Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

De data asta marimea portiilor. A portiilor de alimente si a felurilor de mancare de la restaurante.

Cand eram mic nu mancam. Norocul meu, pe undeva. Fusesem invatat de mamaie sa fiu hranit precum puii de vultur, direct in cioculet, doar ca nu mi se mesteca mancarea inainte. Cand am mai crescut era clar ca nu o sa intind mana dupa mancare, ca doar eram obisnuit sa vina singura la gura. Cert este ca mama se ruga de mine sa termin din farfurie. Am avut o revelatie, cand, fiind lasat cu nasa mea o zi, dupa ce am mancat cat am vrut(mancarea mea preferata, vita cu mazare), ramasese cam o treime. Eram cam fastacit… nu vroiam sa o pun in situatia sa se roage de mine sau sa ma preseze, cum facea mama. Dar… surpriza… nasica imi zice “nu mai vrei?”. Cu jumatate de gura ii raspuns: “nu mai pot”. Spre surprinderea mea, imi ia farfuria din fata si gata. Am incercat sa ma scuz, cum eram obisnuit, dar discutia s-a oprit. Aflasem ca se poate. Se putea sa mananc atat cat imi trebuia fara sa fiu nevoit sa sufar din cauza asta.

Oriunde te duci, de la rude la restaurant ti se pune in fata o portie si trebuie sa o mananci. La rude pentru ca altfel le jignesti si risti sa strici toata tarasenia, la restaurant pentru ca daca lasi in farfurie este risipa si se declanseaza concursul tacit cu ceilalti meseni. Fie ca esti baietel, fetita, aschie sau elefant primesti si mananci(probabil) aceeasi cantitate de mancare. Si pentru ca mancarea de calitate e scumpa si greu de facut, cea mai mare parte din “meniu” este constituita din…da… ai ghicit… carbohidrati. Fie ca-i vezi direct sub forma de cartofi, orez, paine, terciuri, coci, paste, paneuri… ei vor constitui, in final, “grosul” potolului cu care te umfli, din punct de vedere al volumului. Caloric vorbind(adica al cantitatii de energie din alimente) este posibil sa se strecoare si o cantitate (ne)sanatoasa de grasimi ieftine, procesate, prajite, arse, toxice(ca la un piure facut cu margarina sau ca la un blat de pizza inecat in ulei). Pentru ca, literalmente, tacamul sa fie complet… dupa ce ai in sistem grasimi si carbohidrati care incearca sa-si faca loc prin sange, ficat si pe sub sorici(in tesutul adipos subcutanat, that is) ii dai cu niste zahar, adica molecula perfecta pentru ingrasare(glucoza+fructoza).

Cum scapam totusi de aceasta pacoste numita “portie”?

La rude esti “mancat”, la figurat, de data asta. Singura sansa este sa iei un supliment care sa blocheze absorbtia nutrientilor, sa incerci sa gusti doar din fiecare fel de mancare si apoi sa arzi caloriile respective(daca exista munci istovitoare de care toata lumea se fereste acum este timpul sa te afirmi ca o persoana muncitoare si pe care toti se pot baza, urmand sa profiti de asta cu alta ocazie).

La restaurant e mai simplu. Cateva trucuri te vor ajuta sa mananci doar atat cat ai nevoie, presupunand ca ai ajuns macar la nivelul la care sa stii macar alimentele care sunt utile pentru obiectivele tale:

1. imparti din start portia in doua parti mai mult sau mai putin egale: ce consideri ca este cazul sa mananci si ce vei cere sa iti fie pus la pachet. Fara rusine, fara discutii, fara regrete. Chiar daca nu o mananci mai tarziu iti poti face pomana cu un om care poate nu isi permite sa manance mai mult decat junk.

2. daca ai parteneri flexibili poti lua cateva feluri de mancare diferite din care sa guste fiecare dupa preferinta, astfel incat cantitatea finala se regleaza si se imparte, de exemplu: ai 4 guri de hranit, dar comanzi 3 feluri de mancare.  Diversitatea te va ajuta sa mananci mai putin per total, pentru ca gusturile tale rafinate vor fi satisfacute din mai multe unghiuri. Evident, se poate gasi si un ramator care vrea sa-i sara nasturele de la pantaloni inainte sa se ridice de la masa, dar pentru el poate fi comandat, in mod special, un fel ieftin, dar “spornic”(umfla matzul bine) gen piure, cartofi prajiti, orez, lipii cu usturoi, paine prajita, paste fainoase. Poti chiar sa-i spui ca faci tu cinste cu partea lui, e mai bine sa pierzi doi lei si sa mananci sanatos decat sa te chinui apoi sa arzi niste calorii de care nu aveai nevoie si care ajung, inevitabil… pe burta.

