Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Cele mai multe pasari (inrudite aproape cu gainile noastre domestice) sunt in principal insectivore si omnivore. Adica mananca insecte si larvele lor. Abia apoi intre sursele lor de nutrienti se numara iarba, pamantul, alte materiale vegetale. In natura, astfel de pasari ar gasi foarte rar graunte, cereale. Chiar daca ar manca seminte de plante salbatice, ele ar avea cu totul alta proportie de amidon/alti nutrienti (proteine, minerale, grasimi).

Corpul unui animal si produsele sale (oua, lapte, carne etc.) reflecta in mare masura continutul dietei sale. O parte din substantele din nutret vor fi regasite direct in alimentatia noastra. O alta parte vor fi transformate si vor ajunge tot la noi in farfurie. Daca pasarile vor manca cereale obisnuite, obtinute din agricultura intensiva (cu ingrasaminte si pesticide), toxinele se vor acumula si in concentratii de zeci sau sute de ori mai mari decat in situatia in care pasarile ar fi lasate pe pamant, sa manance o hrana naturala. De asemenea, grasimea din farfuria noastra difera semnificativ in functie de hrana pe care a avut-o animalul. De exemplu, slanina de la un porc mistret care a mancat ghinda si ciuperci este diferita de cea a unui porc mistret hranit cu porumb si tinut inchis in mocirla.

Totusi, pentru a creste gaini in mod optim este nevoie de o zona foarte mare si de masuri speciale pentru reechilibrarea solului afectat grav atat de comportamentul lor (scormonire dupa hrana) cat si de aciditatea gainatului. Cele mai multe gaini “de tara” sunt crescute in zone foarte restranse, tot cu cereale. Foarte rar am auzit ca cineva sa dea gainilor iarba, seminte de in sau alte tipuri de seminte care sa le imbunatateasca semnificativ nutritia. Si mai rar auzim de gaini crescute cu adevarat in libertate (“free-range” in engleza americana).

Deci gainile hranite cu cereale produc oua si carne de proasta calitate, cu un profil nutritional nepotrivit. As indrazni sa spun ca cele hraniete cu nutreturi speciale (mixuri de cereale, soia, vitamine, minerale etc.) ar fi de preferat, pentru ca astfel se asigura o gama mult mai larga de nutrienti decat daca ar manca o hrana oricum nenaturala. In magazine au aparut oua si produse din carne de pasare care au scris pe ambalaj “cereale”. Nu consider ca ar fi mai bune decat cele clasice.

Chiar daca avem gaini la tara si incercam sa le crestem cum trebuie, eu prefer carnea de ierbivore care stiu ca au pascut doar iarba (bovine, ovine, caprine).

PS: evident ca si alimentatia bazata pe cereale duce la probleme de sanatate si in cazul oamenilor, nu doar al animalelor.

Am lansat aceasta expresie cu niste ani in urma, cand peste tot grasimile erau considerate dusmanul dietei, al sanatatii, al vietii. Ce inteleg eu prin grasimi sanatoase difera putin de intelesul  general, tradus de necunoscatori din sursele americane.

In primul rand trebuie sa stim ca grasimea este esentiala pentru viata. Corpul uman are nevoie de grasimi pentru a functiona, grasimile fiind parte a fiecarei celule (colesterolul, de exemplu). De asemenea, grasimile intra in componenta unor hormoni foarte importanti. Creierul este, in mare parte, grasime. Desi omul are capacitatea de a produce grasime, un aport alimentar suficient ajuta la o stare de sanatate buna pe termen lung.

In dieta, grasimile au fost condamnate pentru doua aspecte: aportul caloric mare si riscul de boli cardiovasculare. Ambele idei au fost infirmate de realitate si timp. Chiar daca grasimea vine cu 9kcalorii pe gram, ea ofera si o senzatie de satietate mare. Deci mancand mai multa grasime esti mai satul(a), reglajul aportului energetic depinzand si de alti factori. Cat despre bolile cardiovasculare, concluzia dupa cateva zeci de ani este ca doar anumite tipuri de grasimi, ca parte a unui anumit mod de alimentatie, pot afecta vasele de sange. Nicidecum orice grasime si din orice sursa, in orice dieta. Si, bineinteles, colesterolul din alimente influenteaza prea putin cantitatea din sange. Corpul produce colesterol in exces ca raspuns la agresiuni externe sau interne, deci colesterolul nu este “cauza” unor boli, ci un efect.

