Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Spunea Ministrul Finantelor mai deunazi cum marii evazionisti s-ar ascunde si printre salile de fitness. Am inteles. Aici era buba. Salile de fitness faceau atatia bani negri incat economia era garbovita de aceasta povara. Pe de alta parte se pun taxe pe “fast food” pentru “sanatatea cetatenilor”… mda, nu ar fi mai bine sa se stimuleze acele activitati care produc sanatate decat sa se taxeze practic mancarea tuturor?

Imi aduc aminte cand am deschis GetFit Gym cum dupa o vreme am incercat sa intram 100% in legalitate si aproape am dat faliment, ne-am inglodat in datorii si ajunsesem sa dedicam cea mai mare parte a timpului formalitatilor si nu activitatii noastre de baza. Asa da promovare a sanatatii din partea statului.

Traim intr-o zona temperata. Sunt multe zile din an cand sportul in aer liber este practic imposibil in orase si pentru cei mai multi oameni. Evident, ar trebui sa facem sport in interior. Bine ca a venit criza imobiliara, ca mai toate salile abia se tineau pe picioare din cauza chiriilor enorme. De asta cele mai multe sali sunt niste hrube, pentru ca pur si simplu nu ai cum sa-ti recuperezi investitia daca o faci “misto”. Daca vroiai sa platesti si instructorii cu mai mult decat un salariu de mizerie deja veneai cu bani de acasa. Putina lume intelege ca un instructor de fitness este un sportiv de performanta. Sunt instructori care tin si 5-6 ore pe zi in unele zile, ei au nevoie de o alimentatie speciala, de odihna, de suplimente nutritive care sa sustina efortul si refacerea. Are nevoie de timp pentru documentare si bani pentru carti si cursuri adevarate. Pe mine m-au injurat multi cand am marit salariile instructorilor(mai mult decat dublul de pe piata in acea vreme), dar cum altfel poti avea oameni de calitate?  Cu toate taxele platite ajungeai sa iesi “pe zero” la abonamente demne de o sala de lux. Vitaminele asteapta sa fie clasificate drept “produse de lux” si taxate si ele suplimentar sau chiar interzise, de-a dreptul. Sanatatea este, intr-adevar, un lux.

Ma intreb cum in alte tari abonamentele sunt accesibile oricui, ba chiar subventionate de stat sau acoperite de asigurarile medicale? Cum? Pentru ca prin alte parti poate exista si factori de decizie care mai si fac ceva util. Poate ca in alte parti turma e formata din ciobani iar ciobanii sunt semizei. La noi turma nu e formata nici macar din oi, ci din legume flescaite.

Deci, Mens sana in corpore taxano… taxati pe toate partile, asteptam si taxa pe abdomene, genuflexiuni si chiar caloriile arse la sala, taxa pe transpiratie si pe kilogramele de fier ridicate la antrenament.

Zilele trecute am primit o donatie pentru blog.
Am trimis personal un mesaj de multumire donatorului(o “ea” in cazul asta) si am primit un raspuns care m-a pus pe ganduri: se facea ca datorita unui mesaj de pe acest blog luase decizia sa nu mai arunce banii pe nu stiu ce tratament ultra-s’ofistricat de slabire ci sa manance sanatos si sa mearga la sala. Si… pac, economie de cateva mii de lei(noi). Pe loc.

Pe termen lung avantajele pot fi, evident, mult mai mari: multi ani in plus la viata si mai putini bani dati pe medicamente sau timp petrecut prin spitale.

Pentru ca mananci mai putin si mai organizat, mancarea te costa mai putin si nu mai ajunge la cosul de gunoi.  Faptul ca iti prepari mancarea de acasa si o iei cu tine la serviciu/scoala/etc. iti poate aduce economii insemnate, pentru ca banii munciti de tine nu vor ajunge intr-un lant nesfarsit de intermediari, transportatori, patroni de shaormerii sau corporatii cu litere galbene. Daca ai si niste cunostinte/rude pe la tara… probabil ca  iti poti asigura hrana la 20-30% din costuri, fata de situatia cand mananci la intamplare,  “prin oras” si timpul il pierzi la meciuri, telenovele, messenger sau alte activitati “intelectuale”.

La fel este si cu suplimentele. Am amici/cunostinte/clienti care se  uita stramba la o cutie cu vitamine care costa  cat doua-trei beri la un club mai rasarit unde isi petrec 2-3 nopti pe saptamana. La o “raceala” se duc pe  chimicale destui bani incat sa iti iei suplimente pentru sustinerea imunitatii  cateva luni de zile… ca sa nu mai zic macar de un protector hepatic.

La fel si cu steroizii. Ok. Nu ai avut progresele dorite natural, dealerul si amicii de la sala te-au facut sa crezi ca e singura solutie. Vrei sa incerci, sa vezi cum este, sa-ti depasesti limitele. Vrei sa cresti in doua luni cat altii in doi ani. Pot intelege asta. Am facut-o si eu. Dar… cum te poti apuca de “un ciclu” fara sa ai deja deoparte terapia pentru refacere? Cum poti lua steroizi fara sa mananci sanatos si sa iei niste suplimente pentru protectia corpului tau?

