Arhiva etichetelor: lapte

Vitamina D în alimentație

Cristian Margarit Publicat în de

Vitamina D în alimentație

vitamina d

Vitamina D este crucială pentru menținerea sănătății oaselor, a imunității și a stării de spirit. Deficitul poate slăbi oasele, compromite imunitatea și este asociat cu oboseala și depresia, rezistența la insulină, testosteronul scăzut. În lunile reci, când sinteza naturală este limitată, este esențial să ne bazăm pe alimente bogate în vitamina D și suplimente, pentru un aport adecvat. Când îmi fac comenzile de alimente includ întotdeauna și alimente bogate în vitamina D, chiar dacă iau și un supliment. Freshful este alegerea mea în ceea ce privește cumpărăturile, nu doar că au cea mai variată gamă de produse, dar acolo găsesc și cele mai proaspete produse, de la mici producători locali, ideale pentru a-mi îndeplini necesarul de vitamine și minerale. Să nu uităm și că-mi salvează timp – mai exact 2 ore la fiecare comandă. Pentru orice nutrient îmi propun să asigur maximul posibil din alimentație și să suplimentez doar cu cât este nevoie.

Sinteza naturală a vitaminei D în piele

Corpul nostru poate sintetiza vitamina D atunci când pielea este expusă la soare. În România, în zilele însorite din aprilie până în septembrie, putem obține aproximativ 10.000 – 20.000 UI de vitamina D în 15-30 de minute de expunere totală (la prânz, fără protecție solară). Această cantitate semnificativă se depozitează în corp pentru perioadele când lumina soarelui este insuficientă, cum ar fi în lunile de iarnă. În restul timpului (inclusiv dimineața, seara sau când folosim protecția solară), sinteza de vitamina D în piele este nesemnificativă. Și însoțită de fotoîmbătrânire.

Necesarul zilnic de vitamina D

Conform cercetărilor recente, necesarul zilnic real de vitamina D este mai mare decât se credea anterior. Deși recomandările generale sunt de 600-800 UI pe zi pentru adulți, mulți specialiști sugerează un aport de 1000-2000 UI pentru menținerea nivelurilor optime, mai ales în sezonul rece. În unele cazuri, la persoanele cu deficit sau vârstnici, se recomandă până la 4000 UI zilnic sau chiar mai mult.

Alimente bogate în vitamina D

Iată alimentele care conțin vitamina D, conținutul este aproximativ și poate varia:

– Ficat de cod (100g) – 4000 UI (aici avem și o cantitate mare de acizi grași de tip omega 3). Este un super-aliment mai puțin popular la noi dar care poate fi găsit la conservă.

– Somon sălbatic (100g) – 600-1000 UI

– Macrou (100g) – 360 UI

– Sardine (100g) – 270 UI

– Ton conservat (100g) – 236 UI

– Ficat de vită (100g) – 40 UI

– Gălbenuș de ou (un ou) – 40 UI

– Icre (somon, cod, hering) (100g)- 200 UI

– Lapte integral sau diverse variante vegetale fortifiate cu vitamina D (250 ml) – 100 UI

Teoretic, ciupercile pot avea și ele vitamina D dacă au fost expuse la soare sau raze UV. Totuși, ele nu pot fi considerate în mod obișnuit ca fiind o sursă de vitamina D. La fel, în grăsimea și ficatul animalelor crescute în libertate putem găsi cantități variabile de vitamina D.

Exemple concrete

Mic dejun

1. Omletă cu somon marinat și avocado

– 2 ouă, rucola, porumb, roșii uscate, 50g somon afumat, jumătate de avocado, ardei kapia, zeamă de lămâie.

– Vitamina D: ouăle oferă 80 UI, iar somonul aduce între 150-300 UI, totalizând între 230-380 UI.

2. Ouă fierte cu brânză de capră și legume proaspete

– 2 ouă de la găini crescute în aer liber (80 UI), 100g brânză de capră, roșii și castraveți.

– Vitamina D: 80 UI din ouă, brânza oferind o mică doză suplimentară

(20 UI), total aproximativ 100 UI.

3. Pate de ficat de cod și sardine

– 50g de ficat de cod, 50g de sardine, măsline kalamata, capere, unt, pâine de secară.

– Vitamina D: 2100 UI. Avantajul este că vitamina D, fiind liposolubilă, se depozitează în corp, deci nu este necesar să mâncăm zilnic fix doza recomandată.

Prânz

1. Ficat de vită la cuptor cu cartofi dulci și broccoli

– 200g ficat de vită, 200g cartofi dulci, broccoli.

– Vitamina D: ficatul de vită aduce 80 UI, însă o friptură simplă poate să nu contribuie semnificativ la vitamina D, dar rămâne o sursă excelentă de proteine. Ficatul de vită este și o sursă excelentă de fier, vitamina B12, fosfolipide.

2. Somon la cuptor cu o salată și ulei de măsline

– 200g somon sălbatic, mix de salată cu ulei de măsline și lămâie.

– Vitamina D: aproximativ 1500 UI.

3. Salată de sardine, roșii și avocado

– 100g sardine, jumătate de avocado, roșii și salată verde.

– Vitamina D: sardinele conțin aproximativ 270 UI per porție.

Cină

1. Pește oceanic la cuptor cu salată de rucola și semințe de cânepă

– 200g file de macrou, rucola, castraveți și 1 lingură de semințe de cânepă.

– Vitamina D: macroul oferă aproximativ 360 UI de vitamina D.

2. Salată cu brânză de oaie

– 100g brânză de oaie, mix de salată verde cu roșii.

– Vitamina D: brânza de oaie aduce aproximativ 20 UI.

3. Tartine cu ton și castraveți

– 100g ton în ulei de măsline, felii de castravete pe pâine multicereale sau de secară.

– Vitamina D: aproximativ 250 UI.

Concluzie

Vitamina D este esențială pentru sănătatea noastră, iar aportul său din alimentație este important mai ales în lunile de iarnă. Alege alimentele bogate în vitamina D de pe Freshful și adaugă-le în meniul tău zilnic pentru a susține sănătatea oaselor și imunitatea, mai ales atunci când expunerea la soare este limitată.