Prin grasimi sanatoase eu inteleg grasimi din surse naturale, curate si cat mai putin procesate (oxidate, incalzite, rafinate, izolate, amestecate). Abia apoi putem discuta despre tipurile de grasimi, cantitatea totala din dieta, raportul dintre ele, asocierea cu carbohidratii, efectele asupra metabolismului si satietatii.

Curate

Grasimea este pentru plante si animale un depozit de energie. Acest depozit poate contine si diverse toxine, provenite din sol sau din furaje. In special in grasimile animale putem intalni o cantitate mare de contaminanti (pesticide, metale grele, hormoni). De aceea, pe primul loc se afla selectarea unei surse curate de grasimi, de la animale crescute natural: ierbivore care au pascut iarba (nu hranite cu porumb sau soia), pesti salbatici, oua de la gaini crescute pe pamant, la lumina soarelui.  Alimentele “bio” ar fi urmatoarea optiune pe lista. Apoi, evitarea aditivilor alimentari mentine sursele de grasimi naturale si sanatoase.

Integrate

In sursele naturale, grasimile vin insotite de proteine, vitamine liposolubile, minerale, lecitine (in galbenusul de ou), fibre (in seminte, nuci), enzime si alti factori nutritivi. Acest lucru este foarte important pentru ca tot complexul de nutrienti este cel necesar, nu doar cate o componenta, izolata.  Folosirea alimentelor “intregi” influenteaza si ritmul in care se asimileaza grasimile (fibrele il incetinesc, de exemplu) si ofera un gust mai bun, o senzatie de satietate si satisfactie culinara mai mari decat grasimea pura, extrasa prin diverse metode (ulei, unt). In schimb, amestecarea grasimilor cu alte alimente, in special surse bogate de carbohidrati (cereale, fainoase, zahar) este daunatoare sanatatii.

Naturale, neprocesate

Oxidarea si incalzirea sunt dusmanii cei mai mari ai grasimilor. Oxidarea apare ca urmare a expunerii la aer/oxigen: tocarea carnii, transformarea smantanii in frisca si a galbenusului in maioneza, macinarea semintelor, extragerea uleiurilor. Expunerea la lumina grabeste aceste procese si chiar declanseaza altele, mai daunatoare. Incalzirea denatureaza grasimile instabile, mai ales cand este facuta in prezenta proteinelor sau carbohidratilor(ca atunci cand frigi sau prajesti).  Rezulta substante foarte toxice. Cu cat grasimile sunt mai putin procesate, rafinate sau incalzite cu atat isi mentin mai bine proprietatile benefice. Deci modul de preparare (gatire) este la fel de important ca sursa, cantitatea si tipul grasimilor.

Cantitatea totala

Genetic, se pare ca optimul ar fi pe la 40% din totalul caloriilor. Unii dintre noi sunt sanatosi si functioneaza bine si la o cantitate mai mica, pentru anumite perioade de timp.  Desi multi considera grasimile ca fiind “grele”, grasimea solicita cel mai putin sistemul digestiv, hormonal si enzimatic. Mult mai putin decat proteinele sau carbohidratii. Pentru a produce energie din grasime, corpul nostru consuma mai putine resurse (inclusiv genetice, metabolice, enzimatice, detoxifiante, oxigen) decat pentru a produce aceeasi energie din carbohidrati. Un minim de 20% din totalul caloriilor este necesar pentru functionarea sistemului hormonal. Pentru a arde grasime trebuie sa mananci grasime, nicidecum sa o reduci la zero. Dietele “fara grasimi” functioneaza o perioada oarecare de timp, apoi isi arata limitele.