3.  oricat de foame ti-ar fi si oricat de buna este mancarea ia cate o bucata mica si mesteca pe indelete. Asta va ajuta la aparitia senzatiei de satietate inainte ca numarul caloriilor indesate pe gat sa fie echivalentul a jumatate de zi de jogging. Evident, daca incerci sa “pui pe tine”, mesteca rapid(dar bine), baga in tine tot ce prinzi si ia niste enzime digestive, ca sa fii sigur ca mancarea ajunge in tine si nu in WC. Pentru multi adolescenti intarziati masa este un concurs de “cine termina primul”, arucand pur si simplu bucati de mancare spre stomac. Totusi, cand ei vor fi suspecti de ulcer si cu tubul pentru endoscopie pe gatlej(ca sa mentionez doar un capat al tractului digestiv care poate fi supus acestei placeri de nedescris) tu iti vei vedea de treaba.

4. de cate ori este posibil, cere garnitura separat, chiar daca smenarii ti-o includ in pret, in speranta ca te vei umfla precum o vita scapata in porumb si nu vei observa faptul ca ai dat pe 100g de friptura pretul unui kilogram de carne. In loc de materia prima pentru fabricarea alcoolului(cartofi, cereale, porumb) cere legume la abur sau o salata de cruditati/muraturi. Refuza din start painea care se pune pe masa. Daca nu reusesti sa-i convingi ca nu te intereseaza cartofii lor prajiti inclusi in pret, orienteaza-te si promite minunatia unui coleg a carui foame se citeste de la un kilometru in stralucirea ochisorilor. In situatia in care mai ai de sapat 100 de metri de sant sau de spart inca o caruta de lemne poti manca si garnitura, pentru ca vei avea nevoie de energie.

A stabili marimea portiei de care ai nevoie la o masa este o arta. Trebuie sa tii cont de predispozitia genetica, de halul in care esti acum si de unde vrei sa ajungi, de ce ai mancat sau vei manca in resutl zilei, de nivelul de efort fizic. Paradoxul restaurantelor este ca daca vrei sa primesti mai putin(ce-i drept, mai de calitate) trebuie sa platesti mai mult iar locurile unde se mananca “mult, ieftin si prost” sunt mult mai numeroase.

Secretul dietei este ca sa fii tot timpul satul atunci cand vrei sa slabesti si tot timpul cu putina foame atunci cand vrei sa cresti in greutate.

Spunea Ministrul Finantelor mai deunazi cum marii evazionisti s-ar ascunde si printre salile de fitness. Am inteles. Aici era buba. Salile de fitness faceau atatia bani negri incat economia era garbovita de aceasta povara. Pe de alta parte se pun taxe pe “fast food” pentru “sanatatea cetatenilor”… mda, nu ar fi mai bine sa se stimuleze acele activitati care produc sanatate decat sa se taxeze practic mancarea tuturor?

Imi aduc aminte cand am deschis GetFit Gym cum dupa o vreme am incercat sa intram 100% in legalitate si aproape am dat faliment, ne-am inglodat in datorii si ajunsesem sa dedicam cea mai mare parte a timpului formalitatilor si nu activitatii noastre de baza. Asa da promovare a sanatatii din partea statului.

Traim intr-o zona temperata. Sunt multe zile din an cand sportul in aer liber este practic imposibil in orase si pentru cei mai multi oameni. Evident, ar trebui sa facem sport in interior. Bine ca a venit criza imobiliara, ca mai toate salile abia se tineau pe picioare din cauza chiriilor enorme. De asta cele mai multe sali sunt niste hrube, pentru ca pur si simplu nu ai cum sa-ti recuperezi investitia daca o faci “misto”. Daca vroiai sa platesti si instructorii cu mai mult decat un salariu de mizerie deja veneai cu bani de acasa. Putina lume intelege ca un instructor de fitness este un sportiv de performanta. Sunt instructori care tin si 5-6 ore pe zi in unele zile, ei au nevoie de o alimentatie speciala, de odihna, de suplimente nutritive care sa sustina efortul si refacerea. Are nevoie de timp pentru documentare si bani pentru carti si cursuri adevarate. Pe mine m-au injurat multi cand am marit salariile instructorilor(mai mult decat dublul de pe piata in acea vreme), dar cum altfel poti avea oameni de calitate?  Cu toate taxele platite ajungeai sa iesi “pe zero” la abonamente demne de o sala de lux. Vitaminele asteapta sa fie clasificate drept “produse de lux” si taxate si ele suplimentar sau chiar interzise, de-a dreptul. Sanatatea este, intr-adevar, un lux.