În plus, pentru ca tu să te poți ocupa de lista de cumpărături fără griji, de calculul unităților de vitamina D sau alte vitamine din alimentația ta, Freshful salvează timp pentru tine la fiecare sesiune de cumpărături. Mai mult, începând din noiembrie, îți oferă o soluție simplă și eficientă pentru reciclarea ambalajelor SGR. Adună sticlele în sacul special disponibil pe platformă, iar livratorul se ocupă de toate etapele următoare, cu garanția returnată direct în contul tău Freshful.

Referințe

1. Holick, M.F. (2007). “Vitamin D deficiency.” NEJM, 357, 266-281.

2. National Institutes of Health (NIH). “Vitamin D Fact Sheet for Health Professionals.”

Lapte, iaurt, brânză, unt

Cristian Margarit Publicat în de

Despre lapte și produse lactate

lapte

Îmi plac foarte mult. De-a lungul anilor am explicat care sunt cele mai bune: de la animale care au păscut iarbă (rumegătoare), dacă se poate, fermentate, neomogenizate și nepasteurizate. Fermentate pentru că pierd din lactoză și câștigă fermenți lactici. Neomogenizate (se aplică doar la cel de vacă) pentru că spargerea globulelor de grăsime se pare că nu este sănătoasă. Nepasteurizate pentru a păstra cât mai bine calitățile alimentului de bază. Evident, aici facem un compromis, pentru că nu vrem vreo toxiinfecție. Dar se găsesc și lactate (brânză) din lapte nepasteurizat.

De când comandăm cumpărăturile pe Freshful by eMAG am testat foarte multe variante de lapte, iaurt și brânzeturi de la mici producători locali. Au apărut și prousele montane. S-a făcut un pas foarte important pentru ca acestea să ne fie accesibile, nefiind ușor de găsit în supermarketurile clasice.

Sunt lactatele potrivite pentru specia umană?

Un mit spune că „laptele de vacă este pentru viței”. Sigur, în măsura în care practic orice alt aliment are alt scop inițial decât acela de a ne folosi nouă drept hrană. Dar cum omul este un animal foarte versatil când vine vorba despre mâncare, putem mânca aproape orice este viu. Și nu numai. Sunt civilizații întregi care s-au construit și pe creșterea animalelor, cu laptele și lactatele drept alimente. E simplu: dacă te înțelegi bine cu ele, mănânci, dacă nu, nu.

Laptele

Singurul aliment făcut de natură special pentru a fi mâncat, poate alături doar de fructe. Da, este un aliment conceput pentru creștere, de aceea este și foarte util pentru copii, adolescenți, sportivi. Ca atare sau ca diverse alte produse lactate. Avem proteine, calciu, grăsimi. Și ceva zaharuri, esențiale pentru dezvoltarea creierului (galactoza). Avem și variante de lapte fără lactoză.

În special grăsimile din laptele de capră și de oaie (de pe pășunile alpine) conțin și acizi grași cu totul deosebiți, care ajută în prevenția cancerului. Pot conține și cantități rezonabile de omega 3 și acid alfa-linolenic. Dar vorbim aici despre pășunat tratițional (iarbă) nu hrănire intensivă, industrială.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14676141/

https://lipidworld.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12944-019-0993-8

Omogenizarea are ca singur rol evitarea separării grăsimii (în laptele de vacă), adică ridicarea „smântânii” la suprafață. Găsim însă și produse din lapte neomogenizat, dacă suntem atenți.

Iaurtul

Pentru persoanele cu intoleranță la lactoză există atât produsele lactate fermentate (iaurt, kefir) cât și variante de lapte fără lactoză. Iaurtul este un aliment nou, rezultat în urma fermentării laptelui. Fermenții lactici folosesc lactoza ca sursă de energie, rezultând galactoză și acid lactic. Acidul lactic are și rol de conservant în această situație. Fermenții lactici se pare că au beneficii și pentru sănătatea tubului digestiv, imunitate, prevenirea unor boli.

Zaharurile de pe eticheta iaurturilor nu sunt același lucru cu zahărul adăugat. Pe etichetă vom găsi o cantitate de zaharuri egală cu lactoza inițială (din laptele dulce), chiar și la un iaurt în care nu s-a adăugat nimic.

Proteina adăugată în iaurt (de exemplu în variantele de „iaurt grecesc”) este, în ultimii ani, proteină din zer (deci tot din lapte), cu o valoare biologică ridicată și nenumărate beneficii pentru sănătate. Aste este absolut în regulă să fie într-un iaurt și chiar de dorit.

Brânza

Deși există mai multe metode pentru a o produce, brânza este rezultatul coagulării unor proteine din lapte (cazeina). Ea reține și grăsime, precum și o cantitate mică de lactoză. Avem nenumărate variante, de la brânză proaspătă cu conținut redus de grăsime până la brânzeturi maturate și diverse specialități cu mucegaiuri nobile.
Atenție totuși la aportul de calorii, este un aliment care ne păcălește ușor și putem mânca în exces fără să ne dăm seama.

Urda

Din motive de sărăcie a vocabularului este definită ca „un tip de brânză” deși ea nu este brânză. Este proteina din zerul rămas după coagularea cazeinei (brânzei). De obicei conține lactoză, dar se poate găsi și în varianta maturată/sărată, unde se mai regăsește doar într-o cantitate foarte mică. Poate fi mâncată ca un desert (sau masă pentru recuperare a sportivilor) în combinație cu stafide sau banane. Sau putem merge spre varianta sărată, cu verdeață și ardei.

Smântâna

Poate fi și ea fermentată sau dulce. Din ce am discutat cu diverși chefi bucătari, folosirea smântânii de gătit este un lucru absolut contraindicat pentru cine se respectă, ca profesionist. Și își respectă clienții. Este o scurtătură pentru a da cremozitate și aromă.
Evident, vor fi rețete unde este necesară, însă nu este cazul să abuzăm, fiind și o sursă de lactoză generatoare de disconfort intestinal.

Untul

Este grăsimea din lapte, extrasă prin centrifugare. În trecut acest proces era realizat după fermentația lactică, acum untul este făcut direct din laptele dulce (pasteurizat). Este de preferat untul de capră (bogat în trigliceride cu lanț mediu) sau untul de la vacile care au păscut iarbă (grass fed). Personal nu consider untul ca fiind o variantă mai sănătoasă pentru prăjit. Nici chiar „untul clarifiat”
(ghee). Ca orice sursă densă de calorii ar trebui să apară excepțional în dieta noastră, nu ca regulă sau recomandare generală. Vrem să mâncăm grăsimile în matricea lor alimentară: iaurt, brânză.

