este plina de alimente ultra-procesate, vandute drept “mancare sanatoasa”. Tot felul de painici savuroase, pizze cu fibre, paste bio, detoxifiante din paie tocate, “lapte” de soia etc. Folosind elemente din stiinta nutritiei, interpretate rauvoitor si prezentate eronat, se pretinde, chiar de catre “specialisti” ca aceste junkuri sunt “sanatoase”. Da, probabil ca sunt mai sanatoase decat cartofii prajiti, gogosile facute in ulei de motor si prajiturile cu margarina, insa ele raman departe de o dieta care sa previna bolile si sa iti dea o viata buna pe termen lung.

Procesarea cerealelor si semintelor (inclusiv a leguminoaselor) provine din imposibilitatea ca ele sa fie consumate in cantitati utile in starea lor naturala, energia fiind mai usor obtinuta din aceste alimente daca sunt deja macinate, marind suprafata de contact cu fluidele digestive si reducand necesitatea masticatiei. Cele mai multe sunt greu digerabile, pline de toxine (otravuri, alergeni etc.), au un gust neplacut, fiind straine de modul nostru natural de alimentatie. Aceste plante sunt rezultatul agriculturii, un adaos mult prea recent in viata noastra (la scara istorica) pentru a fi sanatoase. Macinarea ajuta si la eliminarea partilor mai greu conservabile (care contin grasimi si proteine). Aceste componente (utile) se degradeaza usor, de aceea ar fi mai scump sa avem pe masa un aliment din cereale integrale.

Prepararea termica este deja un pas si mai important spre a transforma in otrava aceste alimente si asa prea putin utile pentru sanatate. Ma refer la sanatate, nu supravieturie sau hrana “de nevoie” a paturilor sarace si serbilor. Citeste si Copt, fript, prajit pentru a afla ce se intampla in mancare cand este gatita.

Faina de cereale: grau, secara, orez, ovaz

Chiar daca o cantiate mica de cereale poate fi acceptata in dieta noastra, consumul recomandat de “autoritati” sponsorizate de industria alimentara este dovedit ca daunator pentru sanatate. Painea si lipiile sunt produse ultra-procesate (sufera mai multe procese fizico-chimice de procesare), cel mai daunator fiind coacerea, adica expunerea la o temperatura inalta, cu riscul formarii de produsi de glicare avansata, extrem de toxici.

Faina alba (sau intermediara) si chiar faina integrala vin cu un aport mare de carbohidrati (amidon), usor asimilabili, care vor afecta puternic nivelul glucozei din sange, apoi al insulinei si altor hormoni, declansand o avalansa de evenimente care, in timp, pot  duce la deteriorarea vaselor de sange (ateroscleroza), rezistenta la insulina, diabet, lipsa de energie, obezitate, boli degenerative, celulita.

Faina integrala, desi are mai multe fibre, proteine, viamine si minerale, vine si cu antinutrienti, substante daunatoare, atat fizicului cat si psihicului nostru. Exista un motiv bine intemeiat pentru care painea alba a fost apreciata din timpuri stravechi. Se pare ca acum unii vor sa uitam acel motiv. Glutenul, lectinele, subtantele iritante pentru colon, factorii generatori de boli autoimune sau diabet (prin mimetism molecular), opioizii naturali (gliadinomorfine). Exista multe alte surse de fibre care nu prezinta riscul fibrelor din cereale. Citeste si despre fibre.

Faina de seminte de canepa, chia sau in

Este de preferat ca semintele care contin grasimi in cantitati mari sa nu fie macinate, pentru ca prin macinare grasimile sanatoase, dar foarte sensibile, sunt expuse oxigenului si se degradeaza rapid. Prefer sa mananc semintele de canepa, decorticate, intregi. Semintele de canepa au un raport de omega 6 la omega 3 decent, de 3 la 1 insa mai slab decat semintele de in. Faina de seminte de in poate fi adaugata in sortimente de paine pretins “sanatoase, cu acizi grasi esentiali omega 3″. Ce omit insa reclamele sa spuna este ca acesti omega 3 sunt foarte sensibili la caldura, la fel cu multi alti fitonutrienti din aceste seminte. Deci aceste grasimi vor fi denaturate daca sunt expuse la temperaturi mari (prajire, coacere).

