Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Mancam prost (ca societate) pentru ca asa vrem. Poate noi mancam bine pentru ca stim si ne permitem, dar majoritatea concentatenilor nostri mananca foarte prost. Alternative sunt putine, dar exista posibilitatea sa le construim. Desi in Romania se produc alimente de lux pentru export, romanii mananca gunoaie importate de prin alte parti. Da, suntem saraci. Dar inainte de asta suntem ignoranti. Platim pentru aceste furaje chiar mai mult decat platesc occidentalii.

Unii spun ca exista o conspiratie care ne-a pus gand rau si ne omoara bagandu-ne pe gat pesticide, metale grele, dioxina, E-uri, fluor, medicamente, margarina, soia, zahar. Se prea poate. Insa fiecare om poate alege ce mananca, de unde isi cumpara alimentele si cum le prepara. Da, e mai comod sa mananci junk si faina arsa. Da, unii sunt saraci si nu isi permit ceva mai bun, isi gestioneaza eronat bugetul ori le este prea lene sa munceasca. Cred ca e mai bine sa ne concentram pe ce putem face, nu pe a ne plange de mila sau a plange altora de mila.

Ce putem face pentru a avea mancare ieftina si sanatoasa?

O parte dintre solutii sunt individuale, pentru altele este nevoie de formarea unei comunitati puternice de oameni care sa vrea mancare sanatoasa si ieftina. Evident ca nu toata lumea va avea icre negre pe masa de maine dimineata, insa, pas cu pas, avem posibilitatea sa le obtinem pentru cei mai multi dintre noi. Primul pas ar fi sa muncim mai mult si sa producem mai multi bani. De multe ori asta nu este suficient, deci trebuie actionat si asupra “produsului”.

Alegeri mai sanatoase, pentru noi si pentru economie

De fiecare data cand cumperi un aliment creezi premisa pentru punerea pe piata (productie, marketing) a unuia similar. Deci, poti alege cui ii dai banii: producatorilor locali sau monstrilor care platesc vedete sa iti spuna sa le dai copiilor grasimi denaturate sau ca faina arsa e sanatoasa.

In primul rand, aceste alimente trebuie sa fie sanatoase pentru noi, cat mai putin procesate. Paradoxal, cele mai multe procesari nu doar ca fac alimentul mai scump (deci bani aruncati) ci si daunator sanatatii (vezi cerealele cu zahar). Deci cat mai multe alimente in starea lor naturala, fara ambalaje frumos colorate, aditivi si reclame. Cu cat un aliment are parte de mai putine procesari si de mai putina reclama, cu atat calitatea lui va fi mai ridicata, pentru ca banii pe care ii dai reflecta continutul real, nu costurile adaugate ulterior.

Producatori locali vor directiona o proportie mai mare de bani spre comunitatea din care provin. Astfel, e posibil ca o parte din banii pe care ii dai pe mancare sa se intoarca inapoi la tine. Este esentiala informarea cu privire la materiile prime si modul de productie, care trebuie sa includa cat mai multe elemente autohtone. E simplu: mai putine importuri, un curs mai bun pentru leu si o putere de cumparare mai mare.

Chiar si cea mai rapace corporatie va fi nevoita sa raspunda unei cereri solide, informate, greu de manipulat. Si acest raspuns nu poate fi decat adaptarea. Puterea lor sta in banii cumparatorilor. Nu vor putea sa ne impuna la nesfarsit sa mancam otrava, decat daca noi ii lasam.

Productie proprie

Pe multi ii sperie ideea cultivarii pamantului sau cresterii animalelor (te murdaresti de pamant si balegarul miroase urat), insa putem porni de la orice nivel: jardiniera cu plante aromatice, de exemplu. Cei care au rude la tara pot incepe sa le viziteze mai des, doar sa nu mearga cu mana goala. Daca nu ai pamant sau nu poti produce pe cont propriu alimente exista si varianta de a ajuta pe altii sa produca. Poti veni cu furaje pentru animale, seminte pentru legume, puieti de pomi fructiferi etc. Poti veni cu materiale de constructii pentru amenajarea microfermelor.

Este nevoie de informatii si carti despre cum sa producem eficient pe suprafete mici, asa cum a inceput sa se intample prin alte parti, in opozitie cu teoria marsava conform careia doar pe suprafete mari se poate face agricultura eficienta (eficienta pentru cine?).

Educatie si informare

Documentarea cere timp. Discernerea intre informatiile adevarate si perdelele de fum aruncate de flasnete cere atentie si inteligenta. Totusi, sunt eforturi care merita facute, de catre fiecare dintre noi. Informatia de calitate nu o gasesti pe toate drumurile si nici in brosurile producatorilor, spoturi publicitare sau in articolele platite din media. Nici in gura celor care iau bani de la industrie. Cred ca educatia trebuie facuta de la om la om, atragand pe calea vietii sanatoase pe cat mai multi, prin canale alternative pentru ca orice actiune publica poate fi deturnata de oamenii sistemului. Oameni ai sistemului care pot spune 9 lucruri din 10 corect, dar al zecelea, poate cel esential, sa fie spus conform ordinelor si intereselor.

