Cristian Margarit Blog despre dieta si fitness

Bineinteles ca mancam cate legume si fructe putem. Legumele sunt, in general, mai bogate in vitamine si minerale decat fructele, avand o densitate de nutrienti mult mai mare, raportand continutul acestora la totalul caloriilor cu care vin.

Cei mai putin informati au inca impresia ca oamenii care iau suplimente ar manca doar pastile. In realitate, oamenii care iau suplimente au diete foarte bine puse la punct, urmare a documentarii si informarii permanente, a eforturilor de a procura alimente de calitate, a le prepara in mod optim si a le consuma in cantitatile potrivite. Abia apoi se pune problema completarii si corectarii dietei cu suplimente nutritive.

Ce contin, in realitate, alimentele?

Fructele contin mai putine vitamine si minerale decat crezi. Ar trebui sa mananci 20 de kiwi intr-o zi pentru a avea o doza buna de vitamina C.  Legumele contin ceva mai multe. Sursele concentrate de vitamine si minerale raman tot nucile, alunele, semintele si… surpriza, produsele de origine animala: ficat, ou, peste, carne, lactate.

O surpriza doar pentru ignoranti este ca fructele si legumele crescute artificial contin cantitati mult mai mici de vitamine si minerale decat cele “teoretice”, pe care le gasim in tabele.

Mineralele ar trebui sa provina din sol, insa acest sol de multe ori nici nu mai exista, iar cand exista el este foarte sarac in minerale si oligoelemente esentiale (in special magneziu, zinc, iod, seleniu). Pe langa variatiile date de sol, apar si cele date de anotimp, momentul culegerii, modul de coacere si pastrare, eventuala preparare si conservare.

Alimentele procesate pierd mare parte din vitamine si minerale, in unele cazuri acestea fiind adaugate ulterior (alimente functionale). Totusi, aceste cantitati adaugate sunt infime iar calitatea ingredientelor slaba (pentru a reduce costurile). Un exemplu ar fi sucul de portocale in care se adauga ulterior vitamina C de sinteza si calciu (din praf de creta).

Multe alimente sunt cotaminate cu si cu pesticide, metale grele, diverse alte chimicale, deci pentru a atinge doza optima de vitamine si minerale ar insemna sa ai in dieta si poluanti, toxine, substante care iti fac rau. In schimb, suplimentele nutritive sunt forme concentrate ale acestor nutrienti, curate, fara chimicalele pe care le poti intalni in mediu.

Care este necesarul nostru?

In conditiile poluarii, stress-ului, orelor lungi de munca (in special in fata calculatorului) necesarul de vitamine, minerale si antioxidanti creste, facand practic imposibila asigurarea lor din alimente. Asta pentru ca ar trebui sa mananci cantitati uriase din fructe si legume crescute natural (practic imposibil de obtinut intr-un oras), care vin si cu un surplus de calorii (presupunand ca ai avea si timpul sa le mananci). Un surplus de calorii pe care nu ai cum sa-l arzi stand la birou si facand sport cateva ore pe saptamana. Si raspunsul la intrebarea eterna Vitaminele ingrasa?

Cum folosesti suplimentele?

Suplimentele nutritive sunt eficiente iar riscul de supradozare minim, ele fiind concepute pentru siguranta consumatorilor. Este foarte greu sa supradozezi cu vitamine sau minerale daca le administrezi corect, chiar daca le iei pentru perioade lungi de timp, fara pauza.

Chiar daca e bine sa ai alimentatia pusa la punct inainte sa iei suplimente, le poti folosi pentru a imbunatati valoarea nutritiva a meselor tale. Suplimentele vin sa completeze ce nu poti asigura din alimente. De cele mai multe ori acest nutrienti ar fi prea scumpi sau prea greu de adus din alimentatie, de aceea se pot lua suplimentele inca din prima zi de “dieta” sau chiar preventiv, pentru sanatate, de catre oamenii care nu fac sport si mananca “liber”.

Mai exista si suplimente care au menirea de a contracara efectele nocive ale unei diete nesanatoase, deci ele nu doar ca pot fi ci chiar ar trebui luate mai ales atunci cand mananci prost sau consumi alcool: antioxidanti, vitamine, minerale, omega 3, protectoare hepatice.