Tipurile de grasimi

Pentru ca multi ani stiinta nutritiei a fost facuta de chimisti, grasimile erau impartite dupa gradul de saturare: saturate, mononesaturate, polinesaturate. Dupa anii ’50 s-a crezut ca “saturatele sunt rele”, dar acum avem din ce in ce mai multe informatii ca excesul de nesaturate este foarte daunator. Indiferent de aceste ipoteze, realitatea este ca sursele naturale de grasime contin un amestec de grasimi, in proportii variabile. Devine deci inutil sa mai clasificam grasimile din moment ce oricum ar fi dificil si neproductiv sa obtinem alimente cu 100% dintr-un anumit tip de grasime. In functie de specia de animal sau planta si de modul de crestere/hranire, in alimente putem avea diverse tipuri de grasimi in diverse proportii. De exemplu, un porc crescut cu porumb are grasimi mai rele decat un porc salbatic, cu hrana naturala. De asemenea, chiar si la uleiul de masline, exista diferente foarte mari de la an la an sau de la o zona la alta.

Ce grasimi sa mancam?

De preferat peste gras (sardine, hering, somon, macrou), ficat (de ierbivore, de cod, de pasari crescute pe pamant, fara chimicale), creier si maduva de ierbivore hranite cu iarba proaspata, oua de la gaini de tara (galbenusul e partea valoroasa), seminte(in, canepa, dovleac, chia), nuci, alune de padure, avocado (greu de gasit bio dar merita), carne grasa (oaie, porc), lactate grase fermentate din lapte crud (iaurt, branza), icre, nuca de cocos. Paradoxal, una dintre cele mai sanatoase surse de grasimi sunt fructele de padure, prin samburii lor.

Pentru ca e foarte greu sa asiguri grasimile sanatoase doar din dieta exista si suplimente nutritive care o pot completa, in functie de obiectivele tale: Omega 3, Omega 3-6-9, CLA, Lecitina, MCT Oil, Ulei de germeni de grau, Ulei de nuca macadamia, Ulei de seminte de in organic. Pot fi comandate pe suplimente.ro, in categoria Grasimi Sanatoase.

Ce grasimi sa mancam cu masura(ocazional)?

De mancat cu masura: slanina, carnati, unt, omleta, masline, uleiuri vegetale sanatoase, lapte de cocos si orice alte grasimi altminteri sanatose, dar care vin procesate, la borcan, la cutie sau in forme diferite de cele naturale.

De ce grasimi sa ne ferim?

De evitat tot ce inseamna grasimi procesate, rafinate, denaturate, arse: prajeli (inclusiv nuci, alune, seminte prajite fara ulei), margarine, mezeluri, “gratare”, dulciuri, produse de patiserie, inghetata, pizza, sosuri (contin si multi aditivi cu potential toxic),  O serie de uleiuri vegetale sunt promovate drept “grasimi sanatoase”, dar as recomanda ca uleiurile sa fie cea mai mica parte din dieta, selectate atent si pastrate la rece si la intuneric. Includ aici si grasimile/uleiurile ascunse prin alte alimente, cititi cu atentie etichetele!

Un aport crescut de grasimi (si proteinele care vin cu ele) se contrabalanseaza cu un aport crescut de vegetale crude, alcalinizante, bogate in vitamine, minerale, antioxidanti. Hidratarea este esentiala, masticatia de asemenea (chiar si digestia grasimilor incepe in gura). La nevoie te poti ajuta cu lecitina, enzime digestive, taurina (ajuta eliminarea toxinelor).

De acum, cand te gandesti la “grasimi sanatoase” iei in calcul toti factorii: sursa, modul de preparare, asocierea cu alte alimente, integrarea lor in modul tau de viata(dieta, sport). Aportul de grasimi din dieta se creste progresiv, cu cantitati mici din cate un aliment, doar asa vei invata sa le mananci pe cele bune, in cantitatile de care ai nevoie.

Pentru orice aliment continutul este determinat si de hrana animalului/plantei din care provine. Apoi vin soiul(genetica), mediul de viata(soare, temperatura, umiditate, stress) si alti factori.

In mediul natural pasarile sunt insectivore si carnivore. Ele mananca larve, insecte mature, rame, pamant si mai putin plante, seminte. Daca li se da ocazia consuma carne(se pot manca intre ele), oua.