Mai ales in situatia de criza financiara(pentru unii venita, pentru altii pe cale sa vina) suntem prea saraci pentru a ne cumpara lucruri ieftine(inclusiv mancare, suplimente sau steroizi). Suntem prea saraci pentru a da jumatate din venitul nostru supermarketurilor cu proprietari straini. Suntem prea saraci sa ne permitem sa mai fim si bolnavi.

Precizare: grasimile vegetale ar fi bine sa le mancam odata cu sursa din care provin, nu sub forma de ulei. Insa din diverse motive(gust, comoditate, combinarea alimentelor) avem in alimentatie si uleiuri.

Sunt folosite inca din antichitate ca sursa de energie. Pana la cultivarea cerealelor grasimile reprezentau “grosul” dietei umane, alaturi de proteine. Boabele, radacinile, fructele erau mult mai rare si mult mai mici decat ne place noua sa credem. Deci de multe ori consumai aproape la fel de multa energie sa le cauti/culegi/digeri.
Dupa cum stim, grasimea stocheaza 9kcalorii pe gram. Pentru unii asta e un dezavantaj(cei care isi propun sa slabeasca), in ideea in care mancand 100g de grasime mananci 900kcalorii, dar mancand 100g de carbohidrati, de exemplu, mananci doar 400kcal.
Acesta poveste a sunat bine nutritionistilor din anii ‘80(din pacate, dupa 30 de ani la noi unii sustin in continuare aceleasi teorii depasite), fiind rapid promovate diete fara grasimi. Deodata grasimile erau dusmanul, uitandu-se ca ele sunt indispensabile vietii(grasimile esentiale, de care metabolismul nostru are nevoie, dar pe care nu si le poate produce singur), ca au dizolvate in ele vitaminele liposolubile(A, D, E).
Accentul a inceput sa fie pus pe carbohidrati. S-a ajuns astfel la o noua generatie de boli, in special raspandirea la nivel de epidemie a obezitatii si sindromului metabolic.
Beneficiile legumelor fibroase au fost uitate si s-au impins inainte alimente mult mai ieftin de produs si mai usor de adus pe piata: cerealele, in special sub forma de fulgi de cereale sau produse de panificatie diverse.
Evident, s-a neglijat in mod intentionat si faptul ca grasimile dau o senzaztie de satietate mult mai mare decat alimentele bogate in carbohidrati.

Obtinerea uleiurilor
Se face prin presarea semintelor, germenilor, fructelor(maslina este un fruct) bogate in grasimi.
Aceasta presare, chiar daca se face “la rece”, adica fara incalzirea prealabila a materiei prime duce la incalzirea uleiurilor(cresterea presiunii duce la cresterea temperaturii) si contactul lor cu oxigenul. Aceste fenomene pot duce la oxidarea sau degradarea unei parti a grasimilor.
Exista si uleiuri extrase prin metode chimice( cu solventi) dar nu sunt foarte indicate in alimentatia omului pentru ca exista riscul sa fie contaminate cu diverse chimicale.

Calitatea
Din pacate, cele ce ajung pe la noi, chiar si la sticle frumos colorate, scumpe si cu eticheta “extra virgin”, sunt in general palide copii ale uleiurilor adevarate. In cele mai multe cazuri vei cumpara uleiuri ordinare(rapita, floarea soarelui, soia), colorate si aromate artificial.
Daca este original, fiecare ulei are calitatile lui: unul contine mai mult omega 3 de origine vegetala, altul  mai multa vitamina E, altul fitonutrienti, altul antioxidanti puternici. Documenteaza-te si alfa despre beneficiile fiecarui tip de ulei.
Eu prefer uleiurile de masline, de nuci, de seminte de struguri. Nu am reusit sa ma impac cu uleiul de seminte de dovleac.

Folosirea
Pentru consumul crud se folosesc uleiurile virgine si extravirgine, obtinute prin presarea la rece. Pentru prajit e bine sa alegi uleiuri rezistente la prajire, concepute special pentru acest scop. Daca prajesti alimentele, ai grija ca temperatura de prajire sa nu ajunga prea aproape de punctul de fumegare al uleiului(foloseste un termometru de bucatarie- se gasesc la IKEA si un tabel cu temperaturile respective-de pe google). De asemenea, foloseste o cantitate mare de ulei, astfel incat riscul sa ii creasca temperatura prea repede si sa il degradezi sa fie mai mic. Scurge bine alimentele de uleiul folosit la prajit, folosind chiar un servetel de hartie.

Mie imi place sa le pun la salate, peste diverse feluri de mancare si chiar amestecate cu branza degresata si verdeturi. Cateodata iau si o gura de ulei, ca atare.

Pastrarea
Uleiurile se pastreaza ferite de lumina, caldura si contact cu aerul. Cu alte cuvinte, in recipiente opace, cu dopuri etanse si in frigider. Chiar daca anumite grasimi din uleiurile respective vor trece in stare solida, nu este un motiv de ingrijorare.