Lapte vegetal

Laptele vegetal nu este lapte, dar poate fi un înlocuitor util la persoanele alergice, vegani sau care țin post. “Brânza vegetală” se apropie mai mult, din punct de vedere nutrițional, de varianta adevărată. Ca pentru orice alt aliment, citim cu atenție etichetele, pentru că se pot strecura și aditivi sau ingrediente nedorite.

Magneziul

Laptele nu este o sursă bună de magneziu. Dar este o sursă bună de calciu. Deci echilibrarea unei diete bogate în lactate trebuie făcută cu alimente bogate în magneziu, mai ales la vârsta adultă.

Lapte de migdale

Cristian Margarit Publicat în de  

 lapte de migdale

De ce lapte de migdale?

Auzim despre alimentele sănătoase, cum ar fi lapte de migdale, de nucă de cocos și multe altele. Pentru o nutriție optimă prepararea lor trebuie facută acasă. Avem astfel un control asupra ingredientelor, metodelor de procesare și prospețimii.

Laptele vegetal devine din ce in ce mai popular, odată cu descoperirea multiplelor beneficii pe care le aduc nucile și semințele în dieta noastră. Chiar dacă aceasta “băutură” este impropriu denumită “lapte” (termenul nu poate fi folosit în comunicarile comerciale), pentru noi, “consumatorii”, aspectul, compoziția nutrițională, versatilitatea și chiar gustul ne trimit în mod clar la un tip de “lapte”. Îl putem face în special din nuci și semințe (care au și un aport semnificativ de grăsimi sănătoase, proteine și fibre) dar și din cereale (cum ar fi orezul, ovăzul).

migdale

Pentru că variantele din comerț lasă mult de dorit în privința compoziției, preferăm să facem această bautură acasă, având un control asupra calității și cantității ingredientelor. Nu inlocuim laptele “animal” ci doar adăugăm diversitate în dietă. Mai ales dacă avem intoleranță la lactoză.

Lapte de migdale

Laptele de migdale proaspăt preparat are avantajul unui profil nutrițional asemanător cu al laptelui de vacă, dar nu conține lactoză. Deci poate fi folosit și de către adulții cu intoleranță la lactoză, în shake-uri, budinci, cu cereale sau în alte tipuri de rețete.

Cum facem lapte de migdale?

Elementul esențial este blenderul. Un blender puternic este cel care ne va transforma “materia primă” într-o bautură care are până și miros de lapte, dar care vine cu o paletă mai largă de minerale, vitamine, fitonutrienți, antioxidanți. Am folosit un blender de la Heinner, HBL 1000 XMC, puternic și care poate fi găsit la un preț foarte bun pe emag (click pentru ofertă). Are cană de sticlă, ceea ce reprezintă un avantaj.

migdale hidratate

E indicat să hidratăm căteva ore migdalele. O idee și mai bună este să folosim migdale deja curățate de membrana exterioară, cumpărate de-a gata sau “muncite”. Dacă le opărim (le scufundăm rapid în apă fierbinte) se curăță mai ușor.

Lapte de caju/migdale (250ml)
Ingrediente:
20g caju/migdale înmuiate în prealabil (din 15g uscate)
230 ml apă

Lapte de migdale
Valori nutriționale la 100ml:
Calorii 96
Carbohidrați: 3
Proteine: 3
Grăsimi: 8

Lapte de caju
Valori nutriționale la 100ml:
Calorii: 86
Carbohidrați: 5
Proteine: 3
Grăsimi: 7

Valorile sunt calclate pentru cantitatea totală, cu tot cu “pulpă”. După ce sunt “blenduite”, amestecul se strecoară printr-o sită fină.

migdale

Valoarea nutrițională

Un astfel de “lapte” păstrează foarte bine beneficiile nutritive ale ingredientelor din care l-am făcut, dar îmbunătățește semnificativ asimilarea nutrienților. Proporțiile de nutrienți sunt cele de la care pornim, doar cantitățile la 100ml pot fi diferite, în funcție de câtă apă adăugăm.

Putem folosi laptele vegetal în orice situație am fi folosit lapte obișnuit, mai puțin la fabricarea iaurtului (deși am putea încerca să-l fermentăm cu probiotice). Shake-urile proteice vor fi gustoase și vor putea fi băute cu “lapte” și de către cei cu intoleranță la lactoză. Sau de către cine vrea să evite opiozii din lapte. La fel, se pot prepara “milk-shake”-uri adăugând fructe sau alte ingrediente (cacao, zahăr brun). Combinația de tărâte de ovăz cu “lapte vegetal” va fi bogată în proteine, gustoasă și hrănitoare.

Ce facem cu “pulpa”?

Acolo rămân fibre, proteine, minerale, vitamine. Așa că pulpa poate fi folosită în alte rețete, cum ar fi batoane de casă sau chiar separat în “cereale cu lapte”.

Stiti ce lapte se pune in iaurt?

Cristian Margarit Publicat în de  

mulgatoare-mobila

De unde vine laptele? Este, cu adevarat, lapte in iaurt?

Ne intrebam cu totii de unde vine laptele cu care se face iaurt. Unii se intreaba si daca se folosesc “prafuri” la iaurt, in loc de lapte. Iata ca m-am dus sa vad cu ochii mei un centru de colectare, dar si micii fermieri care il produc. Adica taranii, cum ii cunoastem noi in mod obisnuit. Cei care muncesc de dimineata pana seara pentru ca noi sa avem ce manca. Acei tarani de la care toata lumea vrea produse curate, bio, ieftine, aduse la nas, in orice moment al anului.

Stiti discutiile alea cand un personaj care cunoaste lumea foarte bine de la calculator explica despre cum trebuie taranii sa fie sprijiniti, sa li se ofere tehnologie, know-how, acces la piata, desfacere garantata pentru a ne aduce mancare ieftina si sanatoasa pe masa?

Dar le stiti si pe cele unde tot un personaj care stie bine cum sta treaba (de multe ori acelasi) explica despre corporatii, cat de rele sunt ele si cum se produc industrial alimentele?

In acest caz insa, “corporatiile” au facut cateva lucruri: au finantat imbunatatirea fondului genetic (adica au adus vaci de rasa, care dau mai mult lapte), au adus utilaje, au oferit cursuri de pregatire si diverse alte tipuri de sprijin pentru tarani. Ba mai mult, au asigurat desfacerea produselor. Adica taranii au cui sa vanda laptele.

