Amenintari
Poate e ceva normal. Poate nu. Dar cu certitudine mi se pare o mare prostie sa ameninti pe cineva, mai ales cu violenta fizica.
De-a lungul timpului am primit diverse amenintari, de la patroni de firme de suplimente, de la patroni de sali, de la traficanti de steroizi, de la campioni in diverse domenii, de la alti participanti la trafic, de la tot felul de anonimi pe net. Daca participantii la trafic si anonimii sunt cumva de inteles, pentru ca te descarci si apoi iti vezi de drum. Dar din partea celor din acelasi domeniu mi se pare o imprudenta foarte grava.
Cine are nevoie de un dusman in aceste vremuri tulburi? Cine da telefoane de “smardoiala” si pune problema la modul “oi fi si tu vreun smeker in orasul asta?”sau “vin peste tine”. Cu certitudine cineva care nu isi da seama ca e foarte usor sa faci rau si ca un om amenintat nu va uita niciodata asta. Ba din contra. Pentru ca am invatat ceva acum cativa ani: totdeauna sa inregistrezi. Daca e posibil video, dar de cele mai multe ori audio. Metoda este simpla: cand vezi omul intaratat il rogi sa astepte putin sa verifici ceva, pui telefonul pe reportofon si il suni. Gata.
Astazi nu m-am mai suparat, stiu ca astfel de probleme nu merita atentie si ca astfel de oameni vor primi oricum ceea ce merita, cu sau fara interventia mea. Mi s-a parut totusi ciudat ca un astfel de telefon sa vina de la o persoana cu care ma credeam in relatii bune si cu care nu credeam sa am ceva de impartit. Nu credeam ca o neintelegere care putea fi rezolvata amical poate degenera in astfel de lucruri. Se pare ca totusi criza economica face si alt gen de victime.