Continutul oului de gaina depinde in mod direct de modul de hranire al pasarii si de modul ei de viata. Adevaratele oua, pline de nutrienti provin doar de la gaini care au la dispozitie spatiu liber cu iarba, care au un cocos(pentru fecundare) si care sunt expuse la soare(celebra, de acum, vitamina D).

La fel si calitatea carnii, depinde in mod direct de modul de hranire. Chiar daca gainile sunt “de la tara” si au fost hranite cu graunte, fiind tinute intr-un spatiu restrans, ele produc oua si carne doar cu putin mai sanatoase decat cele “de fabrica”(unde au in dieta si hormoni, antibiotice, alte chimicale). Daca totusi le dai graunte, incearca sa incluzi si seminte de canepa, seminte de in, pentru un aport de omega 3.

Aceste lucruri sunt valabile si pentru ouale de prepelita. Degeaba or avea ouale de prepelita de pe camp proprietati miraculoase daca tu mananci oua de la prepelite inchise in custi si hranite cu “concentrate” pe baza de cereale.

In ou, galbenusul(cel galben) este partea valoroasa, continand grasimi(care da, sunt sanatoase, chiar daca au “colesterol”), proteine, vitamine, minerale. Albusul este practic proteina pura, foarte valoroasa insa daunatoare daca vine in exces. Ficatul de pui de la tara este si el o sursa buna de nutrienti, daca a avut o dieta “curata”.

3, 2, 1, 0… cum zicea un cunoscut om politic acum cativa ani sa il cautam la oua, acum noi cautam ouale la cifra.

Sa fie clar: de multisor mancam oua de la gaini crescute in baterii. Doar cei care au rude la tara sau o sursa de oua au mancat altceva. Si in mancarurile gata cumparate sau din restaurante sa nu ne imaginam ca erau oua organice-bio-eco-bull-shit. Nu. Erau tot oua “cu cifra 3″, chiar daca pe vremea aia nu ii obliga nimeni sa scrie cifre si coduri pe ele. Pentru ca erau cele mai ieftine si se gaseau peste tot. Cam toti am crescut si am mancat astfel de oua. Deci nu am murit de la ele si nici nu este o urgenta majora excluderea lor totala din alimentatie.

Totusi, pe termen mediu si lung ar trebui sa ne fie mila intai de noi, nu de gaini. Multi dintre noi mancam si gaina cu totul deci mi se pare o ipocrizie sa spui ca vrei oua de la gaini crescute “uman”. Uman este sa mancam alte animale si chiar sa ne mancam intre noi cand situatia o impune. Asta e mosternirea, asa am ajuns aici, chiar daca azi putem alege altceva la adapostul civilizatiei si evolutiei.

Sa revenim la ouale noastre. Avem cateva aspecte:

1. animalul care face oul: gaini selectionate genetic pentru a produce oua mai mari si mai multe.

2. hrana acelui animal: iarba, rame si larve, insecte, seminte, pamant sau cereale+ soia+ hormoni si antibiotice.

3. modul de viata: spatiul, bioritmul, stress-ul. La asta se refera cifra. La modul cum traiesc gainile. Nu ne spune prea multe lucruri despre ce mananca gainile sau ce chimicale sunt folosite.

4. chimicalele: medicamentela administrate direct gainilor(antibiotice, hormoni), chimicalele din furaje(de la pesticide pana la conservanti).

Devine deci evident ca oul produs de o gaina care oua la cateva zile, scurma prin pamant, mananca insecte, este expusa la lumina solara(vitamina D) si este prinsa de cocos este cu totul altceva decat oul produs de o gaina care se oua de doua ori pe zi(pacalita cu lumina ambientala), nu vede lumina zilei si este hranita cu cereale si antibiotice.

Paradoxul apare ca desi cele “industriale” sunt mult mai ieftin de produs totusi putem gasi oua “de la tara” la un pret mai mic, creand iluzia ca cele sanatoase ar fi mai ieftine. Din contra, daca luam in calcul adaosurile intermediarilor si s-ar respecta regulile esentiale de siguranta alimentara si s-ar pune la socoteala costurile invizibile sau ascunse, un ou adevarat costa mult mai mult decat unul produs “in baterie”.

