Cand m-am trezit dormind pe jos (nu mai aveam pat), intr-o garsoniera inchiriata, intr-o luna a lui cuptor, fara aer conditionat, cu cateva sute de mii datorii ma gandeam la filmul “The Secret” care tocmai incepuse sa circule si pe la noi. La mine criza venise mai devreme, odata cu ea si sfarstiul unei perioade foarte dure din viata mea (din punct de vedere al sanatatii, in primul rand). Pentru a face serbia mai usor de acceptat, constipatii mondiali pun in circulatie in timpul crizelor tot felul de materiale de “self-help”, prin care sa ai iluzia ca daca vrei poti, ca destinul e in mainile tale si ca, daca tu crezi suficient de mult in ceva, acel lucru o sa apara in viata ta. Avand in vedere caracterul selectiv al memoriei, iluzia functioneaza. La mine se pare ca a functionat chiar si teoria.
Si in domeniul nutritiei exista “The Secret”, insa intr-o forma inversata, care poate fi rezumata astfel: “daca te bucuri de mancare si crezi ca nu se va depune, acele calorii in exces si acele toxine vor dispare in neant si nu isi vor mai exercita efectele negative asupra sanatatii”. La multi chiar functioneaza, pentru ca exista mecanisme de compensare, reducerea asimilatiei, arderi intense. Teoretic, exista o legatura intre “eu” si fiecare celula a corpului.
Se intampla deseori sa aud vocile frustrarii si blazarii prin diverse comentarii. Aceste voci spun ca ar fi timpul sa mai lasam mancarea sanatoasa si sa ne ocupam de spirit. Ma intreb cine este mai limitat: cel care isi respecta corpul si mananca sanatos sau cel care traieste cu impresia ca viata celor preocupati de sanatate se reduce la atat. Asa cum mitul “daca cineva are muschi mari inseamna ca sta non-stop in sala si e prost” la fel cred ca trebuie demontat si “spiritul e mai important decat trupul asa ca nu ma intereseaza ce mananc, atat timp cat ma preocupa chestiuni filosofice profunde”.
Oricat de ciudat pare pentru cineva din exterior, preocuparea pentru sanatate are in ea poate chiar mai mult “spirit” decat preocuparea pentru filosofie. De exemplu, starea de multumire cu care ne umplem sufletul atunci cand mancam alimente sanatoase. Totusi, vine un moment cand creditele se termina si va trebui sa infrunti realitatea: toate acele junk-uri pe care le-ai mancat ti-au furat cate o particica din viata. Suma acelor particele sunt anii pe care i-ai fi trait si sanatatea pe care ai pierdut-o.
Vestea buna este ca pana si bolile degenerative se pot vindeca, daca iti hranesti corpul si mintea cu ce trebuie. Poti incepe oricand.
Da, trebuie sa ma felicit pentru alegerea numelui GETFIT. Se intampla acum vreo zece ani, cand am vrut altceva decat sa stau la un birou o viata intreaga. Spun ca trebuie sa ma felicit pentru ca sunt unii care se folosesc de acest nume pentru a-si face reclama. GETFIT este o macarca inregistrata. A mea. Un brand construit in aproape 10 ani.
Nu e putin deplasat sa folositi GETFIT ca nume in programul vostru? Nici macar nu este original, fiind preluat de la stim noi cine. Sau faptul ca il scrieti ca Get FIT(cum apare pe site-ul www.getfit.ro) il face sa fie altceva? Chiar nu se poate gasi un alt nume pentru programul vostu pentru aceasta vara? Eu cred ca se poate. Eu cred ca se poate si cu respect fata de munca altora.
Nu intelegeam cum ajungem noi sa-l platim pe Moga. Intelegeam sa-i cumpere cantecele si sa-i vada concertele si artistii cei care aveau chef sa faca asta si placerea respectiva. Dar cand se ajunge la chestii de nationale… mi se pare o problema. Adica Romania, the land of choice. “of coice” e o sintagma pe care eu o asociez cu “drug”. Chiar se poate veni cu ceva mai bun? Chiar nu se poate face un concurs? Chiar nu se poate angaja o firma de afara specializata? Pe baza unui concurs? Chiar trebuie sa platim ca … pentru astfel de mizerii? Nu, nu toti banii provin de la UE si chiar daca ar proveni de acolo, nu ar fi mai logic sa-i folosim cum trebuie? Pai nu. Trebuie sa-si ia Moga si o sumedenie de alti smekerasi partea leului. Nu am nimic cu Moga ca persoana, nici macar cu doamna Udrea. Ei isi urmaresc interesele personale si ne rad in fatza. … suntem noi ca acceptam. … sunt aia care s-au dus si au votat, colegiul 25, Bucuresti.
Mi se pare o problema cand un prieten care se ocupa cu primirea, cazarea si plimbarea de turisti straini prin tarisoara noastra draga nu primeste nici un fel de ajutor sau sprijin de la stat, ba din contra, e … pe toate partile de toate autoritatile statului.
Trecem peste discutiile imbecile care au facut parul maciuca pe spatele oricarui om care stie ce inseamna logo, slogan, brand. Trecem peste idiotenia numita “extinderea sezonului estival” incercata si inainte de ’89 fara succes(vara tine cat tine, suntem in clima temperata… WTF????). Trecem si peste banii cheltuiti cu nemiluita pe mita in mici si bere cum bine zicea Severin(mi-a devenit simpatic cu aceasta ocazie). Trecem peste faptul ca nici macar 200 de km de autostrada catre mare nu pot fi intretinuti(da, am prins coada de zece kilometri la intoarcere de paste). Trecem peste faptul ca politia in loc sa faciliteze circulatia prin satele tarii sta la panda cu radarul pe unde nici cu gandul nu gandesti. Trecem peste faptul ca e mai ieftin sa o tai in Grecia, Turcia, Europa Centrala sau chiar Europa de Vest. Peste cate sa mai trecem si cat sa mai asteptam?
Totusi, mi se pare strigator la cer ca incercam sa intram in competitie pe turism cu tari muuult peste nivelul nostru din toate punctele de vedere(infrastructura, educatia personalului din domeniu, obiective turistice, sezonul de plaja etc. etc.) in loc sa investim in agricultura unde taranii se chinuie cu calul si sapa sa ne dea de mancare.
Cum se va termina aceasta bataie de joc? Se va termina vreodata? Suntem condamnati pe viata sau se mai poate misca ceva? Vreo 4 ani nu. Bine ca e criza si avem o scuza. Criza, scuza pentru prostie.
