Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Se spune ca lumea este lucrarea lui Dumnezeu. Ca noi suntem, cu totii, copiii lui Dumnezeu. Cine sunt cei care isi urasc semenii? Cine sunt cei care se urasc pe ei insisi, urand si negand lucrarea lui Dumnezeu?  Este inca greu de spus ce inseamna “bine” si “rau”. Am preferat ca niste ani sa cred ca lucrurile sunt lipsite de aceste caracteristici. Totusi, pe masura ce trece timpul sunt nevoit sa accept ca Raul exista.

Intr-adevar, oamenii care traiesc pe aceste meleaguri sunt blestemati sa aiba o relatie reciproca de ura cu cei care ii conduc. De mult timp soarta “noastra” este determinata de acest conflict. Eu nu imi pot explica ce se intampla decat printr-o ura fara margini fata de oameni a celor care ajung la putere. Sunt momente cand imi doresc sa fie adevarata teoria purgatoriului si aceste spirite negre sa arda acolo pentru eternitate. Ar fi in regula si varianta metempsihozei, fiind pe undeva corecta reincarnarea in viermi care sa fie striviti iar si iar si iar si iar, asa cum merita pentru ceea ce fac in acest moment milioanelor de oameni neajutorati.

Acesti oameni pe de o parte participa in continuare la jaful generalizat iar pe de alta parte incearca alba-neagra cu cifre si procente pe la televizor. Nu am cum sa cred ca sunt prosti sau incompetenti. Cum ar fi sa fie condamnati sa-si petreaca restul zilelor din pensia medie(ca sa nu zic minima) sau din salariul minim pe economie, intr-un apartament de bloc debransat de la reteaua de termoficare? Le-as mai da si cate o boala cronica, sa aiba si o preocupare, sa nu se plictiseasca asistand la propria dezintegrare.

Dar Raul personificat in conducatorii acestei tari de-a lungul secolelor nu este decat o reflectare a ceea ce se gasete in multi dintre semenii nostri. Un efect. Cauza e in fiecare dintre noi. Intr-un fel sau altul, setea de bani si de putere, invidia, razbunarea, ura fata de oameni probabil ca ne caracterizeaza, ca societate.  Cred ca cei care inteleg situatia dar nu fac nimic sunt la fel de vinovati precum cei care fura, mint, santajeaza, mituiesc, tradeaza.

Vad in jur inca prea multi oameni in faza de negare. Cred ca e timpul pentru un dus rece. Exista doua variante: trezirea la realitate sau sfarsitul. Al sperantei. Ca de supravietuit o sa supravietuim.

Iata ca Guvernul Romaniei are un nou purtator de cuvant. In timp ce la Ministerul Finantelor au fost angajati oameni din media sau cantareti, se pare ca o veste atat de proasta cum este cea despre 1.000.000(un milion) de someri nu poate fi data nici macar de o vedeta radio-tv sau solist de muzica usoara… deci a fost data de “personajul negativ” de serviciu, adica reprezentantul unei banci care ne imprumuta bani. Personajele care conduc tara nu mai au nici macar curajul sa isi asume propriile decizii si le paseaza in carca altcuiva. Evident, aici nu era vorba de o decizie proprie, ci doar de decizia de a accepta o conditie impusa de altii: trebuie sa scada costul cu forta de munca pentru ca altfel nu o sa putem produce ieftin pentru Europa.

Suntem in dilema clasica: acceptam o stare curenta si consecintele ei sau ne vindem viitorul?

Am fost azi la Antena 2, tema discutiei “Taxa pe fast food”. Observ si acum la TV ca sunt unii pacaliti de aparenta “grija” pentru “sanatatea populatiei”, cand, de fapt, aceasta taxa va face sa creasca consumul de produse de tip junk food si chiar fast food. Explicatia e simpla: cam toata lumea consuma o combinatie de alimente de tip  fast-food sau junk-food si mancare sanatoasa. Mancarea sanatoasa este mai scumpa si mai greu de obtinut, preparat, transportat, mancat din mers sau cand ai un program incarcat. Bugetul pentru alimente fiind deja foarte rigid(ponderea cheltuielilor cu alimentele este foarte mare in Romania, in totalul cheltuielilor unei persoane/familii) si sumpindu-se alimentele de tip fast food, automat vor fi taiate alimentele sanatoase si se va consuma mai mult fast food.

Trecand peste definirea fast food-ului(in mod obsesiv se includ aici grasimile, in general, desi exista si grasimi sanatoase, esentiale vietii), ajungem la solutia de subzistenta: sa ne aducem fiecare mancare de la tara. Sa ne procuram alimente din surse proprii, la preturi mici, care nu apuca sa fie umflate de procesatori(cum ar fi laptele, de exemplu). Intrebarea este daca ne apucam toti sa cautam mancare “de la tara”, “tara” poate produce suficienta mancare. Din moment ce mor animalele de foame din lipsa de furaje si sta pamantul nelucrat, as zice ca ca se poate. Din moment ce multi dintre noi pierdem timp cu prostii si facem “cardio” pe banda in loc sa muncim putin… cred ca se poate suplimenta si forta de munca existenta acum la tara. Benevol. Vrei mancare curata? Participi atat financiar cat si direct la producerea ei. Poti vedea acest lucru ca pe o distractie sau relaxare de week-end. In loc sa pierzi bani si sanatate vei castiga bani(din economia facuta) si sanatate.

Calitatea alimentelor “de la tara” nu este standardizata si te poti trezi cu un ou mai vechi, o rosie mucegaita, niste pepeni crescuti cu “azot”, dar tot ar fi mai bine decat alimentele importate, procesate, pline de aditivi si care, prin faptul ca sufoca piata, distrug si sansa ca noi sa avem vreodata mancare curata romaneasca.

Om cu om. Nu ne putem baza pe “autoritati” sau “stat”. Justificarile acestor taxe sunt penibile. Efectele lor sunt contrarii celor pretinse. Stim bine de ce si deja politica a devenit o casnicie unde partenerii se inseala reciproc. Media traieste si din publicitatea producatorilor de junk food.  Deci nu te poti astepta la o parere obiectiva nici din partea lor.

Daca fiecare dintre noi mai convinge inca un om sau o familie, atunci incet, incet, apar si solutiile la problemele: de unde iei alimente, cum sunt crescute, care este calitatea, care este siguranta, care sunt preturile, cine le sorteaza, cine mi le aduce la usa, cine mi le transforma in feluri de mancare sanatoasa, pe care sa le pot manca si cand am un buget redus(financiar sau de timp).

Cand stai pe scaun, pe canapea sau in pat in cautarea solutiei perfecte nu faci decat sa te indepartezi de solutiile imprefecte, dar aplicabile, simple, eficiente, economice, sanatoase. Mai bine incepi gherila interioara decat sa astepti marea revolutie, eventual facuta de altii.

Om cu om se poate trece de la pierdutul timpului si aruncatul banilor pe junk food la folosirea timpului si banilor pentru sanatate, cultura, dezvoltare personala.  Taxele sunt platite de fiecare dintre noi, iar banii nu am stiut niciodata unde se duc. Insa daca renunti la a cumpara mancare si incepi sa o produci(eventual in colaborare cu rudele de la tara) acei bani stii unde raman. La tine.