Educatia se poate indrepta si spre producatori, completand educatia indreptata spre consumatori. Producatorii trebuie informati si ajutati in legatura cu modul de crestere al plantelor si animalelor, modalitatile de procesare si conservare si chiar existenta unei piete pentru produsele lor.

Informarea inseamna putere. Un om informat judeca folosind propriul cap si este mult mai greu de manipulat decat unul care asculta povesti. Cu cat avem mai multi oameni informati si educati, cu atat o parte mai mare din cercetari si productia de alimente se vor indrepta in directii sanatoase.

Grupuri de consumatori

Unde-s multi, puterea creste. Grupurile de consumatori isi pot pune in comun resursele si puterea de cumparare, atat pentru obtinerea de alimente mai sanatoase cat si pentru negocierea mai atenta a preturilor. Astfel de grupuri pot reprezenta si o cerere asigurata pentru producatori. Pentru a avea succes, aceste grupuri trebuie sa fie informale, mici, flexibile, departe de ochii autoritatilor si “cercetarilor de piata”. Orice informatie publica poate fi folosita de marketeri pentru a deturna ideile curate de la care se porneste. In SUA au fost arestati oameni pentru ca furnizau lapte crud unui astfel de grup de consumatori.

Legislatie si reglementari

Chiar daca jocurile par facute de functionari manjiti care nu ne reprezinta interesele, “sistemul” are si portite prin care oamenii isi pot impune cererile daca sunt bine informati si organizati. Chiar daca alegerile sunt falsificate si votul unuia pare sa nu conteze, trebuie actionat constant si pe aceasta cale. Cei care deturneaza puterea si care iau decizii pentru interesele financiare, nu pentru sanatatea noastra pot fi determinati sa plece sau sa faca lucrurile bine.

De la sine lucrurile nu pot merge bine, pentru fiecare trebuie sa-si impuna vointa, prin vot si actiune, nu prin proteste si lamentari. Da, este nevoie de timp, dar cum spune si Lao Tzi: “o calatorie de o mie de mile incepe cu primul pas”.

In ultima vreme luam cunostinta cu mai multe tipuri de medicina: alopata (in general bazata pe medicamente chimice si tratarea efectelor), homeopata, naturopata, traditionala chineza ba chiar si antropozofica. In unele tari ai dreptul sa alegi tipul de tratament pe care il vrei, acesta fiind acoperit de asigurarile de sanatate. In unele tari, date ca exemplu pentru sanatate si longevitate, metodele traditionale si alternative sunt folosite pe scara larga, chiar daca exista si o medicina alopata avansata.

Bineinteles, medicina de urgenta, salvarea vietilor prin metode moderne, este un lucru bun. De asemenea, investitiile in cercetare sunt binevenite si chiar necesare. Fiecare dintre noi am vrea, pana la urma, o inima noua sau macar o bucata de ficat care sa ne mai prelungeasca viata cu cateva zeci de ani. Fiecare poate avem nevoie de o operatie de apendicita sau de un antibiotic in cazul unei infectii serioase.

Unii spun ca singura forma de medicina valabila este medicina bazata pe dovezi. Dar cand eu insumi sunt dovada vie ca o protruzie de 13mm la L5-S1 care imi facuse nervul sciatic gros cat o foaie de hartie a ajuns dupa cativa ani… inexistenta? Dovada stand cele doua RMN-uri? Eu nu sunt o dovada vie ca au gresit toti acei specialisti si mari genii ale medicinei care imi spuneau ca daca nu ma operez de urgenta voi ajunge paralizat? Imi trebuie mie statistici? “Studii”? Ce statistica sau studiu imi puneau acum mie la loc bucatile din corp pe care vroiau sa mi le taie?

Devine insa din ce in ce mai clar ca avem doua tipuri de medicina in cadrul medicinei alopate: medicina pentru sclavi si medicina pentru elita conducatoare. Chiar daca se porneste de la aceleasi premise si aceleasi cercetari, unii ajung sa manance gunoaie si furaje pentru animale (alimente procesate, zahar, uleiuri denaturate, cereale, soia) iar apoi sa le fie tratate doar simptomele bolilor cauzate de acestea. Altora li se recomanda mancarea adevarata, se pune accent pe prevenire si terapii conservative, tratamentele presupun abordarea cauzelor si chiar suplimente nutritive luate literalmente cu pumnul (zeci de tablete pe zi). Diferentierea se face in general dupa sumele cheltuite, dar si dupa nivelul de cultura si inteligenta, avand in vedere ca unele masuri pot fi luate fara costuri suplimentare semnificative.

Aflam de cercetari avansate, solutii potentiale, de patentarea genelor- medicina viitorului va avea la baza, evident, genetica cu toate ramurile si stiintele conexe. Dar aceste solutii sunt accesibile doar unora, ceilalti fiind “informati” ca e bine sa bea bere, ca aspartamul e sanatos, ca margarina este esentiala pentru cresterea copiilor, ca painea poate fi mancata de catre diabetici, ca anticonceptionalele “trateaza” dereglarile de ciclu si, culmea culmilor, ca “vitaminele” sunt daunatoare. Multi preiau aceste “stiri”, “informatii” sau “studii” si le rapandesc probabil doar din ignoranta, nu din rea vointa, dar efectul final este acelasi: oameni care se complac in delasare si vicii.