In diverse discutii despre suplimente si vitamine/minerale, eu am mai atras atentia ca alimentele produse industrial pur si simplu nu contin nutrientii “din tabele” sau cei presupusi de noi, ba din contra, continutul nutritiv poate fi semnificativ diferit. Discutia era, la acel moment, despre fructe si legume, dar iata ca deja exista un scandal despre oua si probabil vor urma si altele.

Acum, eu inteleg foarte bine ca trebuie atrasa atentia asupra sigurantei alimentare si sanatatii. Totusi, ce avem de facut acum, trebuie sa platim mai mult pentru oua cu cifre mai mici, de import, sau sa invatam sa producem mancare mai sanatoasa pe cont propriu? E normal sa respecti niste reguli facute de altii daca ele te lasa in fundul gol si chiar cu burta goala? Pentru ca da, tot scandalul are legatura cu faptul ca din 2012 acest tip de oua vor fi interzise pe piata europeana.

Frustrarea e cu atat mai mare cu cat pur si simplu nu gasesti decat “3″ in toate magazinele. Inteleg sa faci un astfel de scandal si sa bati apa in piua cand ai o alternativa la indemana, nu cand ea e prea indepartata pentru a fi adoptata de cei care inteleg necesitatea unei alimentatii sanatoase si sustenabile din punct de vedere ecologic.

E mult spus “retete”. Noi mancam simplu. A manca simplu inseamna a economisi timp si a avea un control bun asupra portiilor si ingredientelor. Pentru ca incercam sa tinem prepararea termica la minim si mancam rar surse de carbohidrati, practic “gatirea” si “retetele” reprezinta doar o mica parte din viata noastra. Mancam realist, nu ca acele “culinarese” care prepara feluri de mancare la concurenta cu Jamie Oliver sau Martha Stewart pentru care ti-ar lua juma’ de zi doar sa speli vasele. Sunt totusi niste pusti tari pe Prima care gatesc binisor, repede si destul de sanatos.

Da. Curcanii taiati duminica(vezi toporul insangerat de mai jos) aveau si ficati. Nu au absolut nici o legatura cu ce se gaseste prin magazine. Au fost inabusiti cu ceapa. Ouale fierte si legumele inabusite si ele, doar inmuiate putin, aproape crude. Exista si legume care devin mai hranitoare dupa ce sunt gatite.  Ficatul e unul dintre cele mai hranitoare alimente, presupunand ca vine de la un animal crescut cat de cat natural, macar fara chimicale si antibiotice daca nu chiar si fara cereale.

Obisnuitul platou de dimineata, de data asta niste peste afumat. Afumarea este considerata o metoda destul de toxica de preparare a alimentelor, dar este folosita inca din timpuri stravechi si nu i-a oprit pe unii dintre bunicii nostri sa ajunga la suta de ani “pe picioare”. Exista si trei secrete: asocierea antioxidantilor din legume si fructe, aerul curat si munca fizica moderata. Cu aerul curat sunt ceva mai in urma, dar pentru putin timp.  Stiu ca unii sunt suparati pe “night-shades” si ca sunt pro-inflamatoare insa vara asta le-am cam mancat. Se pare ca am facut totusi ceva bine pentru ca articulatiile ma dor mult mai putin deact in alti ani.

Incerc sa am in farfurie cel putin doua surse de proteine(peste si branza in acest caz) si doua surse de energie(branza si avocado aici). Avand libertatea de alegere las sistemul natural sa intre in actiune, adica apetitul sanatos: atunci cand corpul iti “cere” acei nutrienti de care are nevoie.

Bomba calorica de mai sus a fost necesara pentru ca o cantitate oarecare de lecitina sa ajunga la copilul meu. Mie imi place lecitina granule si suspectez ca a fost doar un pretext pentru ca ea sa-si satisfaca pofta de banane. Si miere. Si nuci. Deodata. M-am sacrificat si am mancat eu resturile, era pacat sa le aruncam, nu?