Ma intreb cum in alte tari abonamentele sunt accesibile oricui, ba chiar subventionate de stat sau acoperite de asigurarile medicale? Cum? Pentru ca prin alte parti poate exista si factori de decizie care mai si fac ceva util. Poate ca in alte parti turma e formata din ciobani iar ciobanii sunt semizei. La noi turma nu e formata nici macar din oi, ci din legume flescaite.

Deci, Mens sana in corpore taxano… taxati pe toate partile, asteptam si taxa pe abdomene, genuflexiuni si chiar caloriile arse la sala, taxa pe transpiratie si pe kilogramele de fier ridicate la antrenament.

Am fost azi la Antena 2, tema discutiei “Taxa pe fast food”. Observ si acum la TV ca sunt unii pacaliti de aparenta “grija” pentru “sanatatea populatiei”, cand, de fapt, aceasta taxa va face sa creasca consumul de produse de tip junk food si chiar fast food. Explicatia e simpla: cam toata lumea consuma o combinatie de alimente de tip  fast-food sau junk-food si mancare sanatoasa. Mancarea sanatoasa este mai scumpa si mai greu de obtinut, preparat, transportat, mancat din mers sau cand ai un program incarcat. Bugetul pentru alimente fiind deja foarte rigid(ponderea cheltuielilor cu alimentele este foarte mare in Romania, in totalul cheltuielilor unei persoane/familii) si sumpindu-se alimentele de tip fast food, automat vor fi taiate alimentele sanatoase si se va consuma mai mult fast food.

Trecand peste definirea fast food-ului(in mod obsesiv se includ aici grasimile, in general, desi exista si grasimi sanatoase, esentiale vietii), ajungem la solutia de subzistenta: sa ne aducem fiecare mancare de la tara. Sa ne procuram alimente din surse proprii, la preturi mici, care nu apuca sa fie umflate de procesatori(cum ar fi laptele, de exemplu). Intrebarea este daca ne apucam toti sa cautam mancare “de la tara”, “tara” poate produce suficienta mancare. Din moment ce mor animalele de foame din lipsa de furaje si sta pamantul nelucrat, as zice ca ca se poate. Din moment ce multi dintre noi pierdem timp cu prostii si facem “cardio” pe banda in loc sa muncim putin… cred ca se poate suplimenta si forta de munca existenta acum la tara. Benevol. Vrei mancare curata? Participi atat financiar cat si direct la producerea ei. Poti vedea acest lucru ca pe o distractie sau relaxare de week-end. In loc sa pierzi bani si sanatate vei castiga bani(din economia facuta) si sanatate.

Calitatea alimentelor “de la tara” nu este standardizata si te poti trezi cu un ou mai vechi, o rosie mucegaita, niste pepeni crescuti cu “azot”, dar tot ar fi mai bine decat alimentele importate, procesate, pline de aditivi si care, prin faptul ca sufoca piata, distrug si sansa ca noi sa avem vreodata mancare curata romaneasca.

Om cu om. Nu ne putem baza pe “autoritati” sau “stat”. Justificarile acestor taxe sunt penibile. Efectele lor sunt contrarii celor pretinse. Stim bine de ce si deja politica a devenit o casnicie unde partenerii se inseala reciproc. Media traieste si din publicitatea producatorilor de junk food.  Deci nu te poti astepta la o parere obiectiva nici din partea lor.

Daca fiecare dintre noi mai convinge inca un om sau o familie, atunci incet, incet, apar si solutiile la problemele: de unde iei alimente, cum sunt crescute, care este calitatea, care este siguranta, care sunt preturile, cine le sorteaza, cine mi le aduce la usa, cine mi le transforma in feluri de mancare sanatoasa, pe care sa le pot manca si cand am un buget redus(financiar sau de timp).