Paradoxul este ca partea de prevenire, cel putin la noi in tara este foarte accesibila prin mancarea sanatoasa. Care da, acum inca este foarte putin accesibila, pentru ca lipseste, iar atunci cand o gasim este prea scumpa. Dar in loc sa-i ingropam de tot pe tarani cred ca ar trebui sa stimulam productia si sa-i ajutam. “Problema” terenurilor agricole divizate (problema doar pentru industrie si marii producatori) poate fi transformata intr-un avantaj: cultivarea pe loturi mici de soiuri optime, in mod natural, a hranei. Asta ar fi poate mai util decat sa se exporte produse agricole obtinute prin monoculturi (in special cereale si soia), care otravesc si secatuiesc solul.

Pe cei care promoveaza otrava si traiesc de pe urma celor bolnavi ii pot intelege ca se supara atunci cand ii demasc. Ce nu inteleg este ca se supara si cei care, daca ar aplica metodele “secrete”, ar avea foarte mult de castigat. Sanatate. Eu am tot spus: nu iti iau de la gura nici carnea arsa, nici painea prajita, nici soia, nici cerealele cu zahar, nici aspartamul, nici margarina. Daca vrei sa te otravesti cu ele nu ai decat. Dar macar tine-ti parerea needucata pentru tine. Educatia in domeniul asta nu se face din carti cu poze colorate, site-uri populare si documentare sponsorizate. Se face prin cautarea amanuntelor ascunse, prin consultarea cat mai multor surse independente (nu platite de producatorii de junk), prin experimentare, observatii si, mai ales, prin folosirea propriului cap, nu repetarea papagaliceasca a unor lucruri despre care nu sti mai nimic, dar ti se pare ca suna bine sau sunt la moda.

Exista o legatura directa intre sufletul nostru si fiecare celula din corp. Chiar o legatura directa, chimica si electrica, demonstrabila. Exista si alte legaturi, definite in alte feluri. Unii cred chiar ca exista o legatura intre orice doua obiecte din Univers si o conceptualizeaza in diverse moduri. Viata constienta reprezinta doar o parte din noi. De cele mai multe ori alegerile alimentare sunt facute inconstient, in urma unor instincte si automatisme cu care venim din trecut. Asta atunci cand e o alegere si nu doar o satisfacere a unor pofte pervertite sau a unei senzatii de foame incontrolabila.

Sunt intrebat deseori “ce ar trebui sa mancam”. Dimineata, seara, ziua, cat, cum. O dieta “fixa” da rezultate in unele cazuri. Dar, ca orice lucru fortat, poate conduce spre frustrari si esec. Am zile cand mananc omleta dimineata, alte zile cand mananc fructe. Zile cand mananc nuci sau seminte si zile cand nu mananc nimic. Zile cand mananc pastrama cruda si zile cand mananc o salata. Ar parea un mod de alimentatie lipsit de logica si organizare, dar tocmai asta incerc sa fac: sa obtin logica si organizarea  naturala, sa imi ascult corpul si sa ii ofer acele alimente de care simt ca are nevoie. Important este sa faci cu precadere alegerea corecta atunci cand ai in fata mai multe variante. Unii spun ca vand suplimente (de multe ori fara sa faca diferenta intre capsule si tablete) si ca de aia recomand anumite alimente sau sisteme de alimentatie, lucru ilogic. Ma mira totusi ca eu sunt tinta acestor atacuri iar cei care fac reclama la margarina, lapte ultrapasteurizat si faina arsa (paine si derivate) sunt proslaviti peste tot. De asemenea, nu ii vad pe acesti “justitiari” pichetand lanturile de fast food sau trimitand scrisori pe la Guvern in legatura cu chimicalele cu care suntem otraviti.

Multi pretind ca eu ar trebui sa fiu un fel de sfant pe cale de a ma inalta la cer, care mananca perfect si are un mod de viata ideal. Culmea, cand spun ca am mancat ceva “nepotrivit” sunt balacarit de parca i-as fi obligat pe ei sa manance. Realitatea este ca fiecare dintre noi avem in dieta un mix de alimente: sanatoase si mai putin sanatoase, utile sau daunatoare. Important este cum stii sa mentii echilibrul si proportiile, cum iti duci viata pe ansamblu, integrat in realitate, adica si cate o felie de tort la o zi de nastere, cate un “popcorn” la un film, un hamburger la mall sau chiar o cola cand ai chef. Eu unul nu mi-am propus sa fac din dieta mea o religie si nici sa traiesc in padure, culegand fragi si mure. Locuiesc intr-un oras, intr-o comunitate de oameni si incerc sa traiesc asa cum traim cu totii: cu bune si rele, cu sacrificii si compromisuri, cu cat mai multa mancare sanatoasa dar si cu micile pete de culoare care dau farmecul vietii.

