Greseli din “obligatie”
Legat de discutia “cat te da inapoi o abatere“, se mai pune o problema des intalnita: “am fost la nu stiu ce eveniment (nunta, botez, cumetrie, bla, bla) si am fost obligat sa beau/mananc/porcesc”.
E vorba doar de ipocrizie si atat. Exista metode prin care sa te integrezi in grup si fara sa bei ca un porc sau sa mananci ca o…
De exemplu, poti evita insistentele fiind proactiv: daca se pune problema de bautura, taci chitic, te faci ca bei din pahar si gata. Nu incepi sa te plangi cu texte gen “sunt la dieta, nu beau/mananc aia sau ailalta” pentru ca asta nu e decat un “lasa-ma-mi place” binecunoscut. Daca stii ca urmeaza o masa copioasa cu tot ce nu iti permite metabolismul sa mananci, poti manca pe saturate inainte sa pleci de acasa. Daca vrei sa te imbeti (iti place senzatia) bea macar pe burta goala cateva shot-uri si fa-te praf repede si bine. In final, obtii aceeasi mahmureala si aceleasi dureri de cap, dar cu un cost mai mic pentru programul tau.
Daca grupul din care faci parte e compus din oameni care nu dau doi bani pe tine sau pe sanatatea ta, atunci poate e mai bine sa iti cauti alt anturaj. Daca insa aveai chef sa o iei pe aratura, e mai sanatos pentru psihicul tau sa recunosti asta si sa iti asumi alegerea. Pentru ca dupa cateva luni sa nu ai cumva impresia ca dieta sau programul de antrenament sunt gresite sau cumva tu contrazici legile naturii.
Aceeasi problema apare si cand esti la inceputul unei diete (unii dintre noi sunt vesnic la inceputul unei diete, oare de ce?). Comentariile rautacioase de genul “hai mananca putin ca nu se intampla nimic” sau “cum esti la dieta, ca nu se vede nimic” trebuie ignorate sau descurajate din start.
Acum ceva timp ma tot suna cineva (trimis de un tip cu care lucrasem si care avusese rezultate remarcabile) ca vrea si el “un regim de slabire”. Din lipsa timpului intalnirea s-a tot amanat pana l-am intalnit la discoteca, facut muci, cu un pahar in mana… mai avea vreun rost sa imi pierd timpul?
Legat de alcool…
Multi se afla intr-o faza “pre-alcoolica” si nici nu realizeaza asta(si eu si multi altii se numara printre ei):
“Este faza in care alcoolul se consuma ocazional, cu ocazia unor petreceri, sarbatori, protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Insa crearea conditiilor pentru aparitia si dezvoltarea dependetei se produce prin:
A. Consum de alcool repetat. Multi consumatori în exces nu depasesc niciodata acest punct.
B. Consum sporit de alcool cu fiecare ocazie”
Daca incepi sa te faci praf repede si bine deja e semn ca treci in urmatoarea faza, (2)Faza de Debut (Primordiala).
Dupa aia te duci pe topogan…
Toti prietenii mei beau si fumeaza, cu cine sa mai stau ? N-am nici unul care sa faca sport sau sa-i pese ce mananc.Cred ca de 2 ani incoace tot caut oameni care sa se apropie macar cat de putin de stilul meu de viata si numai nu gasesc.
Felicitari Cristi , si pentru acest articol
Eu .de vreo 8-9 luni am ajuns la “performanta” sa ma urasca …unii dintre colegi si prieteni , fiindca nu mananc sau beau la .diverse ocazii , ci doar spun ….am mancat acasa sunt “full” uneori recunosc…de 2 ori am “cazut” si eu insa cu masura si asta de sarbatori
Cristi, imi place ca spui lucrurilor pe nume…
Multa lume se foloseste de “obligatii” ca sa isi ascunda neputinta de a tine o dieta fara sa calce pe alaturi.
Se gasesc o gramada de solutii de a evita sa bei alcool si sa mananci ca porcul la petreceri, nunti, ect, trebuie numai sa vrei.
Dar eu sufar de OCD, deci sunt cumva “defecta”…nu vad lucrurile astea decat in alb si negru. Ori esti la dieta, ori nu.
Pentru cei mai multi din jurul meu par cam ciudata cu preocuparea mea excesiva pentru ceea ce mananc, cand mananc, pentru “miscare”.