Dupa vizita la fabrica de iaurt (click pentru articol), cineva a spus ca nu a vazut laptele. Nici de data asta nu am vazut laptele. Pentru ca el circula de la ugerul vacii si pana la noi in pahar fara sa fie “vazut” de cineva. Si asta e un lucru uimitor atunci cand se intampla si la noi la tara.

Cum ajunge laptele de pe camp iaurt la noi pe masa?

Am fost la Zimnicea, unde am fost primiti de catre reprezentantii firmei Polaris (cei care colecteaza laptele pentru fabrica de iaurt Danone) si am vizitat cateva “unitati de productie”, adica am fost pe camp. Unde pasteau vacile. Iarba.

Totul porneste de la iarba. In zona vizitata de mine vacile sunt tinute in mare masura la pasune, desi este ineficient, dupa cum ne explica zootehnistii. Asa ca a fost inclusa in viata lor (a oamenilor) o unitate mobila ultramoderna pentru muls. Dusa pe camp, langa vaci. Dar care iarna poate fi mutata si in adaposturile speciale.

Cu ce au fost ajutati taranii?

grajd

Taranii au primit gratuit vacile deja gestante (care urmau sa fete), dar si multe alte avantaje. Programul inceput in 2012 isi arata roadele, o parte dintre beneficiari reusind intre timp sa isi inmulteasca vacile, sa isi construiasca adaposturi moderne, sa faca pasi esentiali pentru a mari productia si calitatea laptelui livrat. Mai multe detalii in acest link: http://www.roaliment.ro/stiri-industria-alimentara/danone-o-sansa-pentru-familia-ta-model-unic-de-antreprenoriat-social-zona-rurala/

De unde stim ca laptele e bun?

laborator-danone

Testarile se fac pentru fiecare producator, apoi pe cisterna. Este practic imposibil sa scape lapte neconform. Se testeaza incarcatura microbiana, celulele somatice, antibioticele, aflatoxina. Personal, am incredere mai mare intr-o firma care investeste si in siguranta decat in cele care investesc doar in vorbe.

Lapte iaurt

Laptele este bun si din alt punct de vedere: cea mai mare parte din hrana vacilor o constituie iarba. Desi ineficient, este metoda visata de cei care au citit despre cum sunt tinute vacile inchise si “injectate” cu diverse chestii nasoale, ca sa produca mai mult lapte. Ei, uite ca la Zimnicea vacile sunt pe camp si nu sunt injectate cu nimic. Si laptele ajunge in iaurturile Danone. Mult mai curat si mai sigur decat cumparat la intamplare, “la pet reciclat”.

Dar, ca sa nu mai existe riscul lipsei de hrana (in sezonul cald sau rece), exista acum si furajul special, silozul, facut cu o masina speciala si care poate fi cumparat de catre fermieri de la asociatie, la un pret foarte bun.

siloz

Adevarul despre iaurt

Deci, revin, cum e posibil ca o companie ca Danone, despre care stie cum sta treaba orice om informat de pe cocon.ro si conspiratii.com, sa aiba aproape 100% lapte romanesc in produse, sa ajute taranii si sa imbunatateasca situatia pe toate verigile acestui lant care duce de la islaz la micul nostru dejun?

Ba mai mult, oricine vrea sa vada situatia cu ochii lui poate sa faca aceste vizite pe care le-am facut si eu? Cate alte companii au acest curaj, sa isi deschida complet portile celor care vor sa se informeze corect?

Dar, pe langa faptul ca Danone a inventat iaurtul ca produs comercial, iata si o bucata din filosofia companiei, enuntata inca din 1972.
http://downtoearth.danone.com/2012/11/16/the-1972-speech-a-milestone-of-danones-history-turns-40/

Astazi, de la 12.00 la Tananana Radio

Cristian Margarit Publicat în de  

Discutam, ca in fiecare sambata, de la ora 12.00 la Tananana Radio (92.7FM in Bucuresti) despre subiecte interesante legate de nutritie, sport si sanatate:
Laptele de vaca este bun pentru oameni? Ce alte tipuri de lapte putem consuma?
Se poate slabi cu fructe? Ce e bine sa mancam vara?
tananana

 

Aditivii din iaurt

Cristian Margarit Publicat în de  

Voi continua seria articolelor scrise pe baza informatiilor obtinute in vizita la fabrica Danone cu un subiect foarte sensibil. Aditivii din iaurt. “Porcariile” puse in “ceva”-ul din care se face iaurtul, ca sa merg pe filonul conspirationist. Dupa cum am spus, la Danone chiar se foloseste lapte, este adus de la ferma cu cisternele si transformat in iaurt in fabrica respectiva cu ajutorul unor fermenti produsi de cateva companii foarte mari si vechi din domeniu. Deci iaurtul e facut din lapte, dar, da, se pot adauga in el si diverse alte ingrediente. Cea mai mare parte insa nu le-am regasit in produsele Danone si nu se regasesc nici in produsele altor firme, fiind pur si simplu mituri urbane.

In primul rand trebuie sa ne uitam cu atentie la etichete si sa discutam concret despre fiecare produs in parte. Unora le este usor sa arunce pe internet liste de aditivi, insinuand ca s-ar gasi in “iaurt”. Care iaurt? De la ce producator? Din ce gama? Ce produs anume? Exista mii de produse pe piata si chiar sute de la o singura firma. Discutiile generale nu au rost. Cateodata nici macar nu este numit aditivul ci “criticul” spune doar “prafuri” sau “baga porcarii”. In urma vizitei facute  ne este clar ca iaurtul este facut din lapte, colectat de la ferme. Sa credem ca sunt in produse dar nu sunt pe etichete mi se pare totusi o exagerare prea mare.

Laptele praf si proteinele din lapte

Metodele moderne de obtinere a laptelui praf presupun folosirea laptelui degresat, deci riscul de prezenta a grasimilor oxidate in produsul finit este eliminat. Este posibil sa faci iaurt din lapte praf, dar hai sa ne gandim cat de mult ar costa fata de folosirea laptelui proaspat.

Proteinele din lapte, folosite ca supliment in industria fitness-ului de zeci de ani, au ajutat milioane de oameni sa arate mai bine si sa fie mai sanatosi. Putem gasi proteine din lapte (sau alte componente, cum ar fi lactoza) in multe alte produse alimentare, inclusiv in branzeturi, produse de patiserie, produse din carne, formule pentru copii etc. Proteinele din lapte sunt proteine cu molecula mica, care raman in zer dupa separarea casului si pe care, in mod traditional, le consumam sub forma de urda.