Selectia si sursele alimentelor

Stim ca dieta “ideala” este locala si sezoniera. Bineinteles, completata cu alimentele bogate in micronutrienti, care pot ajunge pe masa noastra relativ intregi si neprocesate, chiar daca sunt de import si din alt anotimp. Cu cat ai o diversitate mai mare de alimente in dieta, cu atat este mai bine. Conditia este ca acele alimente sa fie materii prime, produse alimentare de baza (nu zahar, faina si ulei) ci parti comestibile ale cat mai multor plante si animale. De multe ori aceasta varietate se obtine cu investitii de timp si bani, pentru ca cei mai multi oameni consuma o gama foarte restransa de alimente iar oferta comerciala reflecta aceasta cerere. In selectia alimentelor intra si factori precum preferintele personale: gustul (Reeducarea gustului), conceptia despre lume si viata (eliminarea unor grupe alimentare, ex. dieta vegetariana). Cateodata suntem nevoiti sa cumparam ce gasim sau ce este disponibil, fara a avea multe alegeri. Mai ales in Romania, agricultura este la un nivel rudimentar, oferindu-ne o gama mult prea restransa de alimente. Totusi, cu putin efort, mitul dietei scumpe va fi infirmat.

Obsesiile sau fobiile pentru anumite alimente consider ca tin de patologic si ar trebui discutate cel putin cu un psiholog. A considera un aliment (indiferent care ar fi el, dar de obicei graul sau soia) panaceul pe care ar trebui sa-l mancam cu totii este un derapaj des intalnit, la fel cum este si fobia fata de consumul de carne. Omul se poate hrani cu o multitudine de alimente, de la furnici pana la bizoni si de la alge pana la fructe. Apoi, a desconsidera pe cei care se hranesc altfel (fara sa stii exact cum) si a afirma ca inaltarea spirituala este conditionata exclusiv de modul de alimentatie ales de tine mi se pare o aroganta si o abordare foarte ingusta, cu sanse mari sa se concretizeze in diverse probleme de sanatate.

Modul de preparare

Fiecare aliment are un mod de preparare optim, prin care i se pastreaza sau creste capacitatea de a ne hrani. In acelasi timp, acest mod de preparare exclude aportul de compusi nocivi. Unele alimente vin cu toxine naturale, care ar putea fi eliminate prin preparare, altele vin “curate” si trebuie evitata producera de toxine prin incalzire la temperaturi mari. Metodele traditionale de pregatire a hranei pot fi un ghid foarte bun. Ma refer, de exemplu, la nixtamalizarea porumbului (practicata de mii de ani) nu la prajire (care poate fi “traditionala” in sensul in care am vazut-o peste tot in copilarie). Pentru a fi comestibile, in general, semintele (inclusiv cerealele si leguminoasele) sunt inmuiate in apa (cateodata incoltite), apoi uscate, fermentate sau fierte. Fructele sunt utile crude. Legumele crude sau fierte (nu prajite sau “la gratar). Carnea fiarta sau coapta. Pestele crud sau fiert. Diversele metode de gatit si temperaturile pot fi alese si in functie de gust, dar avand in vedere si primele doua principii: maximizarea nutrientilor si minimizarea toxinelor.  Din pacate, cele mai multe metode comune de preparare afecteaza negativ alimentele: scad valoarea nutritionala dar adauga substante toxice, straine corpului nostru. Noi incercam sa propunem diverse retete pentru mancare sanatoasa, pe care le puteti incerca si voi. Cele mai multe sunt aici pe blog si pe bebster.ro (retete pentru copii, dar care pot fi foarte bune si pentru adultii educati).

Cantitatile si combinarea alimentelor

Daca mananci sanatos, faci miscare si te odihnesti suficient, cantitatile se regleaza automat. Adica vei ajunge la o stare de echilibru, punctul unde corpul tau se simte cel mai bine. Poti grabi acest proces prin calcularea caloriilor si nutrientilor (atat a celor din mancare cat si a necesarului tau), dar aceste calcule sunt aproximative si exista riscul sa devina un scop in sine. In combinarea alimentelor eu folosesc principii de baza, simple: cat mai putine alimente consumate la o masa, disociat (incerc sa mananc intai carnea si apoi legumele, de exemplu). Evit asocierile fructelor cu alte alimente, combinatia de lactate si carne, sursele de grasimi si sursele semnificative de carbohidrati la aceeasi masa. Desi restrictia calorica este o metoda dovedita de prelungire a vietii, exista momente cand placerea gustului unor preparate deosebite este mai puternica.

Pentru cei care trec de la o dieta dezorganizata, cu junk food si alimente procesate, la un mod sistematic de hranire (indiferent care ar fi el), imbunatatirile apar imediat. Totusi, indiferent cat de bun ar parea la prima vedere, un mod de hranire cu restrictii poate duce la probleme pe termen lung. Daca experimentezi si te documentezi suficient vei ajunge sa mananci instinctiv, alimente curate, care sunt disponibile in sezon, cu diverse variatii care vor fi compensate apoi pe masura ce trece timpul. E bine sa te gandesti cine iti da sa mananci, apoi sa te ocupi de propria alimentatie, inclusiv prin planuirea in avans a meselor si transportul unui pachetel cu mancare atunci cand pleci de acasa.