Faina de migdale si alte oleaginoase

Migdalele, chiar daca au proteine, minerale si fibre, prezinta un raport total dezavantajos de omega 6 la omega 3 fiind nepotrivite in dieta in cantitati mari. Ele se consuma intotdeauna crude, inmuiate in apa si apoi uscate, niciodata prajite sau macinate si coapte (faina de migdale inclusa in prajituri). Eventuala macinare trebuie urmata cat mai rapid de consum sau includerea intr-un preparat care sa fie gatit la o temperatura scazuta sau mancat proaspat.

Faina de leguminoase

Leguminoasele au in componenta proteine, dar si carbohidrati greu asimilabili, de unde si efectul binecunoscut de fermentatie si balonare. De asemenea, leguminoasele contin diverse substante nocive si ar trebui consumate cu masura. Soia este cea mai periculoasa, urmata de germeni, care contin l-canavanina, un aminoacid care poate deranja sistemul imunitar (declanseaza boli autoimune). Prajirea acestor pudre (ca in prepararea falafelului) este si ea foarte daunatoare, mai ales daca se face in ulei de floarea soarelui.

Si in dieta mea se gasesc diverse fainuri, incerc sa fie fara gluten si incerc sa le gatesc la temperaturi cat mai mici. Totusi, locul lor in dieta mea este unul marginal, cantitatiile totale fiind suficient de mici incat sa nu aiba un impact negativ semnificativ. Daca diversitatea dietei este mare, cantitatile din toxine si antinutrienti sunt mai reduse si corpul are capacitatea de a le contracara intr-o oarecare masura.

Procesatorii, fie ei industriali sau mai mici (brutarii, restaurante) au tot interesul sa isi vanda fainurile, deci sansele sa auzi adevarul din gura lor sunt nule. Ei iti vor spune intotdeauna jumatate de adevar, lasand partile negre ascunse. Unii isi permit chiar sa minta pur si simplu, bazandu-se pe faptul ca manjesc diversi nutritionsiti sau vedete care sa le sustina campaniile.

Un nou articol/interviu la petocuri.ro

Completat cu cateva precizari si link-uri catre articolele unde subiectele sunt explicate mai pe larg.

1. Pentru multi, ziua incepe cu “cereale cu lapte”. Un mic dejun considerat sanatos, satios si dietetic. Tu insa vii sa contrazici aceste lucruri. Care sunt argumentele?

Realitatea contrazice utilitatea unui mic dejun bogat in carbohidrati proveniti din cereale procesate si lapte, dar sarac in proteine de calitate, grasimi esentiale, vitamine, minerale. E bine de stiut ca fibrele din cereale blocheaza absorbtia calciului. Starea de satietate este doar de moment, pentru ca indicele glicemic si incarcarea glicemica mare induc foame exagerata dupa cateva ore, dupa starea de somnolenta depasita de cei mai multi cu ajutorul cofeinei.Intoleranta la lactoza si gluten sunt alte motive pentru care atat cerealele cat si laptele ar trebui sa ocupe un loc mai mic in dieta noastra. Probabil ca daca treci de la mezeluri, gogosi sau dulciuri la cereale cu lapte poti spune ca ai facut un pas catre o dieta sanatoasa, dar mai sunt multi pasi dupa acesta. Daca tot as vrea sa mananc cereale cu lapte, le-as pastra pentru momentul de dupa antrenament, cand corpul poate folosi glucoza furnizata atat de rapid.