Cand stai pe scaun, pe canapea sau in pat in cautarea solutiei perfecte nu faci decat sa te indepartezi de solutiile imprefecte, dar aplicabile, simple, eficiente, economice, sanatoase. Mai bine incepi gherila interioara decat sa astepti marea revolutie, eventual facuta de altii.

Om cu om se poate trece de la pierdutul timpului si aruncatul banilor pe junk food la folosirea timpului si banilor pentru sanatate, cultura, dezvoltare personala.  Taxele sunt platite de fiecare dintre noi, iar banii nu am stiut niciodata unde se duc. Insa daca renunti la a cumpara mancare si incepi sa o produci(eventual in colaborare cu rudele de la tara) acei bani stii unde raman. La tine.

Dupa doua zile de cosmar am trecut ieri pe la Palatul Sutu, la Universitate(e mai mult o casa, dar se numeste “palat”). Acolo este si astazi un targ de produse traditionale(afara), diverse cosmetice bio si obiecte de artizanat.

Se gasesc si mezeluri “naturale”, branza, carnati, diverse specialitati din carne, jumari.

Lactatele presupunem ca provin de la animale hranite cu iarba.

Carnea totusi e mai greu de produs si nu stim daca animalele au fost hranite natural. De asemenea, daca in specialitati s-au folosit si diversi aditivi chimici.

Mezelurile “naturale” sunt de preferat in fata celor “industriale” si dau varietate unei diete.

Deci costa mai mult. E normal sa coste mai mult. Dar, paradoxal, alimentele de la tara nu te costa pe tine mai mult, ba chiar le poti cumpara mai ieftin decat de la supermarket. Evident, acest lucru nu se intampla, pentru ca stam toti cu degetul in fund, mai putin cei care au impanzit tara cu supermarketuri. Un prieten era dezamagit ca piata de unde isi facea cumparaturile(unde mai veneau si tarani adevarati, cu alimente produse la tara) se desfiinteaza pentru a face loc unui lant european de magazine de cartier. Imi vine sa vomit.

Alegerea gresita iti restrange posibilitatea de a alege pe viitor!

Sunt situatii in care nu ai de ales. Alimentele dorite nu sunt produse local. Codul si sardinele nu cred in muntii Carpati. Dar fructe de padure, lactate si legume ar trebui sa avem din surse proprii.

De fiecare data cand cumperi de la supermarket iei painea de la gura celor care ar putea sa-ti dea cea mai sanatoasa si buna mancare. De fapt iti bati un cui in propriul cosciug. Pentru ca producatorii independenti sunt falimentati sau li se restrang  posibilitatile de desfacere, lanturile de supermarketuri au tot mai multa putere si apare un cerc vicios.

Evident, nu poti produce totul singur si nu poti cumpara totul de la tara. Dar o mare parte putem cu totii. Deci banii in loc sa zboare afara ar ramane intre noi. Si am fi cu totii mai sanatosi, mai bine hraniti si, de ce nu, mai bogati.

Puterea consumatorilor poate fi pusa in valoare doar prin unitate, prin aderarea fiecaruia dintre noi la un grup sau altul de consumatori. Evident, unele grupuri vor fi dirijate din umbra de industria alimentara, dar nu o pot face 100%. Aici trebuie sa ne ferim in mod special de acei “lideri de opinie” care sunt platiti intr-un fel sau altul tocmai de monstrii pe care se presupune ca ar trebui sa-i critice.

Junk bio. Pare sa fie o contradictie, dar nu este nici macar un paradox. Este doar comert.

Companiile agricole si micii comercianti au capitalizat asaltul informational “ecologic” din ultimii ani, confiscand ideea de mancare sanatoasa. Astfel, se ajunge ca in magazinele “bio” sau in raioanele “bio” din diverse supermarketuri sa gasim tot junk: zahar, dulciuri, paste, soia, orez, faina. Numai porcarii. Prea putine lactate fermentate si legume/fructe. Si mai putina carne. Si mai putine nuci/seminte/alune.

Practic, daca vrei sa tii o dieta sanatoasa dupa standardele anilor 2000 nu ai ce cumpara din aceste magazine mincinoase. De ce mincinoase? Pentru ca induc ideea ca acele junk-uri bio ar fi sanatoase. Chiar daca este “bio”, zaharul este daunator sanatatii. La fel cerealele si soia.