Iata si o lista cu ce mananc eu, in general. Apoi, cateva idei despre ce sa mancam dimineata, inainte de antrenament, la pranz, dupa antrenament, seara.

Dieta tine de alegerea personala si de credinta, dar o alegere personala consider ca trebuie facuta in urma informarii continue si a unei priviri de ansamblu asupra lucrurilor. Iar credinta prost directionata i-a dus pe multi la pierzanie.

Sa lamurim intai un lucru: vitaminele sunt esentiale pentru viata. Ele fac parte din toate procesele care se petrec in organism. Descoperirea vitaminelor a insemnat si vindecarea si prevenirea bolilor care au drept cauza deficientele de vitamine, din care avem cateva exemple notabile: pelagra (niacina), beri-beri (tiamina), scorbut (vitamina C), rahitism (vitamina D). La fel si mineralele. Zi de zi se descopera noi fitonutrienti si antioxidanti care pot preveni diverse boli sau pot ameliora situatii medicale deja existente. Din pacate, studiile pentru a demonstra ca ceva e bun sunt mult mai complicate decat aruncarea unei pietre in balta.

Deci vitaminele, mineralele si ceilalti nutrienti sunt absolut necesare vietii, nicidecum “facultative” asa cum vor sa crezi producatorii de mancare moarta si furaje pentru animale, transformate in “produse alimentare” pentru oameni. Ba chiar unele vitamine si minerale sunt adaugate diverselor alimente procesate, in incercarea de a le reduce nocivitatea. Oricum mancam cu totii aceste suplimente, pentru ca ele sunt incluse in hrana animalelor.

Un asa-zis “studiu” (bazat pe un chestionar, deci mai degraba un sondaj) facut in cazul femeilor in varsta a ajuns sa fie folosit drept “argument” impotriva utilizarii suplimentelor nutritive, chiar daca suplimentele nutritive sunt de mii de tipuri, intre care vitaminele si mineralele ocupa un loc foarte mic. Hiba cea mai importanta a acestor cercetari este ca sunt facute cu intentia de a confirma o premisa, alegand subiectii si metodele de culecere a informatiilor in consecinta. Apoi, in cazul de fata, este normal ca persoanele cu diverse boli (deci si risc mai mare de mortalitate) sa aiba o inclinatie mai mare spre a folosi si suplimente nutritive, pe langa medicamentele obisnuite, care vin cu o serie de efecte nocive. Aceste corelatii si chiar cauzalitati sunt, in general, excluse din “studii”, pentru ca ar infirma ipotezele rau-intentionate.

Excesul de fier este cunoscut de mai multa vreme ca fiind nociv, drept urmare multe suplimente de tip “multi” nu contin fier (in special cele pentru barbati). Deci articolul se refera la “minerale” (de fapt un singur mineral), deci nu la “vitamine”. Din contra, se specifica faptul ca anumite vitamine sunt chiar necesare in cantitati suplimentare la anumite grupe demografice. Asta dovedeste atat nivelul celor care scriu articolele, cat si al celor care se grabesc sa le interpreteze, traducand aproximativ si pierzand pe parcurs diverse cuvinte, cum ar fi “may”, “suggest”,  “might”, “potential”, “some cases” cu care lansatorii de informatii false isi acopera spatele.

Unde se termina deficienta si incepe excesul?

Doza zilnica recomandata de vitamine si minerale

Organismele medicale (aceiasi oameni care au acceptat ca noi sa mancam margarina, desi cunosteau faptul ca este toxica) definest dozele zilnice recomandate din diversi nutrienti (inclusiv vitamine si minerale), doze care “in medie” asigura necesarul pentru evitarea simptomelor de deficienta. Evident, asta nu inseamna doze optime pentru functionarea organismului uman. Nici pe departe.

Doza maxima tolerabila

Apoi, din fericire, pentru acesti nutrienti se definesc si doze maxime tolerabile, adica dozele maxime care pot fi folosite fara sa apara efecte negative. Ciudat este ca intre aceste doua doze (cantitati) sunt diferente uriase, chiar si de cateva ordine de marime, adica doza maxima tolerabila pote fi si de mii de ori mai mare decat doza zilnica recomandata. Adica organismul nostru are capacitatea sa “lucreze” cu cantitati mult mai mari decat cele strict necesare. Pentru multe vitamine (in special cele din grupul B), exista chiar si situatii in care nu avem o doza maxima, adica sunt sigure la orice doza.

Doza optima

Doza optima de vitamine (sau alti nutrienti) este individuala, in functie de genetic, alimentatie, efort fizic, varsta, stil de viata, stress. Deci nu poti spune ca daca un mineral intr-o anumita cantitate face rau unei femei la menopauza el va face rau si unui copil in crestere sau unui adult care face sport si are o eliminare crescuta din acel mineral.

