Kaimak
In ultima vreme facem cumparaturi de la un magazin “turcesc” (de fapt proprietarul este kurd).
Se pare ca ei au ceva mai multa grija la ce mananca, putem gasi diverse feluri de mancare fara aditivi, iar cresterea si sacrificarea animalelor se face dupa metode traditionale, care implica mai putine chimicale.
Acest produs, numit de ei “kaimak” este descris pe eticheta drept “labneh” sau “crema de iaurt”.
De fapt este vorba de grasimile cu molecule mici si proteinele care se coaguleaza usor, obtinute printr-o metoda straveche de fabricatie.
O sa discutam poate alta data ce avantaje au acestea in alimentatia noastra si cu ce sunt diferite de grasimile cu molecule mai mari si proteinele care sunt tratate termic excesiv.
Nu cunoastem continutul exact, dar gustul este delicios si efectele benefice se simt de la prima administrare, sustinand flora intestinala benefica.
Pretul este pe masura.
Termenul de valabilitate este scurt, doar 5 zile . O caserola are 500 de g de iaurt, 7% grasime . Costa 10 ron cutia si o portie decenta inseamna cam 150 de g. Este senzational de bun, chiar daca este putin sarat. Merge ca garnitura langa omlete, gratar de pui, salata de ton.
Iata si o reteta de “desert”, iar pentru a obtine un fel pentru dietele hipocalorice se inlocuieste kaimakul cu iaurt slab (nu are prea mare haz, ce-i drept, in varianta light ) : 2 lingurite seminte de in macinate proaspat, 4 linguri kaimak, 1 lingura migdale rase/sfaramate, 4-5 capsuni taiate marunt. Excelent dupa antrenament sau ca gustare de dupa amiaza, in zilele toride de vara.
Exista un restaurant unde se poate degausta acest preparat denumit Labneh ( http://en.wikipedia.org/wiki/Labneh ) precum si alte preparate traditionale arabesti, detalii pe privat ca sa nu fac reclama.
Cred ca poti pune numele public, este un blog, ma intereseaza sa facem recomandari, nu cred ca daca ne place un anumit fel de mancare sau un restaurant ar trebui sa ascundem asta.
Este vorba de fostul El Capitan de pe Nerva Traian, redenumit Aladin si mutat undeva langa Rondul Cosbuc (50 de metri).
Cam tarziu, dar trebuie sa clarific ceva. Kaimak este un fel de mascarpone turcesc, adica are aceeasi consistenta si gust fad si este foarte gras. Labneh este iaurt foarte bine scurs de zer, acelasi lucru cu celebrul iaurt grecesc, care are consistenta unei creme dar este si putin acru.
Clarificarea e cam asa: oamenii de la care il cumparam ii ziceau kaimac, pe el scria labneh. Cei care il produceau NU erau turci ci kurzi. Din alt punct de vedere, retetele de preparare sunt diferite de la zona la zona. Din ce am constatat eu, era un fel de smantana fermentata dar sub forma de crema, nepasteurizata(activa dpdv microbiologic). Nu am reusit sa aflu prea multe despre cum era produs cel in discutie. Mi s-a parut foarte diferit de “iaurtul grecesc”.