Am scris despre cereale cu lapte mai pe larg. Din punctul meu de vedere, sunt foarte putine persoane care pot beneficia de un astfel de “meniu”. De asemenea, e important cat din dieta totala (energetic, nutritiv) este bazata pe cereale.  Cerealele pot fi mai naturale sau mai procesate, iata cat de integrale sunt cerealele integrale. Din cand in cand poti manca fulgi de cereale, dar cu mare atentie.

2. Cat de dietetice sunt dulciurile fara zahar (ciocolata, biscuiti, diverse creme si gemuri)?

Fiecare produs are lista sa de ingrediente, in functie de care poate fi evaluat. In general, dulciurile dietetice au acelasi continut caloric sau sunt pur si simplu produse obisnuite marketate drept “dietetice”. Deci ingrasa la fel de mult, chiar daca reclama vrea sa te convinga de altceva. Consumate in exces, faina, cerealele procesate sau fructoza sunt la fel de periculoase ca si zaharul. Daca vorbim despre gemuri, este de preferat sa consumam fructele respective in cantitati mari in sezon, proaspete. Trebuie sa fim atenti si la indulcitorii chimici, de sinteza, care, la randul lor, pot fi mai periculosi pe termen lung decat zaharul. Exista si indulcitori naturali sau sanatosi (stevia, xylitol, erythritol), care pot fi inclusi in dulciuri “de dieta” facute dupa retete speciale, acasa.

Am scris cateva cuvinte si despre dulciurile de dieta.

3. La ce ar trebui sa ne uitam pe eticheta unui produs pentru a ne da seama de cat de daunator e siluetei?

Daunele asupra siluetei sunt produse de intreg modul de viata, toate alimentele pe care le consumi, nivelul de efort fizic, timpul alocat odihnei. In general, daca un produs are eticheta, probabilitatea sa contina zahar, cereale procesate (faina alba sau chiar integrala), grasimi denaturate, soia sau aditivi alimentari periculosi este foarte mare. In afara de calorii si, cateodata, macronutrienti (proteine, carbohidrati, grasimi), etichetele nu dau suficiente informatii, deci este bine ca documentarea in legatura cu oportunitatea cumpararii si consumarii unui produs sa fie facuta in prealabil, din surse diverse.

4. Varianta “piept de pui la gratar si salata verde cu lamaie” e o solutie de durata?

Am luptat cativa ani buni cu acest mit si se pare ca in ultima vreme incepe sa moara, incet, incet. Totusi, ecourile anilor ’80 si ale dietelor fara grasimi din SUA inca se mai fac auzite. Gratarul este cea mai nesanatoasa metoda de preparare a carnii, cu exceptia prajirii in ulei. As indrazni chiar sa spun ca o carne prajita la o temperatura scazuta si scursa bine de ulei are mai putine substante nocive decat un gratar bine ars. Pe langa carnea de pui exista multe alte variante, mai sanatoase, in special peste si animale crescute natural (care au pascut iarba): vita, oaie, capra, iepure. Salata verde este sanatoasa, la fel si lamaia. Totusi, ele nu furnizeaza suficienta energie, obligand corpul sa foloseasca proteina in acest scop, ceea ce nu ne dorim. Pe termen lung, o astfel de solutie nu este viabila pentru cei mai multi dintre noi.

Am mai scris si despre fantomele trecutului, metode si produse folosite in trecut pentru slabire, dar care s-au dovedit ineficiente sau nesanatoase.

Am parte de intrebari si discutii scurte, in care oamenii cu care ma intalnesc vor reteta pentru o dieta sanatoasa, in doar cateva cuvinte. Dincolo de clasicul “naturale, neprocesate, locale, sezoniere”, trebuie precizati si cei cinci NU, pentru a sti de ce ne ferim. Eliminand aceste 5 pseudoalimente elimini practic cele mai importante surse de toxine, calorii goale si chiar cheltuieli inutile. Aceste recomandari se refera la persoanele adulte, cu o stare de sanatate buna.