Proteinele adaugate in iaurtul Oikos, de exemplu, sunt proteine din zer (valoare biologica maxima), cele pe care le apreciem atat de mult pentru beneficiile in digestie, imunitate, crestere in masa musculara si refacere dupa antrenament. Mai mult, suplimentele cu proteina de zer sunt de cateva ori mai scumpe.

Chiar si asa, cantitatile adaugate in iaurturi pentru atingerea nivelului optim de proteine sunt nesemnificative in economia unei nutritii diverse si sanatoase. Din ce etichete am citit nu am mai vazut laptele praf ca ingredient la Danone. Se pare ca a fost eliminat din toate produsele.

Gelatina

Din punctul meu de vedere o proteina nedreptatita in trecut (se considera ca are valoare biologica redusa). Aduce aminoacizi utili pentru refacerea pielii, parului, unghiilor, articulatiilor. Este chiar folosita ca supliment nutritiv sau componenta a unor tratamente injectabile. O gasim in piftie, supe si carne, peste, fructe de mare. Este cea mai “curata” proteina, care nu contine contaminanti sau substante biologic active (hormoni, radicali liberi etc.). Cu toate astea, gelatina nu mai exista in produsele Danone. Deci, desi e buna, nu este folosita, din motive comerciale (este un produs de origine animala, deci produsele nu ar mai fi cumparate de lacto-vegetarieni, de exemplu) si de imagine. Eu unul as vrea sa fie gelatina in iaurt, m-ar scuti de a o lua separat. Noi folosim gelatina acasa in diverse alimente sanatoase pe care le preparam in casa, inclusiv budinci, dulciuri, jeleuri, creme etc.

Amidonul

Este una dintre formele de stocare a energiei folosita de plante (similar cu glicogenul animal), un polimer al glucozei (mai multe molecule de glucoza legate intre ele). Il gasim in special in radacini (morcov, tapioca), tuberculi (cartofi), rizomi, seminte (cereale), banane verzi (plantain). Desi controversat, aportul in alimentatia oamenilor este predominant, ca sursa de energie. La un aport zilnic mediu alimentar de cateva sute de grame, 1-2 grame in plus dintr-un iaurt chiar nu vad cum ar prezenta o problema. Nici teoria cu “se aduna” nu se aplica, pentru ca ar trebui sa aduni 100 de iaurturi intr-o zi. Intr-un covrig ai poate amidonul din 20 iaurturi (aproximativ).

In ultimii ani amidonul rece (cum am gasi in cartofii fierti si apoi raciti) este considerat chiar un factor prebiotic (hrana pentru probiotice, bacteriile prietenoase). De asemenea, fiind o molecula complexa indicele glicemic este relativ redus. As fi mai degraba ingrijorat in legatura cu excesul de fructoza usor asimilabila provenita din “sucuri”. Dar ca si in cazul celorlalte ingrediente, in gama de produse sunt destule fara amidon. Iaurturile albe nu contin nimic altceva decat lapte, ferment si, eventual, proteine din lapte.

Colorantul rosu extras din insecte (carmin sau cosenila)

Mult zgomot pentru nimic. Nu este folosit astazi in niciun iaurt Danone. Daca avem bunul simt sa citim eticheta inainte de a vorbi, gasim extractul de sfecla rosie, sau antociani (extrasi din varza rosie sau din struguri rosii) drept colorant.

Totusi, exista ipoteze conform careia omul ar trebui sa urmeze o alimentatie insectivora, considerata naturala de unii antropologi. In multe zone ale lumii se consuma insecte, sursa foarte buna de proteine, cu aport scazut de grasimi. Exista si intregi categorii de medicamente extrase din insecte, nemaivorbind de miere sau propolis. Deci chiar daca am avea “cosenila” in mancare… unde este problema? Doar la cei care tin post? Oricum nu au voie lactate, cremwursti sau salata de icre. La veganii care mananca insectele ascunse prin cirese /nuci/seminte/boabe/cereale/fructe/legume? Ipocrizie? Da. Ignoranta? Da. Dezinformare in scop de audienta si scandal? Desigur.

Zaharul adaugat in iaurturi

Se adauga pentru ca asta se vinde; este foarte simplu sa alegi un alt produs, chiar de la Danone, care sa nu contina zahar adaugat. Orice om care crede ca are un cuvant de spus va arunca direct replica “da’ de ce nu pun mai putin?” sau chiar “da’ de ce nu fac fara zahar?”. Ba da, exista nenumarate sortimente fara zahar si chiar s-a reusit reducerea cantitatilor din cele in care se foloseste zahar. Dar exista o limitare: preferinta consumatorilor. Un psiholog sau un economist iti poate spune imediat ce se intampla “la raft”. Orice om care gandeste o poate face. Acele produse “cu mai putin zahar” vor pierde in fata celor care au mai mult zahar. Este alegerea pe care o face consumatorul. Cumparatorul. Clientul. Omul. Firma pune pe piata ce se vinde. Firma are si produse fara zahar, firma face si educatie, pe banii ei. Alegerea insa este de cealalta parte. Daca insa comparam cantitatea de zaharuri dintr-un iaurt cu fructe (maxim 13,5% la Danone, inclusiv lactoza din lapte si fructoza din fructele adaugate in iaurturile cu fructe) cu cea dintr-o prajitura (40%), batoane de cereale (20%) sau din ciocolata (50%), ne vom da seama ca daca vrem desert cel mai potrivit e un iaurt.

Ca si in cazul amidonului, daca ar fi sa ne raportam la consumul zilnic mediu, dintr-un iaurt iei o cantitate foarte mica. Pentru cei care fac sport sau vor sa isi mentina nivelul energetic printr-o gustare sanatoasa e chiar util. Cei mai multi sportivi cumpara suplimente care contin dextroza pura, in acest scop.

Potentiatorii de aroma

Sperietura mare este in legatura cu monoglutamatul de sodiu. Insa aceeasi oameni care promoveaza panica vor fi regasiti mancand produse din soia, tomate sau altele care contin glutamatul. Este de facut o discutie separata insa iaurturile Danone nu il contin. Poate de la alte marci.