Am mai scris si despre “cat de integrale sunt cerealele integrale“, adica faptul ca intr-o reclama ti se spune ca produsul contine “cereale integrale” nu inseamna ca asta are vreun impact pozitiv, mai ales pentru ca pot fi prezente intr-o cantitate insignifianta, dar dublate de zahar, amelioratori, margarina, uleiuri arse.

Paradoxal, cerealele integrale sunt mai putin bune decat faina alba si cerealele procesate. Exista un motiv pentru care atata timp painea alba a fost preferata painii negre: glutenul si alte proteine cu efect toxic asupra organismului uman. Painea neagra era considerata de calitate inferioara din acest motiv: antinutrientii continuti in tarate, efectul iritant al acestor fibre si toxic al glutenului. Aceste cereale integrale si painea neagra erau pana de curand chiar contraindicate de catre pediatri in hrana bebelusilor si copiilor mici, din cauza blocarii asimilarii mineralelor. Pentru a contracara o parte din aceste efecte se pot folosi suplimente complexe cu enzime digestive(inclusiv fitaza): Platinum Digest.

Avantajele mult trambitate ale cerealelor integrale sunt doar in domeniul indicelui glicemic si al vitezei mai scazute cu care se asimileaza carbohidratii din ele. Exista multe alte alimente bogate in fibre si nutrienti esentiali, care nu au efectele nocive ale cerealelor consumate in cantitati mari.

Evident, consumate in cantitati mici, ocazional, cerealele si derivatele pot fi incluse intr-o dieta sanatoasa. Din pacate cei mai multi oameni nu mananca doar o felie de paine pe zi sau cateva sute de grame de cereale pe saptamana ci isi acopera cu ele o parte mult prea mare din necesarul de energie, fara a mai ramane loc pentru alimente de calitate, dense micronutritiv.

Deci e greu de ales intre caloriile goale din painea alba/paste si toxinele din cerealele integrale(preexistente sau create prin procesare). Raspunsul: cat mai putine cereale si cat mai mult din diversitatea de alimente care ne ramane la dispozitie.

Densitatea nutritionala ne spune cat dintr-un nutrient, toxina sau antinutrient avem intr-o anumita cantitate de aliment/produs. Poate fi vitamina c la 100 de grame, grame de fibre intr-un mar, parti pe milion de mercur in peste etc.

Cu cat un aliment are o densitate enegetica mai mica el va genera, pe moment(de la o masa la alta), o senzatie de satietate mai mare, raportat la numarul de calorii continute. Daca mananci castraveti, la un moment dat se umple burta si apare o senzatie de satietate indusa de presiunea asupra peretilor stomacului. Pentru o persoana care e obisnuita sa manance mult, asta poate fi un ajutor. Daca mananci pepene, la acelasi volum vei ingera un numar mult mai mare de calorii(din zahar). Alimentele bogate in fibre pot da o senzatie de satietate mai mare de la o masa la alta(isi cresc volumul prin “umflare”).

Pe termen mediu(de la o zi la alta) densitatea de nutrienti este si mai importanta: grasimile ofera o senzatie de satietate mare, urmate de proteine si apoi de carbohidrati, care accentueaza senzatia de foame prin efectul de “rollercoaster”(variatii mari ale nivelurilor) asupra glicemiei si insulinei. Exceptie face cartoful, printr-o proteina ce induce senzatia de satietate. Evident, consumul mare de cartof(atentie si la modul de preparare) va aduce foarte multe calorii si te lipseste de alti nutrienti(are densitate nutritiva scazuta).

Pe termen lung(de la o luna la alta) este importanta cantitatea de vitamine, minerale, oligoelemente. Deficitul unor nutrienti poate cauza apetit exagerat si chiar obiceiuri alimentare nesanatoase, in incercarea corpului de a aduce acei nutrienti sau de a compensa lipsa lor. Asa poate sa apara pofta de dulce din cauza lipsei de magneziu.