Am trecut recent exact prin faza asta si articolul m-a facut sa vad si mai clar lucrurile.Aveam o usoara tendinta de a da vina pe eveniment in sine,sau pe anumite persoane atunci cand nu mergea totul cum prevazusem dar am trecut de faza asta(sper).
Intradevar multi sunt “pre-alcolici” sau alcolici de-a binelea ,dar nu recunosc sau nu vreau sa vada asta desi cauta aproape zilnic o sarbatoare,o zi de nastere,o reusita din viata cuiva sa bea alcool.Acum un an si ceva eram si eu unul dintre ei..fumam,mancam junk in fiecare zi si beeam des alcool,pur si simplu nu aveam nici un obiectiv ci o munca de birou si scopul sa ma simt bine.
Acum am cam 20 kg mai putin,mananc mult mai corect,nu mai fumez,fac sport..si nu mai beau( decat ocazional ma mai prostesc cu putin whisky sau vin-poate aici mai am de lucrat)
Nu e greu la o petrecere sa alegi doar alimentele cat de cat sanatoase, fara exces de carbo.
“Hai mananca putin ca nu se intampla nimic” sau “cum esti la dieta, ca nu se vede nimic”/nu ai nevoie, ‘ia macar de pofta’ – le-am auzit de sute de ori…E enervant.
La mine, abaterile se resimt insa cel mai mult in momentele de depresie, desi mult spus, sa zic instabilitate emotionala. 🙂
Eu am cate un argument secret pentru fiecare situatie
( mancarea/bautura ) , care nici nu pare penibil, are si sens pentru omu sedentar si e si elegant :). Sac
De ce toate evenimentele/sarbatorile se rezuma la actul de a manca? Sau mai bine zis, la binge eating? Ma vad deseori pusa in situatia de a inventa fel si fel de boli inchipuite care sa imi motiveze comportamentul alimentar, ori altfel risc sa fiu acuzata ca as avea un eating disorder. “Ce esti asa obsedata? Doar nu o sa te omoare putina ciocolata/ putin tort etc …” Azi putin, maine putin si iata cum se traseaza drumul spre esec! Cand vad atata ignoranta in jurul meu, imi creste tensiunea.
Eu am inceput reeducarea aceasta cu parintii mei, care abia concepeau sa nu mananc cand ajungeam la ei, chiar si cand eram la regim. A mers, pentru ca au reusit sa vada in ceea ce faceam mai mult decat un moft, ci o dorinta de a fi sanatoasa.
Acum vedeti voi, daca ne plangem ca ceilalti rad de noi si ne ocolesc pentru ca nu bem , nu fumam, si nu mancam decat una-alta… ei nu au asupra noastra decat atat putere cat pe acordam noi… si gata. Pentru mine nu conteaza, nu MAI conteaza, mai bine zis, prefer sa fac din felul in care incerc sa imi traiesc viata un motiv de mandrie si sa ii bat si pe ei la cap sa se schimbe, decat sa ma simt frustrata si marginalizata. Iar daca nu intelg asta, e problema lor, nu a mea. :). Putem face misto-uri mereu despre sport, sunculitze si diete, eu o tin pe a mea .
Din fericire insa prietenii mei inteleg ce ma mana , nu ma simt exclusa in nici un fel … spor si voua!
“Barbateste” gandit, Nedeia.
Eu la un moment dat ma aparam aproape cu accente de ura fata de “aia poti si tu” cand mergeam la bunica-mea la masa cu toata familia si trebuia sa stam 3-4 ore in fata mesei care era plina de “bunataturi” de toate felurile.
@ adclaran he he :-)) stiu ce zici… la noi in Romanica, se considera inca ca trebuie sa bagi in tine la chefuri de gen paste , craciun, revelion, sau cand da vreo gospodina vreo petrecere. Ca vezi doamne, o insulti daca nu gusti din fiecare si oricum la noi genul asta de gospodine e obsedat de a hrani pe cineva (probabil probleme ramase de pe vremea cand erau mame de copii mici , pe care trebuiau sa ii hraneasca si care nu aveau gura sa tipe sa zica NU VREAU..) :-). Eu chiar azi am fost la ai mei si nu le-am refuzat o ciorba cu sfecla, fara carne, dar cu painea mea cu fibre si nimic altceva … asta pentru ca maica-mea continua sa imi zica cu neincredere ca dieta mea o sa ma tina trei zile si ca nu o sa mai arat io ca la 20 de ani :-). Nah ca se inseala :))