Aracetul, urina de vaca si altele asemenea

Pentru nivelul unui producator major la nivel global astfel de subiecte sunt absolut ridicole si nu cred ca merita mentionate. Laptele este verificat (fiecare cisterna) inca de la intrarea in fabrica, atat sub aspect microbiologic si al reziduurilor de antibiotice, cat si al continutului nutritional si de alti potentiali contaminanti (aflatoxina).

In articolul urmator voi scrie despre conservarea iaurtului si termenul de valabilitate.

Dar ce este pentru adultii altor specii?

Cristian Margarit Publicat în de 7

Laptele nu este un aliment potrivit pentru adultii altor specii. Un argument destul de subtire, argument pe care am fost tentat sa-l aduc si eu in trecut. La prima vedere foarte solid, insa foarte subred la o simpla analiza critica. Inca astept sa vad si niste dovezi solide privind efectele daunatoare ale laptelui (si ale carnii). Deci nu propaganda vegetariana de tip “studiul china”,  “a zis cutare” sau “se stie”, “mucus”, “putrezeste” etc. ci niste dovezi concrete. Nu, Studiul China nu este un studiu si nici nu demonstreaza ca lactatele ori carnea in sine ar fi daunatoare. Caseina la rozatoare otravite nu cred ca este un argument. Si cautati putin incidenta cancerului si osteroporozei in zonele pe care le dati ca exemplu.

Si eu caut aceste dovezi solide, concrete, irefutabile. Nu le-am gasit. Nu exista o dovada ca daca mananci carne, oua, lactate, grau, soia ori altceva o sa mori de la ele. A, putem discuta de modul de productie, cantitati, combinatii (da, cred ca sunt importante, cu argumente tot din cursul de fiziologie), mod de preparare (te pun eu sa toci sa sau arzi carnea?), aditivi, predispozitii genetice (daca te stii cu diabet in familie poate ca da, ar fi mai inteligent sa tii cerealele si lactatele la minim), alti factori de risc (fumat, sedentarism etc.). Chiar despre implicatiile etice (nici mie nu imi place ca animalele sunt chinuite, nu imi place nici ca oamenii sunt chinuiti). Sau cele ecologice. Foarte valabile. Si nobile. Alegerea personala. Punctul terminus al oricarei dezbateri. Dar cele stiintifice nu exista. Deci vom recurge la filosofie.

Am vazut filmele, am citit cartile. Totusi eu nu traiesc in SUA si incerc sa mananc la minim din industrie ci incerc sa ajut familia sa produca sau sa folosesc surse alternative. Am sustinut si sustin productia locala, organica, permacultura, traditiile dovedite sustenabile. Concret, cumparand de la ei si indemand si pe altii sa cumpere. Totusi, la un moment dat avem nevoie si de un standard de calitate. Viitorul se construieste, nu se cauta in istorie sau antropologie.

Nu imi place carnea, am fost “fortat” sa mananc in copilarie, deci povestea cu “esti dependent” sau “iti place gustul” pica. Nu cumpar carne pentru mine decat foarte rar, de mancat mananc daca e o sursa ok sau daca mi se ofera intr-un cadru in care consider ca e mai importanta apropierea de oameni decat mofturile si fobiile mele. Pot trai fara ea linistit. Nu am nevoie de “sarmale vegetariene”, “lapte de canepa” sau “snitele de soia” pentru a ma minti singur. Daca vreau sa mananc un aliment (fie el si soia sau grau) il mananc pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce as vrea sa fie.

Revenind la intrebare: daca laptele a fost facut pentru vitei, de ce sa il manance oamenii, mai ales adultii? In afara de faptul ca putem si, la fel ca alte surse de hrana, a asigurat supravietuirea rasei albe, cel putin.

Ce aliment a fost facut pentru oameni? In afara de laptele matern? Facut de Natura, in perfectiunea ei? Pentru ca noi am reusit sa modificam plantele si animalele astfel incat sa ne fie drept hrana mai multa si mai buna decat am fi putut gasi de-a gata. Da, imensa majoritate a plantelor si animalelor pe care le consumam, de la morcov la mere si de la grau la fasole sunt facute de om. Chiar si pestii de acvacultura. Ele nu existau in natura inainte ca noi sa le selectam, sa le incrucisam si sa le inducem diferite mutatii care sa le faca mai usor de cultivat, mai productive, mai digerabile, mai convenabile, mai ieftine, mai gustoase.

Semintele sunt pe lume pentru ca plantele sa se inmulteasca. Ouale sunt premisa unor alte pasari. Radacina e un depozit de energie pentru planta. Carnea este muschiul animalului. Omul a aparut dupa ele si le mananca pentru ca poate. Nu pentru ca au fost facute “pentru” el. Ne-am inmultit pentru ca am putut manca aproape orice. Inclusiv alti oameni. Desigur, creationistii ar trebui tratati cu un articol separat.

Laptele, in schimb, este singurul aliment (poate cu exceptia unor fructe) facut de natura pentru a fi mancat. De catre puii fiecareia in parte, evident. Si totusi, singurul facut special pentru a servi drept hrana. Da, pentru crestere (ceea ce ar putea sa nu fie neaparat util la varsta adulta). Da, nu poate fi digerat optim de toata lumea (doar o mica parte din oameni prezinta persistenta lactazei).

Mi s-a terminat lactaza pe la 19 ani. Pe traseu mi s-au cam terminat si alte enzime. “Persistenul” se uita la noi si rade cu mustata de lapte dupa ce a baut un litru, fara vreun efect negativ. Ba pentru iaurt chiar s-a cercetat efectul asupra longevitatii unor populatii. Dar poate ca “intoleranta” e data si de un microbiom degenerat. Poate ca daca as avea in dieta probioticele si prebioticele optime problema s-ar rezolva de la sine. Asa cum se propune acum ca s-ar rezolva si obezitatea, colonul iritabil, bolile autoimune si chiar cardiovasculare.

Plantele pot fi digerate optim? Poate doar carnea poate fi digerata mai bine (desi veganii iti vor spune ca iti va putrezi in intestine). Da, pasteurizarea nu e naturala (dar e sanatoasa). Da, omogenizarea nu e naturala (dar e utila pentru ca altfel ar trebui sa ti le faci singur acasa). Da, laptele de vaca (la fel si cel de capra, contrar miturilor) e diferit de cel uman. Da, contine hormoni sau substante cu impact hormonal, asa cum contine orice aliment. Da, stiai ca soia contine “hormoni”? La fel si cerealele? Sau varza? Sau semintele de in?