Pe langa nutrienti, alimentele contin antinutrienti si toxine. Ele pot fi naturale sau nu. Despre cele naturale din plante am scris deja. Cele aduse din exterior pot fi din pamant(ingrasaminte, pesticide), apa si aer(poluarea universala) sau adaugate(intentionat sau nu) in procesele de prelucrare. E important sa cunosti si aceasta parte a alimentelor, macar pentru alimentele principale, astfel incat atunci cand iei decizia de a manca ceva sa pui in balanta si cata otrava iti aduce, nu doar cate elemente benefice. Este valabil pentru orice aliment. Partea buna este ca avem capacitatea sa procesam aceste otravuri intr-o oarecare masura(pentru asta avem ficat si rinichi). De asemenea, combinand inteligent alimentele putem bloca asimilarea unor toxine.

Deci dieta trebuie optimizata intre volum, cantitatea de energie(calorii), macronutrienti(grasimi, proteine, carbohidrati) si “micronutrienti”(vitamine, minerale, oligoelemente, enzime, fitonutrienti etc.). Pentru ca in mod practic este imposibil sa ai doar alimente naturale, curate si dense din punct de vedere nutritiv putem corecta dieta cu suplimente nutritive, care sunt exact ceea ce ne lipseste: super-nutrienti concentrati intr-o forma cu putine calorii, volum redus si cantitate minima de toxine. Intotdeauna aceste suplimente vin sa completeze dieta, nicidecum sa inlocuiasca alimente.

Dieta ideala este aceea care iti aduce macro si micro nutrientii necesari, cu cat mai putine calorii si toxine.  Facand acest lucru ajungi la concluzia ca lista de alimente care optimizeaza o dieta este, de fapt, lista de alimente dintr-o dieta low-carb, cu foarte putine exceptii.

Omul are tendinta de a se indragosti de propriile idei si obiceiuri. Pana de curand, produsele de origine animala(carne, oua, lactate) erau condamnate pentru continutul de “toxine”: colesterol, grasimi saturate, purine, hormoni… pentru a justifica impunerea vegetarianismului si creearea unei societati docile, s-a facut propaganda impotriva unor alimente prezente in dieta omului inca de la aparitia sa.

In ultimii ani, odata cu cresterea impactului industriei alimentare asupra economiei globale, eliminarea alimentelor de origine animala a dobandit si o justificare economica: productia lor consuma prea multe resurse, deci hai sa convingem prostimea ca sunt daunatoare si sa le vindem furaje la preturi exorbitante. Da, cu toate ca sunt mult mai ieftin de produs, multe alimente vegetale(in special procesate) ajung sa fie mai scumpe, sa consume mai multe resurse si sa aiba un impact asupra mediului mai mare decat mult-hulita carne.

Mi se pare evident ca omul are nevoie de o alimentatie diversa, cu produse proaspete, cat mai locale, crescute natural, preparate astfel incat disponibilitatea nutrientilor sa fie maxima iar anti-nutrientii sa fie eliminati sau redusi, pe cat posibil. Mi se pare la fel de evident ca aceasta alimentatie trebuie corelata cu diversi factori personali, sociali, economici. Adica dieta fiecaruia dintre noi este un lucru individual, personal, care evolueaza odata cu noi si cu situatiile in care ne aflam.

Niste statistici prost interpretate de oameni cu o agenda nu tocmai ortodoxa au incercat sa faca din alimentele de origine animala sursa tuturor problemelor de sanatate, ignorand alti factori: aditivi alimentari, mod de preparare, poluare, stress, medicamente, componenta, per ansamblu, a dietei. Mi se pare normal ca, daca ai foarte putine alimente in dieta ele sa duca la o acumulare de toxine si la un deficit de nutrienti(care ar trebui sa vina din alte alimente). Cati dintre oamenii folositi de aceste statistici duc o viata sanatoasa in mod constient si cati mananca anarhic? Statisticile nu au nici o relevanta cand discutam de dieta fiecaruia dintre noi.

