Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Dezvoltarea omului ca specie s-a bazat si pe consumul de carne. Rosie. Fripta chiar.
Cum a ajuns un aliment atat de important sa fie pus la zid si acuzat de cele mai rele fapte? Prin statistici. Statisticile se refera la produsele procesate din carne, de multe ori prajite sau asociate cu alti factori agravanti in aparitia cancerului.

Un element esential neglijat sunt aditivii alimentari, in special E250, nitritul de sodiu.
Aceasta substanta da culoare rosie carnii si ajuta la conservare. O gasim in carnati, mezeluri, salamuri si chiar in carnea “proaspata” sau “maturata”.

Efecte negative asupra sanatatii: cancer(in mediu acid si la temperaturi mari se combina cu aminoacizii formand nitrozamine), migrene, BPOC(boala pulmonara obstructiva cronica).

Deci toxicitatea carnii provine mai degraba din modul de preparare si conservare. Daca mananci o cantitate moderata(100-150g) pe zi sau chiar cantitati mai mari, ocazional, nu ai de ce sa-ti faci griji.

Respect alegerea celor care au decis sa excluda carnea sau chiar produsele animale din alimentatia lor si chiar am avut colaborari de succes cu vegetarieni sau vegani in regimuri pentru slabire si/sau cresterea masei musculare.
Insa trebuie sa fim obiectivi, indiferent de care parte a baricadei ne pozitionam.

Vitamina C… sau acidul ascorbic(E300). Folosit ca antioxidant in diverse alimente si bauturi, permite producatorilor sa scrie pe eticheta ca acel produs contine “vitamina C”.
Este totusi o diferenta intre vitamina C sub forma de acid ascorbic obtinut industrial si vitamina C prezenta in alimente.
Benzoatul de sodiu- E211- este folosit drept conservant in bauturi racoritoare, muraturi, conserve.  In combinatie cu acidul ascorbic formeaza benzen- care este dovedit cancerigen. Asta se stia de ceva vreme.
Ce nu se stia pana de curand este ca si benzoatul de sodiu in sine are capacitatea de a altera ADN-ul celular, omorand practic celule din corpul nostru.
Cititi cu atentie etichetele produselor pe care le consumati!

Din pacate organizatiile care ar trebui sa ne protejeze de aceste substante toxice si sa interzica folosirea lor in alimente sunt foarte permisive.
Probabil e ca in politica, “donatiile” din partea producatorilor de alimente tin cat un mandat…. deci din 4 in 4 ani avem si noi sansa sa mai aflam ce ne omoara si ce nu.

Poligonul de testare revine… la recomandarea unui prieten fascinat de gustul acestui produs am cumparat… am testat.
Dincolo de continutul suspect de mic de proteine pentru “carne”, adica 12%, afisat pe cutie am constatat cu stuopoare ca gelatina nu era din carne ci din agar-agar(se foloseste si in laboratoare ca mediu de cultivare a microbilor) iar gustul deosebit venea de la… monoglutamatul de sodiu. Deja nitritul de sodiu care mai era si el prezent este neglijabil in ecuatie.
Am mancat una din cele trei cu tii de 90g, este in mod cert o mare diferenta fata de carnea de vita fiarta, pe care am mancat-o ieri.
M-am lecuit, voi ramane la carne curata, daca nu gasesc, mai bine nu mai mananc.
Exista si situatii in care astfel de alimente pot fi mancate, cum ar fi cand suntem pe o insula pustie si broastele testoase s-au terminat, dar altfel am de gand sa le evit.
Monoglutamatul de sodiu sau E621.
Pe scurt, acest “potentiator de aroma” este o substanta care “minte” creierul ca ai mancat ceva bun. Actioneaza asemanator unui drog, alterand nivelurile de neurotransmitatori si dand o satisfactie falsa. Asta nu ar fi o problema daca nu ti-ar “praji” si neuronii intre timp. Ca la orice “drog”, unii oameni simt placere, unii nu simt nimic, altii se simt rau.
Efectele sale secundare sunt accentuate la cei cu Sindrom Gilbert(2% din populatie), deficit de vitamina B12 (vegetarieni care mananca produse “de post” din comert), consumul de alcool (bere si chipsuri).
Iata un site interesant: http://www.msgtruth.org/body.htm si inca unul, mai dur: http://www.rense.com/general52/msg.htm
Actiunea glutamatului este potentata de ribonucleotide (guanosina monofosfat si inosina monofosfat) . Se pare ca “dotarea” noastra cu sensibilitate pentru acest al cincilea gust (umami) este data de necesitatea de a manca si carne, omul gasint la inceput carne putrezita (fiind necrofag), unde aceste substante se gaseau din belsug. Existenta lor in alimentele fermentate natural poate fi acceptata, insa industria alimentara le foloseste in alimente procesate pentru mascarea calitatii slabe a ingredientelor.

Bineinteles ca exista si site-uri care ne vor spune ca nu e nici o problema cu acest aditiv, pentru ca s-au facut studii si nu a rezultat nimic concludent. Din pacate sunt oameni inconstienti si iresponsabili(chiar si medici) care minimizeaza aceste probleme, acoperind diverse interese.

Oricare ar fi adevarul, simplul fapt ca o mancare proasta(nu este cazul acestei conserve de carne, care este pana la urma in categoria de alimente acceptabile) ni se pare mai buna atunci cand are MSG, permite producatorilor sa ne vanda faina si margarina la pret de icre negre. Asta ar trebui sa ne spuna destule despre cat de reale sunt acele studii.

Pe unde mai gasim MSG: junk food(listat sau nu la ingrediente), chipsuri, pufuleti si alte asemenea, sosuri, produse de tip delikkt etc.
Este greu sa facem pe detectivii, este insa mult mai usor sa mancam natural. Odata cu cresterea cererii pentru alimente naturale, toti banii(cumparatorilor, in final) bagati acum in procesare, publicitate si in buzunarele producatorilor ar putea fi folositi pentru dezvoltarea de metode eficiente pentru producerea de hrana sanatoasa.

Poate dura ANI de zile pentru a incerca sa refaci intr-o oarecare masura stricaciunile produse de aceasta substanta in corpul tau. Deci, fa pasul cat nu e prea tarziu.