Suplimentele alimentare sunt de sute/mii de tipuri, a le pune pe toate la gramada mi se pare o dovada de prostie crasa, asta ca sa nu spunem ca e rea-intentie. Evident, unele sunt extrase din produse de origine vegetala/animala, altele obtinute prin procese naturale (in special fermentatie), altele sunt sintetizate pe cale chimica (prin procese mai mult sau mai putin similare cu cele care se petrec in celulele noastre). Unele sunt identice cu cele existente in natura, altele diferite. Unele se asimileaza si lucreaza singure, altele au nevoie de co-factori sau alti nutrienti care sa le ajute sau sa le potenteze activitatea. Dar trebuie discutat fiecare caz in parte, cantarite beneficiile si costurile.

In conditiile in care cei mai multi oameni sunt malnutriti si nu isi ating necesaru zilnic de nutrienti esentiali (real, nu RDA/DZR), a discuta despre “doze prea mari de vitamine” mi se pare un alt act de rea vointa, ca sa nu spun prostie. Sau poate prostie combinata cu rea-vointa. Iar mie mi-e greu sa cred cum un om cu o bruma de cultura poate crede ca “fructele si legumele” crescute in vata si coapte in cutie pot avea acelasi continut nutritiv cu cele naturale, crescute si coapte pe pamant, la soare. Ca sa nu mai vorbim de alimentele procesate, care pierd cea mai mare parte a micronutrientilor.

Iar aceste articole sunt publicate si propagate de aceiasi oameni care ne povestesc despre cat de bune sunt cafeaua si bauturile alcoolice.

Dincolo de cele ale lui Ghilgamesh, Arjuna sau, de ce nu, Greuceanu, calatoriile lungi si dese (fie ele si de cateva zeci de kilometri pe zi cu masina prin Bucuresti) sunt dusmanul unui program serios de fitness si viata sanatoasa.

Lipsa de miscare

Orele petrecute in scaun sunt ore in care corpul tau incepe sa piarda materie organica, forta, rezistenta. Structura corespunde functiei, spune biologia, deci un corp care va sta ore si ore pe scaun incepe sa se descompuna, pentru ca nu este folosit. In aceste ore conumul energetic este minim, deci arzi foarte putine calorii, urmand ca si mancarea “normala” sa fie prea mult si sa apara un risc al depunerilor de grasime. Circulatia sangelui este afectata negativ, in special in zona picioarelor, deci se pun bazele varicelor si celulitei. Diverse grupe de muschi intra in contractii prelungite din cauza posturii, urmand sa fie durerosi, rigizi si fara forta in urmatoarele zile.

Stressul

Orice calatorie presupune un stress, in primul rand psihologic. Acesta se reflecta in mediul hormonal, corpul primind comenzi nedorite pentru a depune grasime in zona taliei si a scapa de masa musculara. Alti hormoni vor declansa senzatia de foame. Revenirea din aceasta stare ii va lua corpului tau chiar si cateva zile, cu toate ca poate a doua zi crezi ca esti in regula. La unii acest stress poate da o somnolenta excesiva, la altii dureri de cap sau tulburari digestive (constipatie).

Alimentatia

Chiar si cu pachetel gandit si pregatit din timp, drumul presupune opriri neasteptate, momente cand ai de ales doar intre sandwich cu “cascaval” si biscuiti de la benzinarie, sa nu mai vorbim de mancarea din avion sau aeroporturi. Fast-food-urile se bazeaza tocmai pe faptul ca te grabesti si iti vor baga pe gat ce poate fi mai nesanatos. La indemana vei avea si dulciuri, prezente in orice  magazin sau in automatele pentru “racoritoare”. Cu totii am vrea sa existe acele batoane ideale, ieftine si hranitoare, insa in acest moment, la preturi decente piata ofera doar deseuri si gunoaie pline de zahar, soia, aditivi, grasimi nesanatoase.

Deshidratarea

Deshidratarea la un drum lung este inevitabila. Apa vei bea mai putina pentru ca nu vrei sa te duci la toaleta (eventual in porumb) la fiecare jumatate de ora. Aerul conditionat este uscat, deci vei pierde mai multa apa si prin transpiratie. Daca esti la volan este posibil sa ai nevoie de cofeina- care va cauza si ea o pierdere suplimentara de fluide. Aceasta deshidratare va fi urmata de reactia naturala a corpului: retentie de apa in zilele urmatoare.

Timpul pierdut

De cele mai multe ori un drum “de cateva ore” iti ia jumatate de zi, sau chiar toata ziua, daca pui la socoteala opririle, pregatirile, intarzierile, deplasarile spre aeroport etc. Deci exista probabilitatea sa nu iti urmezi programul de antrenament in aceste zile, pierzand si stimulul care te ajuta sa-ti atingi obiectivele, nu doar alimentatia si timpul pentru refacere.

Daca la toate astea mai adaugam si o “discoteca”, alcool, fum, noapte pierduta, tacamul este complet.

Iata de ce nu poti cere de la tine sa fii in forma sau sa vezi progrese in conditiile in care ai chiar si un drum de cateva sute de kilometri pe saptamana.

La cererea voastra afisam si programul orientativ al Taberei de sanatate si Fitness GetFIT Camp, 20-22 Mai 2011.