Cu toate astea, daca punem mana pe un curs de fiziologie aflam cam ce se intampla cu un aliment (oricare ar fi el) cand este mancat. Ce transformari sufera si ce ajunge sa se asimileze din el. Si atunci iti pica fisa. Tubul nostru digestiv este al unui omnivor capabil sa digere si sa scoata nutrienti din cam orice e comestibil pe planeta. Stiu, unora le place sa sustina ca suntem ierbivori. Pofta buna la lucerna, eu nu ma supar.

Si totusi noi procesam alimentele. Mai toate plantele au o serie de toxine puse acolo de Natura. Bobul de grau nu este comestibil in stare naturala, cum nu este nici cel de soia, cum nu sunt multe plante. Bobul de soia il incoltesti, il fierbi, il fermentezi. Dar iaurtul nu e natural? Graul il treieri, il macini, il dospesti, il coci, dar branza e daunatoare? Asimilezi 3% din betacarotenul morcovului crud si de zece ori mai mult din cel fiert? Mananci zeci de alimente diferite in incercarea de a-ti asigura toti nutrientii intr-o dieta vegana cand ai putea manca doar tesuturi animale ani de zile fara efecte negative? Desigur, nu mezeluri sau arsuri. Parca miroase a iluzie?

Intr-adevar, modul modern de producere a alimentelor este daunator ecosistemelor si chiar sanatatii noastre. Dar asta e valabil pentru toate alimentele, nu cred ca ne mai putem intoarce la vanatori si culegatori (mai ales ca si atunci omul a epuizat mai toate nisele ecologice in care a intrat). Da, si eu consider ca ar trebui sa ne producem hrana fara suferinta, fara distrugere, fara chimicale toxice. Toti cred ca ne dorim asta. Unii incearca sa gaseasca/aplice si solutii, bravo lor. Insa nu prea vad rezultatele. Nici cu algele de tip spirulina sau clorela nu a functionat, cautati putin istoria lor.

Deci, ce facem? Negam natura umana si transformam fobiile in filosofie de viata?

PS: acest subiect a fost abordat pentru prima data pe forumul getfit.ro in 2002. De atunci am studiat permanent si cred ca atitudinea noastra fata de mancare trebuie sa fie mai moderata. E tentant sa intri in zona criticilor si protestelor fara substanta, dar ne intereseaza mai mult solutiile concrete si viata reala.

Lapte mai curat, mai scump si mai rar

Cristian Margarit Publicat în de  

La B1 TV de la 11.00 la Mihai Jurca (Viata e frumoasa) despre paine, lapte, reglementari si sanatate.

Ne referim la acel lapte natural, muls direct de la vaca, laptele cu care eu am crescut. Era fiert, dar nu era procesat industrial.
La intrarea in UE am primit niste avantaje (unii dintre noi inca nu le observa), dar ne-am angajat sa respectam si anumite reguli. Totusi, pentru aplicarea (conformarea) la aceste reguli am primit si derogari/amanari. Adica au existat, de exemplu, perioade de 5 ani in care am fi avut timp sa ne punem la punct, daca asta vroiam si puteam. Urmeaza si altele, care ne vor afecta serios capacitatea interna de a produce si comercializa alimente, lasand consumatorul si fara micii producatori, care puteau sustine o economie (fie ea si primitiva) interna relativ functionala si stabila.

Este normal sa existe si norme pentru siguranta alimentelor, altfel am fi la mana epidemiilor de boli infectioase si a toxiinfectiilor. Persoanele sensibile (copii, gravide, batrani, persoane cu boli cronice si imunitate scazuta) ar risca sa moara in urma unor astfel de cazuri. Deci, laptele crud destinat vânzărilor către consumatorul final trebuie să îndeplinească criteriile de calitate cu privire la numărul total de germeni (max. 100.000/ml) şi de celule somatice (400.000/ml) prevăzute de legislaţie. Din cate am inteles din discutiile cu diversi producatori, limitele sunt relativ mari, in realitate laptele cu adevarat curat (chiar si de la vaci crescute in gospodarii particulare) fiind mult mai curat.

In mod paradoxal, colectarea laptelui, racirea si pasteurizarea ulterioara permit amestecul laptelui contaminat (chiar neconform) cu cel “curat”, cu un rezultat admis de catre autoritati ca fiind “conform”. Cu toate astea, exista si situatii (rare) in care, cu toate masurile luate, apar boli cauzate de agenti patogeni atat din corpul animalului dar si de pe utilaje, vase, maini murdare etc. De asemenea, testele de antibiotice ar trebui facute si ele acestor loturi de lapte, nu doar testele de microorganisme si celule somatice (in general puroi provenit din ugerele infectate).

Cele mai des intalnite probleme sunt cauzate de E. Coli, Campylobacter, Salmonella, Stafilococi, Brucella, Mycobacterium, Yersinia si Listeria. Dar acestea apar si la produsele lactate (sau alte alimente) industriale. Se pune si problema “ipotezei igienei”, adica a pericolelor reprezentate de sterilizarea excesiva a mediului si alimentelor.

Dezbaterea despre consumul de lapte crud ar trebui sa fie o alta discutie, avem norocul ca legea sa permita comercializarea lui ca lapte de consum uman (cu respectarea reglementarilor mentionate), dar existand si posibilitati de eludare a acestor reguli: declararea laptelui drept lapte pentru animale sau cumpararea in comun de vaci/animale de lapte, astfel incat consumi laptele de la propria vaca, pe propria raspundere.

Intrebarea care se pune este daca putem lasa fara sursa de venit 40.000 de oameni care acum vand lapte “la piata” in schimbul salvarii catorva vieti (ipotetic pierdute din cauza consumuli de lapte “de la tarani”). In SUA, consumul de lapte crud (deci nu cel de la tarani si fiert, mult mai sigur) a cauzat intre 1998 si 2011 doar 2 decese (284 de spitalizari in total). Ne-am intreba acum cate au fost cauzate si de junk-food, de exemplu.