Includem si alimentele care au aceste ingrediente ascunse sub diferite forme, deci, daca cumperi un aliment citeste cu atentie eticheta, chiar daca ti se pare ca stii dinainte ce contine.

Fara zahar(carbohidrati simpli)

Zaharul alb este poate cel mai nociv “aliment” din era moderna. Uzeaza organismul, predispune la ingrasare, carii dentare, cresterea apetitului, streseaza ficatul, scade imunitatea, poate induce o serie de boli degenerative, diabet, boli cardiovasculare. O dieta fara zahar este o conditie esentiala a unei vieti sanatoase. Zaharul brun este practic identic cu zaharul alb, iar zaharul brut contine alte elemente(vitamine, minerale, fibre) intr-un procent infim. As include aici si fructoza pura(zaharul din fructe, ca indulcitor), lactoza(zaharul din laptele dulce). Amidonul este format din molecule de glucoza(dextroza), cel rafinat intrand in aceeasi categorie. Zaharul si rudele sale artificiale se pot ascunde in orice produs procesat, de la paine la mezeluri si de la “cereale” la supe instant. Mierea, siropul de agave, sucanatul(sucul de trestie deshidratat) sunt si ele practic identice cu zaharul, insa pot fi acceptate in cantitati de 1-2 lingurite pe zi, ca parte a unei diete sanatoase. Pentru mai multe informatii citeste Sursele de carbohidrati.

Fara cereale

Desi se bate toba despre “cerealele integrale”, produsele comerciale sunt foarte departe de aceasta notiune. Cerealele sunt calorii goale(amidon) plus gluten(o proteina cu efect nociv asupra intestinului uman). Cerealele pot continua procesul de fermentatie in corpul nostru si pot favoriza dezvoltarea unei ciuperci, candida albicans. Eliminand cerealele din dieta elimini grosul caloriilor inutile, putand obtine doar prin aceasta metoda o dieta pentru slabire eficienta si mai sanatoasa. Presupusele vitamine si minerale din cereale sunt, de fapt, in cantitati mai mici decat in legume, fructe, oua, ficat si chiar carne rosie. Fibrele din cereale irita intestinul iar “energia” este de scurta durata, pentru cei mai multi urmand o stare de somnolenta daca nu consuma si cafea. Mai utile pot fi pseudocerealele de tip mei, hrisca, quinoa- avand mai multe proteine, mai multe fibre si lipsind glutenul. Daca vrei sa ai carbohidrati drept sursa de energie exista si alternative mai sanatoase. Cieste si Ce am cu cerealele.

Fara uleiuri si margarina

Oricat de ultra-mega-super-virgin este un ulei el este un produs procesat, cu densitate calorica maxima(mai mare decat untul sau slanina de porc). Cele mai multe uleiuri au un raport de omega 6 la omega 3 complet dezechilibrat, care, alaturi de grasimea oxidata induce inflamatie si stress oxidativ. Din cele mai multe lipsesc vitaminele liposolubile si alti nutrienti(pentru ca sunt extrasi si vanduti separat). Uleiurile vegetale de proasta calitate pot fi incluse chiar si in produse cum ar fi imitatiile de branza feta sau paine. Margarina este toxica iar prajirea total contraindicata pentru sanatate. Sunt de preferat grasimile vegetale direct din sursa: nuci, seminte, alune, masline, avocado, germeni sau cantitati mici de uleiuri bine alese, puse in salate sau la diferite feluri de mancare, dupa prepararea termica. Citeste si despre Grasimi sanatoase.