Inca mai sunt locuri disponibile, deci puteti completa si trimite formulare de inscriere.

Tabara de sanatate si fitness cuprinde esenta antrenamentului si nutritiei sanatoase, intr-un week-end in care vei invata cum sa alegi alimentele, cum sa le prepari, cum si cand sa le mananci, ce tip de antrenament ti se potriveste si ce metode este bine sa folosesti pentru a-ti atinge, in siguranta, obiectivele.

Locul desfasurarii este in apropiere de Bucuresti si putem furniza transport la cerere.

Sunt locuri si pentru voluntari sau instructori/antrenori care vor sa faca parte din aceasta actiune.

Pentru 2 sau mai multe persoane care vin ca “grup” se acorda o reducere a tarifului.

Mai multe informatii pe www.fitcamp.ro

Cine iti stabileste standardele cand vine vorba de cum arati sau de conditia fizica? Revistele? Sportivii de performanta? Instructorul de la sala? Filmuletele motivante? Fashion TV? Arnold? Photoshopul? Vreun american despre care nu stii mai nimc, in afara de faptul ca iti spune povesti frumoase, care nici macar nu sunt scrise de el?

Statistic vorbind, poate exista o “greutate ideala”, o limita a “circumferintei abdominale” si chiar un “indice de masa corporala”, care nu tine seama de compozitia corpului ci doar de inaltime si greutate. Totusi, se ajunge la bancul celebru: daca eu am mancat un pui si tu nu ai mancat nimic inseamna ca suntem amandoi satui, in medie. Totusi, unii oameni au o structura osoasa mai mare, sau mai multa masa musculara. Un om care a facut sport toata viata (avand si dotarea genetica necesara) este normal sa arate mai atletic decat unul care face sport doar de placere sau care are o perioada mai scurta de antrenament.

Sunt oameni care pot manca foarte mult fara sa se ingrase, in timp ce altii au un strat adipos mai mare chiar daca tin regim si fac sport in mod regulat. Din punct de vedere medical, stratul de grasime optim, sanatos pentru om, este mult mai mare decat cel promovat ca standard de frumusete. Adica, pentru cei mai multi oameni, a reduce dramatic nivelul de grasime pana la limita inferioara este un pericol pentru sanatate. Tesutul adipos (in care este depozitata grasimea) este un organ cu multiple functii (inclusiv hormonale). Adica avem nevoie de grasime pentru a functiona normal. Unii de mai multa, altii de mai putina.

Rapiditatea cu care ne propunem schimbarile in compozitia corpului (grasime, muschi, apa) este la fel de importanta: cu cat schimbarile sunt mai rapide, cu atat organismul sufera mai mult, atat atunci cand “pui” repede, cat si atunci cand “dai jos”. O slabire rapida presupune deseori infometare (malnutritie) si supraantrenament (antrenamente peste capacitatea de refacere). In loc sa te simti bine ajungi intr-o stare de stress permanent in legatura cu alimentatia, cantarul, blugii din liceu, cuta de sub barbie, cateva sarmale sau o felie de cozonac.

Cei care iti spun cum ar trebui sa arati au un interes: sa-ti vanda produse si servicii (comercianti, instructori) sau pur si simplu sa-si acopere propriile frustrari (cunostinte, prieteni, sportivi ratati, bagatori in seama).  Standardul fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie personal, sa tina cont de predispozitia noastra genetica, de ce putem obtine de la corpul nostru in conditii de siguranta pentru sanatate.

Un mic dejun hiper-proteic, din cand in cand am si zile cand mananc mai multe proteine decat de obicei. Da, doar din cand in cand, pentru ca de la o vreme am reusit sa accept ca abuzul si excesul de proteine in stil culturistic este daunator pentru sanatate pe termen mediu si lung. Pe langa sursele de proteine (pastrama de oaie, carnati de tara uscati, muschi de porc si somon marinat) am si obisnuitul fresh de legume (morcov, telina, sfecla rosie, ghimbir, patrunjel).

Precum degustatorii de vinuri stateam cu un prieten zilele trecute si testam mostrele de suplimente noi venite de la FIBO, care mai de care cu reclame pompoase, termeni pseudostiintifici sau minciuni sfruntate pe etichete. Dupa gustul bun din primele secunde ramaneam cu un alt gust. De metal. Da, cand mananci curat o perioada mai lunga de timp incepi sa percepi gustul chimicalelor din alimnete sau suplimente. Acelasi caz cu un cunoscut baton nutritiv care acum imi lasa un “aftertaste” de benzina. Lista de aditivi chimici (arome, indulcitori) de pe etichete parca nu se mai termina. Stai si te intrebi cum un astfel de produs poate fi util pentru tine.

Am vazut sportivi care fac un act de bravura din faptul ca mananca junk food si totusi arata bine. Da, e multa munca, se compenseaza cu suplimente, genetic, rezultate acumulate in timp (si, in “unele” cazuri, bomboane). Dar aceasta mancare proasta isi va arata efectele negative pe termen lung. De caramizile si combustibilul de acum nu depind doar brandul si abdomenul ci si anii de viata care vor urma. Daca ai caramizi proaste si combustibil semi-toxic, procesul de imbatranire se accelereaza si predispozitia pentru boli degenerative creste. Bineinteles ca poti trai si doar cu paine si apa sau poti slabi mancand doar cartofi prajiti sau prajituri. Asta nu inseamna ca e si bine.

