Cine sunt cei care ne conduc?
Cred publicul larg intelege prea putin un lucru esential: pentru a ajunge intr-o pozitie de conducere, in orice partid, organizatie, institutie a statului este nevoie de un sir interminabil de compromisuri, aliante cu diverse grupuri de interese, legaturi de toate felurile cu tot felul de oameni. Exceptiile sunt extrem de rare si, de obicei, eliminate in orice mod cu putinta.
Altfel, vitele care se duc la vot(ma includ si eu aici) nu au cum sa cunoasca acei oameni si “sa aiba incredere in ei”.
Pe de alta parte, ca oamenii care tind sau ajung la conducerea unei organizatii/asociatii/tari etc. sunt selectati ca un grup santajabil, fiecare avand la mana pe fiecare cu diverse lucruri. Indiferent in ce parte si cat este inclinata balanta “ce face pentru el si ce face pentru societate/alegatori”.
Ce vedem noi public nu este decat un teatru iar alegerile noastre se fac pe baza informatiilor care ne sunt date. Sunt variabile, nume pe o lista. Oameni pusi sa ia anumite decizii in numele elitei conducatoare.
Am mai spus asta: adevarul e o chestie de statistica.
Democratia ar fi valabila atunci cand toti am avea toate informatiile si am fi implicati direct in procesul de luare a deciziilor. Desi tehnologia moderna ne-ar permite asta(internetul), nu sunt sigur ca mi-ar conveni ca deciziile sa fie luate de “toti”.
Deci democratia se reduce pana la urma la grupul ala redus de oameni care detin resursele si informatiile(deci puterea). Ei iau deciziile si au specialisti in comunicare(manipulare) care sa prezinte atat datele de intrare, deliberarile, concluziile si chiar efectele in asa fel incat prostimea sa fie multumita.
Problema apare cand noi categorii de oameni au acces la informatie, au destula inteligenta si, in final, desulta putere(prin modul in care activitatea lor influenteaza societatea). Acesti oameni au 2 variante:
1. intra “in sistem”.
2. bat apa in piua cu vorbe o perioada si apoi sunt redusi la tacere.
Varianta 3 se numeste revolutie. Dar, ca noua societate sa functioneze… are nevoie de… si aici ne intoarcem la pasul zero si ciclul se reia.
Cred ca o speranta se intrevede peste 15-20 de ani, cand noua generatie va reusi incet, incet sa ocupe pozitii cheie. Si bineinteles actualii vor intra in mormant, ca mana de pe ciolan n-o s-o ia niciodata.
Ideal ar fi sa nu “ne conduca” nimeni. Nimeni nu ne spune ce telefoane mobile sa ne luam, ce masini sa conducem, ce haine sa purtam.
De ce crede cineva ca e nevoie sa fim “condusi”?
Astea-s pur si simplu legende dintr-o epoca de mult apusa.
Asta nu inseamna ca sustin anarhia. Pur si simplu, in multe parti ale vietii noastre nu avem nevoie de interventia lui “Big Brother”.
Recomand cartea 1984.