Solutia care ma salveaza la birou: conservele de peste. Mi-am facut analizele pentru mercur si era de 10 ori sub cantitatea minima admisa ca normala. Deci mitul cu “pestele contine mercur” nu s-a aplicat in cazul meu. Poate si pentru ca bag destule “detoxifiante”. Incerc sa evit tonul si aleg sardinele(fara solzi dar cu os), macroul(in imagine, descoperit de curand, cu o cantitate de grasime mai mare decat alti pesti- lucru bun) si clasicul somon, de data asta pescuit si de dimensiuni mici(conservele au mai fost prezentate pe blog).

Sarmalele pot fi “de dieta” indiferent de ce dieta adopti. Daca este o dieta cu mai multi carbohidrati atunci reduci cantitatea de grasimi din ele(folosind carne slaba si mai putin ulei), dar daca tii o dieta low-carb, in care energia provine din grasimi, le faci fara orez dar poti adauga smantana fermentata pe ele. Evident, painea este exclusa iar mamaliga o delicatesa.

Si sa nu uitam de omlete:

In special pentru cei la curent cu “paleo” sau “primal”, ouale sunt un element important al dietei. Omul s-a dezvoltat intr-un mediu unde acest aliment putea fi gasit si consumat relativ usor. Este tolerat foarte bine si galbenusul contine cei mai importanti n utrienti, albusul fiind practic lipsit de valoare nutritiva, cu exceptia unei cantitati mici de proteina, ba chiar contine si o toxina(care se distruge prin incalzire). Avand in vedere ca atunci nu erau medici care sa ne minta spunand ca mai mult de x oua pe zi ar fi rele, acei oameni probabil faceau o mare burta cu toate ouale pe care le gaseau. Deci da, putem manca si mai multe deodata, ele scad, de fapt, colesterolul si ajuta ficatul. Da, exact pe dos decat ai auzit toata viata. Cea de mai sus a fost mancata in oras, la o intalnire a “clanului”(deocamdata format din 3 persoane). Oua “de magazin”, dar trebuie sa ne asumam si astfel de momente. Antrenamentul care a urmat a fost excelent, chiar daca am mancat cu putin timp inainte de el si chiar daca nu am mancat surse semnificative de carbohidrati.

La toate mesele incerc sa mananc intai carnea, pestele, abia apoi branza sau legumele, eu fiind adeptul separarii alimentelor in timpul unei mese(spre deosebire de solutia extrema asepararii pe zile aka “regimul disociat”). Cateodata insa, amestecul de gusturi este suficient sa ma determine sa incalc aceasta regula.

Aproape zilnci mananc si nuci, seminte, alune. Evident, fara arahide sau seminte de floarea soarelui si, evident, crude sau chiar inmuiate in apa.  Am “dat cep” si unei cutii de Syntha 6 de “moccacino”, este absolut delicioasa si aroma asta(are gust de cafea). Sta pe birou si merge la fix daca trece prea mult timp intre mese, avand in vedere ca jumatate din calorii provin din carbohidrati si grasimi, nu doar din proteine.

Azi “m-am stricat” cu o banana in timpul zilei si doua felii de Finn-Crisp cu unt(bio) si branza(de capra). Am baut si juma’ de kil de suc de portocale, chiar simteam nevoia de ceva acrisor, mai ales ca rezultatul acestui suc este alcalin, foarte util in compensarea aciditatii din celelalte alimente sau produsa de stress si efortul fizic. Avem si carne de vitel de la tara, a intrat la fix de dimineata(facuta la cuptor), dar fiindu-mi foame, partea “cu poza” a fost neglijata.

Beau prea putina apa.

Ma rog, de fiert.

Am mai avut una prin liceu, e foarte practica, electrica, poate fi folosita oriunde. Avantajul fata de fiertul clasic, in apa, pe aragaz, este ca are un termostat care opreste caldura atunci cand ouale sunt fierte asa cum vrei(moi, medii sau tari). Deci nu trebuie sa le pazesti sau sa faci cine stie ce calcule. Pot fi fierte pana la 6 oua deodata.