Fara soia

Provenita din timpuri cand orientalii mureau de foame si cautau un inlocuitor pentru lactate si carne, soia este un dezastru pentru dieta rasei albe din era moderna. Cu toate astea, alimentatia moderna tinde sa fie invadata de acest ingredient secret, ascuns in diverse forme in lapte, carne, produse de panificatie(bine ca renuntam si la faina), dulciuri. Cu exceptia unor cantitati mici din produse traditionale fermentate natural, soia este doar un ingredient de umplutura in alimentele procesate, o sursa de xenoestrogeni si proteina de proasta calitate, greu digerabila. Se poate ascunde si sub denumiri bine ticluite, cum ar fi “proteina vegetala texturata” sau “izolat proteic vegetal”. Chiar si pentru vegetarieni si vegani exista nenumarate alimente sanatoase, fara a fi nevoiti sa apeleze la acest gunoi vandut drept aliment sanatos.

Fara mezeluri

Mezelurile(produsele procesate din carne) contin, in mod paradoxal, foarte putina carne. Maiestria industriei prelucratoare este de a reduce costurile (multa pa si ingrediente ieftine, de proasta calitate: amidon, soia, grasimi vegetale, resturi animale) in conditiile unei satisfactii mari a consumatorului (obtinuta prin coloranti, arome, indulcitori, conservanti). Studiile care condamna carnea ca fiind nesanatoasa nu fac diferentierea clara intre carnea curata, gatita corect, in cantitati optime si mezelurile, produsele procesate din carne, pline de aditivi toxici, consumate in cantitati mari. Sunt de evitat si produsele care par a fi carne, dar nu sunt (sunca presata, hamburgeri, muschi “tiganesc”).

Pe aceasta lista ar putea fi adaugat si laptele(in special laptele dulce) pentru aportul dezechilibrat de calciu-magneziu, inductia bolilor cardiovasculare si a dezechilibrelor hormonale. Presupunand ca mananci lactate fermentate si dintr-o sursa curata, ele pot fi totusi acceptate in dieta sanatoasa in cantitati mici.

Prezenta acestor alimente in dieta noastra nu lasa loc celor utile, ba chiar intri intr-un cerc vicios, pentru ca deficitul de nutrienti esentiali se va manifesta prin apetit crescut(foame) si vei ajunge sa mananci din ce in ce mai multe porcarii. Daca scoti din dieta cantitatile semnificative de zahar, cereale, uleiuri, soia si mezeluri, avand insa o diversitate mare din cele sanatoase, gatite corect, ai practic garantata o stare de sanatate buna, o viata lunga si o forma fizica peste medie.

Este de datoria fiecaruia dintre noi sa atragem atentia celor din jur asupra riscurilor la care se expun, pentru ca producatorii de junk preseaza din greu cu reclame si promovare prin cele mai avansate metode incercand sa ne convinga de cat de minunate sunt produsele lor.

Am mai scris si despre “cat de integrale sunt cerealele integrale“, adica faptul ca intr-o reclama ti se spune ca produsul contine “cereale integrale” nu inseamna ca asta are vreun impact pozitiv, mai ales pentru ca pot fi prezente intr-o cantitate insignifianta, dar dublate de zahar, amelioratori, margarina, uleiuri arse.

Paradoxal, cerealele integrale sunt mai putin bune decat faina alba si cerealele procesate. Exista un motiv pentru care atata timp painea alba a fost preferata painii negre: glutenul si alte proteine cu efect toxic asupra organismului uman. Painea neagra era considerata de calitate inferioara din acest motiv: antinutrientii continuti in tarate, efectul iritant al acestor fibre si toxic al glutenului. Aceste cereale integrale si painea neagra erau pana de curand chiar contraindicate de catre pediatri in hrana bebelusilor si copiilor mici, din cauza blocarii asimilarii mineralelor. Pentru a contracara o parte din aceste efecte se pot folosi suplimente complexe cu enzime digestive(inclusiv fitaza): Platinum Digest.

Avantajele mult trambitate ale cerealelor integrale sunt doar in domeniul indicelui glicemic si al vitezei mai scazute cu care se asimileaza carbohidratii din ele. Exista multe alte alimente bogate in fibre si nutrienti esentiali, care nu au efectele nocive ale cerealelor consumate in cantitati mari.