De ce gasim insa aceste junk-uri bio in loc sa putem gasi alimentele bio adevarate de care avem nevoie pentru o dieta sanatoasa? Simplu, pentru ca aceste porcarii gen zahar, paste si soia au niste costuri de productie extrem de mici, dar pot fi vandute la pret de carne de vita, somon sau nuci de brazilia, ca sa enumar doar cateva alimente de calitate inalta. Pentru ca acele profituri foarte mari permit cheltuieli de promovare mari, care pot convinge omul neinformat sau ignorant, pentru ca in final consumatorul este cel care plateste publicitatea cu care este inoculat sau spalat la creier.

Un alt aspect major al alimentelor bio este controlul continutului de nutrienti si/sau contaminanti. Am putea crede ca cele “bio” sunt mai curate, pentru ca nu se folosesc chimicale in procesele de productie. Insa acest lucru se face pe baza unor declaratii si al unor presupuse controale care sunt prea departe de consumator incat sa putem avea incredere in ele. De asemenea, standardele “bio”, “eco” sau “organic” permit si folosirea unor chimicale, in anumite limite. Deci acelasi aer, acelasi pamant, aceeasi apa si chiar o parte din aceleasi chimicale si metode artificiale.

Produsele nu sunt realmente testate pentru nutrienti si contaminanti pentru a vedea macar daca exista o diferenta reala intre cele bio si cele clasice. Deci poti manca la fel de multa dioxina sau plumb dintr-un produs bio ca dintr-un produs presupus chimizat.

Deci gandeste-te de doua ori inainte sa te duci ca un zombi si sa cumperi orice porcarie doar pentru ca scrie “bio” pe ea.

Dezamagire la magazinul de mobila. Desi imi aduceam aminte altceva si mai multe cunostinte tot imi spuneau ce mancare buna e la impinge tava, am avut neplacerea sa constat ca era sa plec nemancat.

Salata a fost acceptabila, in schimb somonul il stricasera cu un fel de garnitura scarboasa. Sosul pe care mi l-au pus era mai mult apa chioara. Legumele alea presate: sub orice critica. Am reusit sa gust din sfecla rosie, era sfecla rosie, aici nu prea ai cum sa dai gres. Bine ca am trecut pe la mini-magazinul alimentar si am luat niste salam(cica de ren) si niste peste congelat(la pret triplu fata de alte magazine). Chifla era a unui prieten.

Am folosit mancarea cumparata de la magazinul de mobila(ciudat, nu?) pentru urmatorul mic dejun: somon afumat, trei tipuri de branza, niste salam(repet: cica de ren), rosii, ardei. Bun.

Sa nu ma critice iar vegetarienii si militantii anti-carne. Se apropie toamna si schimbam putin dieta: trecem spre legume radacinoase(morcov si telina), care merg foarte bine crude, sub forma de salata, cu maioneza. Delicios. Partea mai proasta e ca nu am reusit sa le asociez o sursa reala de proteina(pui nu mai mananc de niste ani deja). Niste nuci cred ca voi pune data viitoare.

Am revenit de urgenta la animalele moarte. Chiar daca mananc, in medie, 100-150g de carne rosie pe zi, sunt departe de a fi carnivor. Totusi, un barbat activ, care merge si la sala are nevoie de mancare adevarata. Carne de vita si legume. Chiar si femeile mai sensibile ar avea nevoie de carne de vita(bogata in colagen) pentru ca, surpriza… ajuta la sanatatea articulatiilor si pielii.

Pentru brunch-ul de duminica am ales carnaciorii de capra. Prajirea este o metoda care trebuie evitata, dar din cand in cand niste carnaciori deliciosi nu au omorat pe nimeni, mai ales daca ia antioxidanti si resveratrol inainte. Clasicele oua ochiuri si o salata cu rosii, ceapa, masline, branza(de capra), ulei. Iaurtul a intrat la fix in final.  Ma astepta o nunta, asa ca pauza pana seara, ca nu e de glumit cu sarmalele.