Iata ca usor, usor se descopera ca orice aliment, contine, pe langa substantele nutritive utile, otravuri, antinutrienti, toxine de diverse feluri, care, in anumite conditii, ne pot afecta in mod negativ sanatatea. Deja grasimea animala si ouale erau populare in acest domeniu, dar cine s-ar fi gandit ca rosiile, varza, mazarea, uleiurile, diverse seminte… au in ele toxine foarte puternice? Vorbim strict de toxinele prezente in mod natural, nu de poluanti sau contaminanti din mediu. Multe dintre aceste substante sunt inca in cercetaare, fiind descoperite de putin timp, iar noi si noi compusi sunt adaugati pe lista in permanenta.

O parte dintre aceste substante sunt toxice doar in cantitati mari, in anumite conditii(predispozitii personale) sau in combinatie cu alte toxine provenite din alimente. Unele sunt inactivate de prepararea termica(fierbere) sau alte procedee(oxidare, spalare, germinare, uscare). Altele sunt create sau activate. La fel cum se intampla si cu nutrientii. Iarasi, pentru unele exista mecanisme in ficat pentru detoxifiere(eliminare) si nu se acumuleaza in corp. O mare parte au, conform unor experimente, chiar efecte carcinogenice, teratogenice, mutagenice. Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, in cazul unora, cand este expus la cantitati mici, organismul declanseaza sisteme de aparare capabila sa vindece chiar si boli incurabile, sa prelungeasca viata sau sa faca alte lucruri minunate.

Cerealele contin gluten, despre care aflam pe zi ce trece noi si noi lucruri rele. Solanaceele(rosii, vinete, ardei, cartofi) au diverse otravuri si substante proinflamatoare. Cruciferele(varza, conopida, broccoli) in cantitati mari afecteaza tiroida. Leguminoasele(mazare, linte, naut) o substanta considerata un factor in bolile autoimune(germenii contin cantitati si mai mari). Soia afecteaza sistemul hormonal si functionarea tiroidei. Samburii de caise contin un compus care poate genera cianuri. Pana si pastarnacul e toxic in cantitati mari. Semintele de bumbac pot produce sterilitate.

Eu as pune si acidul fitic(blocheaza absorbtia mineralelor) si oxalic(contribuie la formarea pietrelor la rinichi) tot in categoria substantelor periculoase pentru sanatate daca sunt consumate in cantitati mari si pe termen lung. Pe de alta parte ele au si beneficii, deci a ne lipsi complet de alimentele care le contin este o idee mai putin buna.

Personal, evit cerealele, solanaceele, soia, uleiurile vegetale cu multi omega 6, cruciferele.

Bineinteles ca cele mai multe alimente de origine vegetala au si nutrienti, beneficii, fiind parte dintr-o dieta sanatoasa. Cheia unei diete sanatoase consta intr-o diversitate mare de alimente, astfel incat nivelul total dintr-o toxina sau alta sa fie atat de mic incat sa induca o reactie de adaptare(pozitiva- o otrava, in cantitate mica poate actiona ca un medicament) si nu o intoxicatie. Deci e mai indicat sa ne bucuram de darurile naturii(inclusiv de o friptura de vita, din cand in cand) decat sa incercam evitarea tuturor toxinelor, pentru ca este imposibil: aproape fiecare aliment vine atat cu nutrienti cat si cu substante mai putin utile sau chiar daunatoare.

In mod traditional omul muncea pentru o friptura. Fie ca era vanator si alerga dupa ea fie ca statea in sat si avea alte activitati fizice, carnea venea cu pretul efortului. Chiar al luptei. Cu exceptia copiilor si batranilor, oamenii puternici isi alegeau partile din animal pe care sa le manance. Bineinteles, cele mai apreciate bucati erau din tesuturi moi: ochi, testicule, creier, maduva, ficat. In acelasi timp si cele mai bogate in energie, proteine, grasimi esentiale, vitamine, minerale. O parte erau mancate crude, o parte fripte, cateodata coapte, resturile sub forma de supa(fierte).

Cei care nu munceau, dar primeau de mancare, erau foarte putini si asta se vedea: se ingrasau, faceau guta sau mureau de diverse boli degenerative. Cei cumpatati traiau mult si erau sanatosi. S-a observat asta inca din antichitate.