Evident, consumate in cantitati mici, ocazional, cerealele si derivatele pot fi incluse intr-o dieta sanatoasa. Din pacate cei mai multi oameni nu mananca doar o felie de paine pe zi sau cateva sute de grame de cereale pe saptamana ci isi acopera cu ele o parte mult prea mare din necesarul de energie, fara a mai ramane loc pentru alimente de calitate, dense micronutritiv.

Deci e greu de ales intre caloriile goale din painea alba/paste si toxinele din cerealele integrale(preexistente sau create prin procesare). Raspunsul: cat mai putine cereale si cat mai mult din diversitatea de alimente care ne ramane la dispozitie.

Pentru a evita accidentele reduceti viteza de la 260 km/h la 220km/h. Asa ar suna o reclama pentru prevenirea accidentelor rutiere daca am face o paralela cu reclama la biscuiti care contin carbohidrati cu absorbtie lenta. Si tot cam asta e si diferenta intre cat de mult iti va urca glicemia daca mananci o prajitura sau “ceriale integrale”. Faptul ca te ingrasi e ultima problema. Sanatatea iti este afectata in multe alte feluri: vasele de sange, inima, creierul, ficatul, rinichii, articulatiile, imunitatea, fertilitatea, nivelul energetic… toate sufera in urma excesului de carbohidrati.

Obiectivul principal este evitarea excesului de carbohidrati(in contextul unei diete sanatoase). Apoi putem discuta si despre viteza de absorbtie. Chiar daca mananci alimentele potrivite(carbohidrati cu absorbtie lenta), ele pot fi mancate in cantitati prea mari(raportat la situatia in care esti). Indiferent de tipul carbohidratilor, excesul lor(cantiatile prea mari) sunt periculoase pentru sanatate.

Cerealele, pastele, fainoasele, cartofii, orezul contin energie stocata sub forma de amidon. Amidonul este format din molecule de glucoza legate intre ele. In procesul de digestie aceste legaturi sunt desfacute si in sange(in prima faza la ficat) ajunge doar glucoza. Indiferent cate fibre au adaugate sau cu ce le combinam aceste alimente ajung in corpul nostru sub forma de glucoza. In functie de cat de mult creste glucoza dupa ce mancam o anumita cantiate din aceste alimente se determina indicele glicemic iar in functie de continutul de carbohidrati se determina incarcarea glicemica.

Zaharul este format dintr-o molecula de glucoza si una de fructoza, legate. Aceasta legatura se desface rapid, rezultand un aport simultan de glucoza(cu cresterea insulinei) si fructoza(care poate fi folosita pentru sinteza de noi grasimi). O vreme s-a spus ca fructoza este mai buna decat glucoza, amidonul sau zaharul pentru ca poate fi procesata de organism fara secretie de insulina. Totusi, dupa cateva zeci de ani de practica se observa efectul negativ: excesul de fructoza este la fel de periculos ca cel de amidon sau glucoza. Bineinteles, fructoza provenita din fructe proaspete, coapte natural merita mancata pentru ca vine insotita de vitamine, minerale, fitonutrienti, enzime.

Corpul nostru are mecanisme prin care surplusul de energie(glucoza, fructoza) este stocat. Aceste mecanisme functioneaza pana la un punct, dupa care apar problemele binecunoscute, observate initial prin “glicemie crescuta” apoi prin diabet si cortegiul de boli care il insotesc. La unele persoane aceasta trecere se intampla brusc, la altele evolutia este lenta.

In ultima vreme publicitarii de la noi au inceput sa reproduca mesaje expirate din occident: cereale integrale, carbohidrati cu absorbtie lenta. Cand te uiti pe eticheta acestor produse vezi ca jumatate e faina alba(deci amidon- glucoza) restul fiind zahar, aditivi, tarate cu gluten, chiar soia. Deci “absorbtia lenta” este o minciuna atunci and avem in fata un produs procesat de tip paste, cereale, biscuiti.

