Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Ieri am facut click. Poate fiecare dintre noi stie ca plasticul e nasol. Ca PET-urile se arunca in locuri speciale si ca e bine sa reciclam cat putem. Ca e mai bine sa mergi la magazin cu o punga din material textil(sau chiar cu una de plastic rezistent, refolosibil). Ca va fi practic imposibil sa mai curatam locul in care traim dupa ce l-am murdarit.

Aproape in fiecare an ajung pe aceasta plaja destul de pustie de la sud de granita. Totusi, este primul an in care nu ne-am putut bucura de soare, valuri si nisip. Cauza o vedeti in imagine. O cantitate uriasa de gunoaie plutitoare aduse la mal de valuri. Etichetele sunt turcesti, bulgaresti si romanesti. Probabil ca o mare parte sunt aruncate de pe navele maritime care circula prin zona.

Sunt sigur ca se poate trai si altfel, fara atatea obiecte de unica folosinta. Daca toata inteligenta si tehnologia ar fi fost directionata pentru a gasi solutii prietenoase cu mediul(si cu noi, in ultima instanta), sunt sigur ca s-ar fi gasit. Dezastrul poluarii si obiectelor atat de ieftine incat le putem arunca dupa o folosire va afecta probabil civilizatia umana intr-o asemenea masura  incat urmatoarele cicluri de viata ne vor denumi “cei care s-au inecat in propriile gunoaie”. Pana la minciunele gen “amprenta de carbon” cred ca e mult mai important sa oprim contaminarea mediului cu produse si substante toxice si cvasiindestructibile, produse de om.

Prevenirea este mai importanta decat tratarea(curatarea). Singura sansa e sa se termine petrolul mai repede si sa nu mai existe materie prima pentru productia acestor nenorociri.

Ma gandesc la batranii care strang pungile de plastic. Pentru ei, ideea ca un produs poate fi pus pe piata la un cost neglijabil este greu de inteles. Bunul simt ii indeamna sa recicleze si sa economiseasca orice.
Dar ce ne facem cu cei nascuti in epoca risipei? Pentru ei a produce kilograme de gunoi pe zi nu inseamna nimic.
Pungile de plastic nu consuma foarte mult petrol sau energie pentru a fi produse, insa ele murdaresc mediul pentru totdeauna. Sunt atat de usor de produs si de aruncat incat se gasesc peste tot, de la cercul polar pana in desert.

Pana vom putea folosi si noi cosuri speciale de reciclare, am decis sa imi iau o punga de panza pe care sa o folosesc la cumparaturi. Daca am face toti asta s-ar scuti murdarirea solului de mii si mii de tone de plastic.

Este ciudat sa vad ce ochi fac vanzatorii atunci cand le refuz pungile… prin anii ’90 devenise un semn de inapoiere sa mergi la cumparaturi cu propria punga… si pentru client un bonus primirea unei pungi de plastic, gratuit…

Tine minte: de fiecare data cand cumperi un obiect ambalat in plastic(de la pungi la pet-uri si de la  cutii de lapte la bateriile pentru telecomanda) pui umarul la murdarirea planetei. Nepotii si stra-nepotii tai vor cauta de mancare printre acele gunoaie.

De cand am inceput consultanta personalizata mi-a fost dat sa vad sute de seturi de analize medicale, in special cele hormonale. Pe langa clasicele probleme cu tiroida intalnesc testosteronul scazut la barbati si problemele de ciclu menstrual in cazul fetelor.

Dincolo de stress, alimentatie haotica, aditivii alimentari si contaminanti(antibiotice, hormoni folositi in cresterea animalelor, poluanti) exista in apa, mancarea si in tot mediul nostru inca o categorie de substante: xenoestrogenii. Estrogenii de sinteza, produsi in industria chimica.

Ce sunt xenoestrogenii?

Substante chimice de sinteza care in corpul uman imita efectele hormonilor estrogeni. Atat in corpul femeii(in cantitate mai mare) cat si in corpul barbatului(in cantitate mai mica) estrogenii naturali regleaza numeroase functii ale metabolismului si chiar ale creierului(psihicului). Xenoestrogenii pot fi mai puternici decat hormonul natural, generand un raspuns mai mare din partea corpului sau blocand actiunea receptorilor respectivi.

In ce se gasesc?
In zilele noastre se gasesc in aproape orice: mase plastice(in special cele in care transportam/pastram alimentele si apa), alimente(din sol, apa sau pur si simplu din procesele de productie a alimentelor, zootehnie, agricultura), haine, parfumuri, produse cosmetice, organisme modificate genetic. In corpul nostru sunt stocati in special in stratul de grasime si unii dintre ei sunt indestructibili pentru sistemul nostru enzimatic. Cu alte cuvinte, odata intrati in corp nu mai ies niciodata, dar isi fac efectul distructiv in mod permanent.

Cat de periculosi sunt?

Desi studiile riguroase intarzie sa apara sau sa fie promovate(din motive pe care sper ca le poate intelege si un copil de gradinita in anul 2008) iata care sunt principalele afectiuni provocate sau agravate de excesul de estrogeni de natura artificiala: cancer(in special san si prostata), infertilitate, impotenta, depresie, retentie de apa, celulita(cosmetica), stress oxidativ(actioneaza ca radicali liberi pentru celulele vii), oboseala cronica, fibromialgie, boli autoimune, boli inflamatorii.

Cu alte cuvinte ne indreptam catre o lume unisex, in care barbatii sunt feminizati si infertili. In care femeile pot face cancer la san sau la ovare de cateva zeci de ori mai probabil decat bunicile si mamele lor.
Fie ca acest proces a fost intentionat(cum cred teoreticienii conspiratiilor) fie ca pur si simplu lacomia si incompetenta si-au spus cuvantul, aceste substante ameninta chiar fondul genetic al speciei umane. Trebuie sa ne ferim de ele si in acelasi timp sa descurajam productia si raspandirea lor in natura.

Controlul populatiei a fost propus de zeci de ani si iata ca se intampla sub ochii nostri, intamplator sau nu. Civilizatia occidentala se autodistruge insa continuam sa ne mintim ca totul este in regula si ca dupa noi poate sa vina potopul atat timp cat traim cei 30-40 de ani care ni se par ca merita traiti.

Intrebarea pe care ne-o punem acum este: cat costa si cat de greu ar fi sa ne ferim de xenoestrogeni? Este chiar atat de scump si chiar atat de greu cum pare la prima vedere? Sau presupune doar renuntarea la diverse alimente, obiecte si activitati de care nu avem, de fapt, nevoie?
Ce primesti in schimb? Poate 10-20 de ani de viata. Evident, asta conteaza daca ti-ai propus sa faci ceva(chiar si pentru tine si familie) cu viata ta.