Avand in vedere ca vara asta am exagerat putin cu pepenele si fructele, e timpul pentru cateva saptamani in care volumul de mancare sa scada substantial, lasandu-mi si mie stomacul sa revina la dimensiuni mai omenesti. Deci luam exact ceea ce avem nevoie: proteina de zer(pentru muschi), gelatina(pentru articulatii), lecitina(pentru sistemul nervos) si verdeturile(pentru fibre,  oligoelemente, enzime si efectul antioxidant). Evident, nu e la fel de bun ca o shaorma sau ca o prajitura, dar merge.

Si ca sa le dau putina apa la moara cretinilor care incearca sa-mi explice cum sta treaba cu “pastilele”, iata ce iau seara in ultima vreme:

7-KETO, CLA, ZMA, EPA, Liver Detox, Enzime si cateva secrete

PS: Da, ficatul si stomacul meu functioneaza foarte bine. Daca un nutrient vine sub forma de pastila poate sa fie atat  natural cat si benefic pentru sanatate, chiar daca are o denumire pe care nu o intelegi.

Saptamana trecuta am mai mancat cateva lucruri interesante. Ce se repeta in dieta mea va fi de acum omis din acest jurnal de nutritie, pentru a nu va plictisi si pentru a-mi da si mie motivatia sa mananc mai divers.

Teoriile avansate despre nutritie spun ca fructele trebuie mancate separat, pentru a evita fermentarea in aparatul digestiv, cu efecte negative asupra sanatatii. Cand mancarea ajunge in intestin incomplet digerata din cauza masticatiei insuficiente si a nivelului scazut de aciditate din stomac, de multe ori enzimele digestive nu pot face fata cantitatii si diversitatii de alimente, lasand diverse bacterii sa se hraneasca in voie, producand toxine(printre care si alcool, metan). Toxinele ajung in sange si te otravesc incet dar sigur.

Am vizitat si un restaurant israelian. Hummusul a fost foarte bun(ceva mai apos decat la libanezi). Are si niste carnaciori prajiti pe el, dar la cata salata am bagat dupa, se pare ca substantele cancerigene din prajeala sunt anihilate de antioxidantii din legume. O parte din salate erau chiar fermentate. Beneficiile fermentarii anumitor alimente sunt dincolo de metoda de conservare, fermentarea poate aduce probiotice, imbunatati digestia si anihila anumite componente daunatoare sanatatii gasite prin diverse legume si fructe.

Cam multa carne tocata(de berbecut), cu tahini(pasta de susan) si sos de rosii, a fost absolut delicioasa si deloc “grea”, asa cum te-ai fi asteptat.

Dodara la cuptor, cu broccoli. Un peste gustos, dar foarte scump de mancat la restaurant. Nu are cine stie ce beneficii,  dar ca diversitate merge. File-ul nu prea era file… ca m-am infipt in el si am dat de niste oscioare. Usturoiul si maslinele negre coapte ii dau o aroma deosebita.

Acasa mananc ceva mai simplu. Nu am nici timp pentru gatit si nici nu vad sensul felurilor de mancare elaborate. Back to basics: peste la cuptor si avocado crud. Pestele era macrou(a fost cam dubioasa partea de curatare a intestinelor). Macroul are un profil nutritional foarte bun si este foarte gustos. Se face usor, nu are prea multe oase si este relativ ieftin pentru cele 9g de grasime la suta, din care vreo 2 de omega 3.

Daca pui avocado in salata sau il tii la aer mai mult timp, e bine sa-l stropesti cu zeama de lamaie imediat dupa ce il tai, asta va preveni oxidarea si va mentine calitatile nutritive.

Vedeta saptamanii a fost omleta “a la Mugurel”:

Pentru doua persoane: 24 de oua de prepelita, 1 cutie de ton bucati in saramura(bine scursa), ceapa, masline, faina de seminte de in. A fost mult mai gustoasa decat ma asteptam.

Daca este proaspata si tinuta in frigider, sau macar la racoare si intuneric, este chiar mai buna decat semintele intregi, pentru ca se digera mai usor.

Nu cred in beneficiile extraordinare ale oualor de prepelita, mai ales ca habar nu am cum sunt crescute si cu ce sunt hranite prepelitele alea. Totusi, am hotarat sa nu mai cumpar oua de gaina “de fabrica” si abia a doua zi imi reumpleam stocul cu oua “de la tzara”.

Maslinele negre au avut parte de multe critici in ultima vreme. Intr-adevar, maslinele sunt verzi, ele sunt inegrite printr-un proces de fermentare/tratare cu anumite substante chimice din care pot ramane urme in produsul final. Nu sunt cele mai sanatoase dar prietena mea le prefera celor verzi.