Despre absorbtie lenta putem discuta la radacinoase si leguminoase, nicidecum la cereale, fie ele integrale sau nu.

Omul, ca fiinta, are o vechime estimata de  200.000-2.000.000 de ani. Desi se descopera in ADN-ul nostru diverse bucati diferite de la o rasa la alta sau chiar de la alte specii, putem afirma ca omul este produsul unui anumit mediu si al unui mod de alimentatie anterior momentului cand genomul nostru s-a stabilizat.

Cerealele sunt alaturi de noi de vreo  10.000 de ani(cu maxima indulgenta), in multe zone chiar de mult mai putin. In acest rastimp cerealele au fost modificate genetic(prin selectie si incrucisare- procese naturale) pentru a creste mai repede, cu boabe mai mari, care sa inmagazineze mai multa energie. Deci, chiar daca in alimentatia omului ar fi existat in mod natural o cantitate oarecare de cereale stravechi, cele pe care le consumam acum sunt foarte diferite: mai multa energie si mai putin loc pentru proteine, minerale, vitamine.

Procesarea cerealelor duce la pierderi si mai mari de nutrienti, in produsele de panificatie ramanand aproape exclusiv amidon si gluten. Amidonul este un depozit de energie format din molecule de glucoza legate unele de celelalte. Prezenta fibrelor ar incetini intr-o oarecare masura asimilarea acestei glucoze, insa tot glucoza ramane. “Eliberarea lenta” a carbohidratilor este o poveste atunci cand vorbim de alimente cu indice si incarcare glicemica atat de mari. Cele mai multe derivate din cereale contin si zahar(sub diverse forme) sau amidon adaugat din alte surse.

Pe langa asta, agricultura intensiva a facut ca pamantul sa fie secatuit de elementele hranitoare(material organic, minerale) si este nevoie de ingrasaminte chimice pentru a obtine noi recolte. Necesitatea monoculturilor aduce in ecuatie pesticide si ierbicide, unele persistente in sol si zeci de ani; toxice pentru om si celelalte vietuitoare, in special prin efectul de acumulare in lantul trofic(carnea si organele animalelor hranite cu cereale).

Cerealele contin gluten(dovedit toxic pentru intestinele noastre), acid fitic(blocheaza absorbtia mineralelor), diversi antinutrienti, alergeni, opioizi naturali. Unii spun chiar ca ar da dependenta, precum drogurile. Usor de banuit asta avand in vedere ca foarte multi oameni au probleme majore incercand sa scoata painea din alimentatie. Insa cine stie sau accepta aceste lucruri? Doar o mana de oameni.

Motivul pentru care cerealele exista in alimentatia noastra este in primul rand economic. Industria alimentara face bani multi din cereale. Publicitarii fac bani multi din cereale. Sistemul medical face bani multi din cereale(tratand bolile provocate de acestea). Industria petrochimica face bani multi din cereale. Ele fac parte din modul nostru de viata si simpla negare a acestui lucru ne lata tot in cautarea unei solutii reale. De fiecare data cand mananci un produs din cereale dai practic o comanda pentru productia lui in continuare, pe tot lantul, de la biscuiti la ingrasaminte si de la motorina la cartonul pentru ambalaj. Comoditatea este un alt factor important.

Deci, problema cu cerealele nu ar fi ca daca mananci cateva felii de paine o sa mori maine ci ca in dieta multor oameni ocupa un loc mult prea mare, in detrimentul altor alimente, cu nutrienti valorosi. Acest exces de cereale in dieta(direct sau indirect, prin derivati) duce la diverse tulburari si boli ale omului modern. El duce si la distrugerea accelerata a planetei, dar de asta poate ne pasa mai putin. Pana la urma decizia este a fiecaruia, ce si cat mancam. La fel si consecintele.

Am mai scris si despre:

Cereale

Lapte cu cereale

Cat de integrale sunt cerealele integrale

Fibre