Rapid si hranitor: 4 oua fierte, salata de sfectla, castraveti murati, putin ulei. Zeama de lamaine nu mai este nevoie.

Am vrut sa ii pun si putina “maioneza light”, doar ca pe borcan scria “crema de maioneza”… oua nu prea vazuse, in schimb vazuse “acid clorhidric”.
Imi suna foarte ciudat “acid clorhidric” atunci cand il vad ca ingredient intr-un aliment. Ma feresc de astfel de alimente, cum ar trebui sa o facem cu totii.
Bine ca scrie “omega 3″ pe borcan, HAHA.
Practic acest produs contine calorii, are un gust bun si atat. Valoarea sa nutritiva reala este minima.

Dupa cum spuneam… burta!
Balonari(in Londra eliminarea gazelor in public e “socially accepted”), constipatie, retentie de apa. Iata rezultatele unei diete tipic englezesti, testata la fata locului.

Vazusem micul dejun tipic englezesc doar in “Trainspotting”.
Oua ochiuri- astea ar fi ok.
Carnati- sunt aproape imposibil de mancat pentru mine, cei care se gaseau pe acolo erau albi inauntru si pareau sa contina f. putina carne. Probabil sarea si aditivii dau retentia de apa pe care am observat-o la cei cu care am fost, chiar si la o “colega” de zbor cu care ne-am revazut pe drumul de intoarcere.
Fasole- corpul meu pur si simplu nu se intelege cu ea. Pot manca mazare, naut, linte. Fasolea insa contine fibre pe care corpul nostru nu le poate digera, ele devenind hrana pentru bacterii. Aceste bacterii produc printre altele si gaze(metan, dioxid de carbon).
Exista pe piata si extracte din fasole concepute special pentru a bloca absorbtia carbohidratilor in organism atunci cand mananci prea mult. Din pacate nu se gasesc in Romania desi ar fi de ajutor celor care “mai scapa” prin pizze, cornuri, paine, prajituri.
Sunca- este facuta pe plita, deci cu grasime prajita(arsa pe alocuri)- destul de daunatoare. In celebrul studiu despre cancer tocmai aparut pe piata este considerata un factor in aparitia cancerului de colon(britanicii au o frecventa mare pentru acest tip de cancer).
Cartofi prajiti- i-am gasit sub forma unor “chiftele” din cartofi- “hash browns”. Nu are rost sa mai discutam despre combinatia de carbohidrati si ulei, ideala pentru ingrasare.
Rosie coapta- un ingredient sanatos din toata povestea
Ciuperci- fara nimic altceva, foarte greu de mancat, pentru mine cel putin.
Se asociaza si paine prajita.
Pana la paine si cartofi nu ar fi chiar atat de rau, fiind vorba de o masa “low carb”. Totusi, modalitatea de preparare(prajire in special) si carnea procesata sunt de evitat.
Exista si alte variante, dar elementele de mai sus sunt cele mai comune.

Am decis ca revenirea in Romania sa fie facuta cu o zi de mancat la minim, cat mai usor. Deci am renuntat la micul dejun englezesc pentru compot de citrice.

Maine si despre “fish and chips”.

Un subiect banal, dar atat de util. Voi continua ghidul de supravietuire al barbatului singur cu prepararea ochiurilor.

Oul este un aliment aproape complet, grasimi de calitate, proteine, vitamine, minerale.

Contrar miturilor curente, oul, desi are colesterol, este un aliment foarte sanatos. Bineinteles, ar trebui sa provina de la gaini crescute liber, care pot manca si rame in graba, cocosul fiind pe urmele lor… dar ne multumim si cu ce gasim prin supermarketuri. Colesterolul in sine nu este rau(fiecare celula din corpul nostru contine colesterol). Colesterolul crescut in sange este doar un factor in bolile cardiovasculare. Dar asta e alta poveste, pentru alt mesaj.
Cei care fac sport mananca si 10 oua pe zi, pe termen lung, fara nici un efect negativ asupra ficatului.
Ouale crude nu sunt indicate(nu, nu suntem nici unul dintre noi Rocky), albusul contine anti-nutrienti si in acelasi timp exista riscul salmonellei.