Carnea provenea in mod natural de la animale salbatice. Animale cu un mod natural de hranire. Pana de curand chiar si animalele crescute in ferme mancau tot natural. S-a descoperit in ultimii ani ca aceste animale stocheaza in corpul lor(inclusiv in muschi) diverse substante benefice pentru sanatatea omului. Omul mananca in special ierbivore, rozatoare, pasari si foarte rar pradatori sau animale mai sus in lantul trofic.

Carnea era scumpa si greu de obtinut/conservat, deci era mancata in cantitati relativ mici si ocazional. Carnea consuma resurse(furaje) care puteau fi folosite pentru obtinerea laptelui, de exemplu. Acum carnea este usor de obtinut si, din comoditate sau lipsa de informare, cei mai multi oameni aleg sa manance multa carne procesata(mezeluri) sau folosesc metode toxice de preparare(prajirea in ulei).

Animalele “de ferma” consuma o hrana compozita, uneori foarte departe de cea naturala, uneori continand chiar resturi ale altor animale, materii fecale, antibiotice, hormoni, pesticide, diverse alte chimicale, toxine si contaminanti. Multi dintre acest contaminanti sunt liposolubili, adica vor fi stocati in grasime. Este un proces natural, care se intampla si in corpul nostru. De aceea o slabire rapida este o crima, din cauza intoxicarii cu toate aceste chimicale eliberate brusc in sange.

In animalele crescute industrial calitatea nutrientilor din carne este scazuta fata de animalele crecsute natural. Desi arata aproape la fel, carnea si grasimea unui animal crescut in ferma contine alte substante decat carnea si grasimea unui animal salbatic sau crecut in semi-liberate, cu hrana naturala.

Carnea procesata industrial mai primeste si alte “bunatati”: conservanti, agenti de maturare(cancerigenul nitrit de sodiu), potentiatori de aroma, proteine din soia, amidon, gluten, margarina(da, multe preparate procesate din carne contin aceasta otrava), indulcitori artificiali(da, multe mezeluri contin aspartam) etc. Multe dintre aceste substante nu sunt listate pe etichete, iar daca sunt, producatorii folosesc diverse denumiri alternative incat un om obisnuit nu are nici o sansa de a le identifica.

Evident, pentru a isi pierde consistenta, gustul, mirosul si a putea fi transformata in ORICE, carnea(de fapt tot ce inseamna tesut animal, de la piele la oase) este supusa si unor temperaturi si presiuni foarte mari si transformata intr-o pasta, procese prin care multe componente sunt denaturate.

In mod natural carnea contine substante sensibile la temperaturi mari, insa atunci cand avem contaminanti(din procesul de crestere a animalelor) si aditivi(din procesarea industriala a carnii) prajirea, frigerea, chiar coacerea si fierberea duc la formarea unor toxine foarte puternice.

Aceste toxine(unele din mediu/furate, unele din aditivi/procesare si altele create de noi in tigaie sau pe gratar) cresc riscul de cancer, boli degenerative, tulburari ale sistemului hormonal, scad imunitatea si fac o multime de alte probleme. Oamenii au o sensibilitate diferita si statisticile pot fi interpretate in fel si chip, insa exista o legatura de cauzalitate intre consumul de produse procesate din carne si aceste boli. Totusi, nu s-a determinat o astfel de legatura in cazul consumului de carne curata(de la animale crescute natural), fara aditivi, preparata inteligent, in cantitati corelate cu nivelul de efort fizic si restul dietei.

Indiferent de provenienta carnii si de modul de preparare exista si cateva lucruri pe care le poti face astfel incat potentialele efecte negative sa fie diminuate: echilibrarea dietei cu surse de antioxidanti(vitamina C in special), enzime, seleniu, chelatori(opresc metalele grele). Foarte importanta este si echilibrarea pH-ului, prin consumul de alimente cu potential alcalin, fiind cunoscut potentialul puternic acid al carnii. Pe scurt: sa mancam salate(crude) si condimente pe langa friptura. De cele mai multe ori chiar in loc de friptura.

Am mai scris despre carne, excesul de proteine, gratar, aditivii alimentari. Articolele pot fi gasite cu “search”.

Recapitulare: carne curata, preparata natural, pentru care muncesti sau carne plina de chimicale, ultra-procesata, pentru care nu misti decat un deget? Iti meriti friptura? Pe toata?