Dieta gresita cred ca este principala cauza a carierelor scurte in sportul de performanta romanesc. In special cei cu genetic bun prefera sa manance porcarii crezand ca daca nu se ingrasa sau pot trage tare la antrenamente acest lucru va tine la nesfarsit.

Pe mine ma intereseaza sa fiu sanatos pe termen lung, nu sa ating vreun barem de masa musculara sau body-fat (nu particip la nicio competitie), in consecinta aleg pentru mine cele mai sanatoase alimente, reducand la minim chimicalele, proteinele moarte si alte asemenea produse cu care unii se lauda ca se hranesc, ba chiar ii mai indeamna si pe altii.

De ce sa taiem copacii patriei pentru a scrie carti de bucate cand “netul” pune la un loc in mod activ cunostintele si experientele tuturor?

In aparitia de ieri  la Povestiri de Noapte de la Acasa TV am gatit cateva feluri de mancare sanatoase, gustoase, usor si rapid de preparat. Invitata, doamna Doina Ghitescu, a fost foarte amabila si a laudat fiecare “farfurie”. Am scris despre ce inteleg eu prin retete sanatoase. Retetele cu grame, N etape de preparare si ingrediente exotice mi se par nepractice si prefer sa descriu/prepar lucruri pe care le putem incropi fiecare dintre noi, in functie de ce avem la indemana si ce ne place. Eu folosesc foarte putine condimente (deloc in cele mai multe preparate) tocmai pentru a dovedi ca mancarea este gustoasa in starea ei naturala, fara a fi nevoie sa pacalesti papilele gustative cu arome puternice.

Iata ce am avut pe masa in emisiune:

Clasicul somon la cuptor (la temperatura scazuta), broccoli si sosul de usturoi. Eu unul gasesc somonul la abur prea putin gustos si prefer sa merg putin mai sus cu temperatura pentru a obtine o zona mai bine gatita la exterior. Este exclusa formarea arsurii, pentru ca ramanem sub 120 de grade. La sos folosim smantana fermentata (in cazul meu iaurt cu 7% grasime, viu, probiotic, facut artizanal), punem usturoi si patrunjel. Am dat ca alternativa macroul (chiar si cel congelat), heringul, sardinele. Pentru broccoli am folosit o metoda mai simpla de gatit decat steamerul, am fiert apa si le-am tinut doar cateva secunde in ea. Legumele fibroase pot fi mancate si crude, insa, fiind mai greu digerabile, unii dintre noi le suporta mai greu.

Platoul traditional are pastrama de oaie, carnati crud-uscati si branza de burduf. Iarna, aceste alimente sunt absolut naturale in zona noastra si pot fi parte dintr-o dieta low-carb dau ketogenica. Avem insa cateva elemente la care trebuie sa fim atenti: provenienta carnii, modul de preparare (exlcusa prajirea), cantitatile (controlul lor se poate face prin mestecarea foarte lenta a fiecarei inhitituri). In cazul in care avem atata grasime (in special animala) evitam consumul simultan de surse semnificative de carbohidrati (paine, mamaliga, dulciuri, sucuri cu zahar).

Salata de cruditati o folosim pentru aportul de vitamine, minerale, componenta alcalinizanta, antioxidanti. Chiar si langa o friptura plina de toxine si radicali liberi, aceasta salata reuseste sa salveze situatia. Avem si destule fibre, pentru ca in dieta noastra sa nu mai fie necesare cerealele ieftine, procesate, pline de alergeni si calorii inutile.

Pe langa cele de mai sus am avut omleta la cuptor si salata de rucola cu parmezan. Despre gatit am scris si in articolul Cum gatim.

Pe 20-22 Mai are loc a doua editie din 2011 a GetFIT Camp, tabara de sanatate si fitness. Intr-un mediu sportiv, participantii au parte de o mica vacanta, in care invata cum sa manance si cum sa se miste.

Plecarea este vineri la ora 18.00 din Bucuresti, returul duminica 22 Mai la ora 18.00. Tabara se desfasoara la aproximativ 35 de kilometri spre nord, intr-un loc special destinat, cu conditii de cazare 3*+ si masa de 5*+ (conceptia dietei si supravegherea prepararii facute personal de mine). Avem diverse tipuri de antrenamente, seminarii de nutritie, activitati recreative.

Locurile sunt limitate iar inscrierile incep Luni, 11 Aprilie. Selectia participantilor se va face pe baza formularului de inscriere, primit la cerere prin fitcamp.ro

PS: in urma anuntului de anul trecut au fost inscrieri, care au acum prioritate.

PPS: daca cineva considera ca vrea sa investeasca in astfel de tabere, este binevenit ca partener sau este liber sa organizeze, ma adresez in special celor preocupati de partea financiara a acestor actiuni.