Indiferent de raspuns, ca tara, suntem obligati sa respectam aceste reguli, pentru ca politicienii s-au angajat in numele nostru, al cetatenilor. Daca vrem sa salvam micii producatori, atunci ei ar trebui ajutati macar sa produca la nivelul secolului 21 si nu la nivel de ev mediu. Desigur ca de aceasta masura restrictiva pot beneficia firmele mari, care este normal sa stea cu ochii pe 30% din piata (atat se vinde direct in piete din totalul produs la noi). Producatorul foarte mic (1-3 vaci) nu isi va permite sa cumpere sisteme de racire sau sa faca testele. Si nici nu este invatat sa faca asa ceva. Eventuala scumpire a laptelui pentru acoperirea costurilor va lovi tot in “cetatean”.

http://cid.oxfordjournals.org/content/43/5/610.long

Micii crescători de bovine, obligați să scumpească laptele vândut în piețe

http://www.cdc.gov/features/rawmilk/

Am scris despre lapte si alte articole, pe care le puteti gasi mai jos.

De la 15 ianuarie intra in vigoare, in sfarsit, regulamentul 1333/2008 al UE, dupa o amanare de 5 ani. Astfel, producatorii romani de paine vor fi obligati sa respecte aceste reglementari privind aditivii.
Desi noi nu mancam paine si descurajam consumul acestui produs “traditional” dar daunator sanatatii, e bine sa stim de ce se folosesc aditivi. Aditivii sunt folositi in paine pentru a corecta deficiente ale ingredientelor de baza (in special ale fainii), dar si pentru a obtine efecte de gust, aspect, miros, termen de garantie. Calitatea painii s-ar obtine prin procedee consumatoare de timp, aditivii scurteaza mult procesul de productie reducand costurile. Nu toate E-urile sunt rele, din contra, cele mai multe sunt sigure si nu prezinta probleme pentru sanatate.

Se stabilesc prin hotarari interne si greutati standard la paine (o aberatie dupa parerea mea), cat si reguli de etichetare mai stricte (desi nu prea citeste nimeni etichetele).

Ajuta asta cu ceva consumatorul? Prea putin si doar in mod indirect, lasandu-l iar la mana producatorilor mari, pe de o parte si a celor care incalca regulile din dorinta de profit, pe de alta parte.

Am scris si despre programul “cornul si laptele”.

Toxinele din mancare

Cristian Margarit Publicat în de  

Urmatoarele prezentari:
Sambata, 16 martie, ora 10.00, Mall Baneasa, Sala Cinema VIP- Nutritia sanatoasa: selectia, prepararea si combinarea alimentelor. Intrarea libera, pe baza de inscriere (primul venit, primul servit).

Vineri 22 martie, ora 10.00, Mall Baneasa, Slabirea si celulita
Sambata, 23 Martie si Duminica 23 Martie la Conventia Internationala de Fitness de la Hotel Mariott, organizata de Fitness Scandinavia.

De la 17.00 la Antena 2 (Traieste Sanatos cu Simona Dragomir) discutam despre toxinele din mancare, un subiect aflat in atentia noastra datorita noilor scandaluri de contaminari cu substante toxice (aflatoxina din lapte) sau infestari cu paraziti.

Toxine in mancare

Toxine in plante

Aflatoxina in lapte

Dioxina in carnea de porc

Cantitate sau calitate?

Densitatea nutritiva

Mai putin dar mai sanatos

Metode gresite pentru prepararea alimentelor

Lectinele

Xenoestrogenii

Zilele astea sunt la moda micotoxinele (toxine produse de ciupercile microscopice), in special aflatoxina, gasita in lapte, unde ajunge din furajele mucegaite. Totusi, principalele surse de aflatoxina (chiar in variante mai periculoase) sunt arahidele, porumbul, soia. Probabil exista si nenumarate alte toxine inca nedescoperite sau al caror efect nociv este subestimat.

Alcoolul potenteaza efectele nocive ale acestor otravuri, deci atentie la consumul exagerat de bauturi alcoolice.

O dieta bogata in legume de tip morcov, telina, patrunjel se pare ca ajuta la detoxifierea acestor carcinogeni. La fel si silimarina, extrasa din semintele de armurariu.

Aflatoxina in lapte

Cristian Margarit Publicat în de  

Stiam ca aflatoxina se afla in primul rand in arahide (care sunt inrudite cu leguminoasele, deci nu sunt “alune”) si in diverse cereale mucegatie, cum ar fi porumbul sau chiar in soia. Silozul (materialul vegetal pregatit pentru furajarea animalelor) poate fi si el o sursa. Ciuperci din specia Aspergillus produc aceasta toxina, ele dezvoltandu-se in mediu umed si calduros. Alte alimente potential contaminate sunt toate felurile de nuci, meiul, orezul etc.

Cum aceste ingrediente se pot regasi si in “dieta” vacilor de lapte, iata ca aflatoxina se strecoara si in laptele baut in special de catre copii. Ouale si carnea de la animale hranite cu nutreturi contaminate pot contine si ele aflatoxina. Toxica pentru om, induce cancer de ficat si poate provoca stoparea cresterii la cei mici.

Aflaxotina poate fi gasita in cantitati mici in diverse alimente si chiar in cosmetice (patrunde si prin piele), in cantitati sub sau peste cele admise prin lege.

In loc sa hranim vacile cu iarba (dupa metoda traditionala a pasunatului) acum ele mananca furaje bazate pe amestecuri care contin cereale (porumb). Daca ele sunt contaminate, aflatoxina ajunge si in lapte. Expunerea la care se poate dovedi toxicitatea ar presupune consumul a mai multi litri pe zi, doar ca si sensibilitatea noastra este diferita. Avem si o veste buna: varianta gasita in lapte este mai putin toxica decat cea pe care o putem lua direct din arahide, de exemplu.

Pentru ca “bio” nu inseamna neaparat si “pasunat” sau “grass fed” (animale hranite cu iarba, in mod natural), aflatoxina putem gasi si in laptele “bio” de pe piata, nu doar in cel “normal”.

Se pare ca un consum regulat de morcov, telina si patrunjel reduce toxicitatea aflatoxinei, pe langa faptul ca omul este mai rezistent la ea decat alte animale.

Ce avem de facut: hranire naturala a animalelor, reglementari, testari si sanctiuni pentru cei care pun in circulatie alimente contaminate. O idee ar fi si despagubirile pentru cei care isi retrag de buna voie produsele, inainte ca “scandalul” sa ii oblige la acest lucru.

Sa ne amintim si despre dioxina.

Referinte bibliografice:

http://www.ansci.cornell.edu/plants/toxicagents/aflatoxin/aflatoxin.html

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMH0003081/

http://en.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin

http://www.dairyherd.com/dairy-herd/features/Aflatoxin-alert-176594861.html?page=2