Ananasul contine o enzima care ajuta la digestia proteinelor si este unul dintre putinele fructe care pot fi mancare in siguranta dupa masa. Cateodata mai mananc si dimineata, daca masa din seara precedenta inca nu e digerata cum trebuie. Mai bag vitaminele si niste aminoacizi si ii spun “mic dejun”.

Am intrat intamplator in acest mic restaurant, Phillippe, C.A. Rosetti 25(intre Universitate si Romana).

Am fost mirat de calitatea preparatelor, la preturi decente. Am luat niste somon cu brie si legume, delicios.

Un loc ce merita vizitat.

De cand am inceput consultanta personalizata mi-a fost dat sa vad sute de seturi de analize medicale, in special cele hormonale. Pe langa clasicele probleme cu tiroida intalnesc testosteronul scazut la barbati si problemele de ciclu menstrual in cazul fetelor.

Dincolo de stress, alimentatie haotica, aditivii alimentari si contaminanti(antibiotice, hormoni folositi in cresterea animalelor, poluanti) exista in apa, mancarea si in tot mediul nostru inca o categorie de substante: xenoestrogenii. Estrogenii de sinteza, produsi in industria chimica.

Ce sunt?
Substante chimice de sinteza care in corpul uman imita efectele hormonilor estrogeni. Atat in corpul femeii(in cantitate mai mare) cat si in corpul barbatului(in cantitate mai mica) estrogenii naturali regleaza numeroase functii ale metabolismului si chiar ale creierului(psihicului). Xenoestrogenii pot fi mai puternici decat hormonul natural, generand un raspuns mai mare din partea corpului sau blocand actiunea receptorilor respectivi.

In ce se gasesc?
In zilele noastre se gasesc in aproape orice: mase plastice(in special cele in care transportam/pastram alimentele si apa), alimente(din sol, apa sau pur si simplu din procesele de productie a alimentelor, zootehnie, agricultura), haine, parfumuri, produse cosmetice, organisme modificate genetic. In corpul nostru sunt stocati in special in stratul de grasime si unii dintre ei sunt indestructibili pentru sistemul nostru enzimatic. Cu alte cuvinte, odata intrati in corp nu mai ies niciodata, dar isi fac efectul distructiv in mod permanent.

Cat de periculosi sunt?
Desi studiile riguroase intarzie sa apara sau sa fie promovate(din motive pe care sper ca le poate intelege si un copil de gradinita in anul 2008) iata care sunt principalele afectiuni provocate sau agravate de excesul de estrogeni de natura artificiala: cancer(in special san si prostata), infertilitate, impotenta, depresie, retentie de apa, celulita(cosmetica), stress oxidativ(actioneaza ca radicali liberi pentru celulele vii), oboseala cronica, fibromialgie, boli autoimune, boli inflamatorii.

Cu alte cuvinte ne indreptam catre o lume unisex, in care barbatii sunt feminizati si infertili. In care femeile pot face cancer la san sau la ovare de cateva zeci de ori mai probabil decat bunicile si mamele lor.
Fie ca acest proces a fost intentionat(cum cred teoreticienii conspiratiilor) fie ca pur si simplu lacomia si incompetenta si-au spus cuvantul, aceste substante ameninta chiar fondul genetic al speciei umane. Trebuie sa ne ferim de ele si in acelasi timp sa descurajam productia si raspandirea lor in natura.

Controlul populatiei a fost propus de zeci de ani si iata ca se intampla sub ochii nostri, intamplator sau nu. Civilizatia occidentala se autodistruge insa continuam sa ne mintim ca totul este in regula si ca dupa noi poate sa vina potopul atat timp cat traim cei 30-40 de ani care ni se par ca merita traiti.

Intrebarea pe care ne-o punem acum este: cat costa si cat de greu ar fi sa ne ferim de xenoestrogeni? Este chiar atat de scump si chiar atat de greu cum pare la prima vedere? Sau presupune doar renuntarea la diverse alimente, obiecte si activitati de care nu avem, de fapt, nevoie?
Ce primesti in schimb? Poate 10-20 de ani de viata. Evident, asta conteaza daca ti-ai propus sa faci ceva(chiar si pentru tine si familie) cu viata ta.