Sa revenim la ouale noastre.

De ce alegem ouale ochiuri?

In primul rand, sunt mai gustoase decat cele fierte.
Sunt mai usor de facut si avem un control mai bun asupra nivelului de “coacere”.

Dar prajelile nu sunt cumva rele?

Ba da. Grasimile au un asa zis “smoking point”, temperatura unde ele incep sa se descompuna si re-compuna in substante toxice pentru organism. Adaugand caloriile din uleiul absorbit de alimentele prajite… nu ajungem unde ar trebui, adica la o masa cat mai bogata in nutrieni esentiali, dar saraca in calorii si substante toxice.
Din acest punct de vedere, este mai bine sa folosim grasime animala sau unt pentru  prajire. Sunt mult mai rezistente la temperaturi inalte.
O alta solutie poate fi teflonul.
Un material revolutionar… dar care dupa ultimele cercetari(si un mare scandal si proces in SUA) este… toxic.
Pe de alta parte, alimentele gatite “la teflon” intra in contact cu metalul incins, rezultand de asemenea produsi toxici. Chiar si ochiurile facute la teflon capata acea crusta maronie. Nu vrem sa stim ce este de fapt acolo desi dupa gust o preferam.

Solutia: prajirea in ulei dar la o temperatura scazuta.

Avem toate avantajele si nici un dezavantaj. Proteina si ceilalti nutrienti din ou nu se degradeaza, produsii toxici nu apar, teflonul nu de mai intoxica.

Cum mentinem temperatura uleiului scazuta?

0. Tinand focul la minim.
1. Folosind o cantitate mare de ulei. Ochiurile pot fi scurse foarte bine si nu va ramene decat o cantiate neglijabila de ulei pe suprafata lor. Cantitatea mare de ulei va avea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la o temperatura inalta.
2. Reducand timpul in care vasul sta deasupra flacarii. Asta se poate face prin tragerea vasului deasupra unui ochi fara foc sau prin oprirea focului la ochiul respectiv.

Pasul 1.

Verificam data de expirare si spalam ouale. Pe suprafata lor se pot gasi microorganisme sau substante toxice.

Pasul 2.

Punem vasul cu ulei deasupra flacarii.

Pasul 3.

Punem un ou in vas, cat timp uleiul este inca rece. In mod ideal ar trebui sa spargem oul intai intr-un vas separat, astfel incat sa il putem arunca daca este stricat(galbenusul se sparge usor si emana un miros neplacut). Cei mai multi dintre noi trecem pe acest pas bazandu-ne pe data de expirare de pe oua. Daca aveti oua luate de la tara(sau cresteti gaini) incercati sa notati ziua in care au fost facute si sa le tineti la frigider.
Am incercat si oua expirate, dar riscul unei intoxicatii este prea mare.

Pasul 4.

Cand alubusul incepe sa se coaguleze luam vasul de pe foc. Intoarcem oul atunci cand consideram ca este suficient de facut pe partea de jos. NU lasam albusul sa capete crusta sau o culoare maronie. Albusul trebuie sa ramana ALB.

Pasul 5.

Scoatem oul cu o paleta, il scurgem bine de ulei si il punem in farfurie.
Daca mai avem chef trecem la pasul 2, altfel: Pofta Buna!

PS: langa oua eu am folosit branza si pasta de masline cu ardei iute. Eram inca pe keto.

Multi dintre noi obisnuim sa mancam oua dimineata. Am ales varianta “ochiuri”, sunt facute in ulei, la o temperatura scazuta, nu apar zone “arse”.
Langa avem pasta de masline cu ardei iute si aprox. 60g de gorgonzolla.
Dupa o vreme de “regim”, corpul incepe sa ceara anumite alimente in anumite momente. Incepi sa evaluezi cantitatea de hrana necesara mult mai usor, in functie de efort, stress etc.

O sa incep sa pun si mese pentru o dieta echilibrata(care sa contina carbohidrati si o cantitate mai mica de grasimi).