Valoarea nutritiva a alimentelor
Proteine, glucide, lipide, calorii. Eventual cateva minerale (calciu, magneziu, potasiu, fier) si vitamine (A, C, E, B). In rest etichetele sau tabelele cu valorile nutritionale ale alimentelor nu contin alte informatii. Desi “pe hartie” multe alimente “suna bine”, in realitate lucrurile pot fi diferite.
Ce reprezinta cifrele de pe etichete sau din tabele?
Reprezinta in cel mai bun caz niste statistici. Niste valori obtinute prin metode de laborator diverse. De cele mai multe ori pure inventii ale producatorilor. De exemplu, ouale contin zinc si vitamina D. Asta daca gainile au alergat pe camp si cocosul dupa ele. Nucile de brazilia contin seleniu. Evident, daca au fost cultivate intr-o zona unde solul contine seleniu. Portocala contine vitamina C. Cand o rupi din copac coapta, nu dupa o luna cand o mananci tu (coapta “pe vapor”).
Daca duci un mod de viata sanatos pe termen lung, diferente de cateva grame sau calorii sunt neimportante. Cifrele si calculele au utilitatea lor in educarea alegerilor, in evaluarea initiala a unui aliment, in motivare, in urmarirea progreselor. Insa ele nu sunt exacte si nu sunt totul.
Ce alti parametri exista dar sunt “uitati”?
Micronutrienti.
Enzime, vitamine, oligoelemente, fitonutrienti. Nu stim cat condin, daca mai contin. Degeaba mancam material de constructie(proteine) sau combustibil(grasimi, carbohidrati), daca acele substante menite sa regleze procesarea acestora nu sunt in aceeasi farfurie. E ca si cum ai incarca sa construiesti o casa fara sa ai nici un instrument de masura sau mortar.
Biodisponibilitatea nutrientilor.
Prepararea termica (in special prajirea si frigerea), conservarea, stocarea, separarea nutrientilor (de ex. uleiul extras din seminte), modalitatile industriale de productie sunt tot atatea cauze pentru alterarea structurii nutrientilor din alimente, facand utilizarea dificila sau chiar imposibila.
Proteinele au valori biologice diferite (cat de utila este acea proteina pentru corpul uman), deci daca o eticheta de “pateu de soia” iti arata o bogatie de proteine, asta nu inseamna neaparat ca este si utila ca sursa de proteine.
Glucidele (carbohidratii) sunt gasiti intr-o diversitate mare atat ca atare cat si din punct de vedere al metodelor de procesare. Unii vin cu fibre, vitamine, minerale, oligoelemente (ca in legume sau in fructele de padure), altii vin doar cu o desaga de calorii (cereale procesate, zahar).
Lipidele (grasimile) valoroase sunt foarte sensibile la oxidare (c0ntactul cu aerul) sau degradare sub actiunea luminii sau a cresterilor de temperatura. Chiar si grasimea de peste sau cea din seminte, daca este prajita, nu numai ca isi pierde calitatile, dar poate deveni toxica. Un alt truc este adaugarea unei cantitati infime de omega 3 in margarina, pretinzand apoi ca acea otrava “e sanatoasa”.
Aditivii.
Exista situatii cand aditivii nu sunt trecuti pe etichete sau sunt trecuti cu diverse denumiri alternative, astfel incat sa nu te prinzi ca mananci cancer pe paine.
Ce este de facut?
In primul rand sa alegem alimente intr-o forma cat mai naturala, ne procesate. Sa incercam sa le mancam proaspete, nu conservate sau dupa ce au stat foarte mult timp pe rafturi, in depozite sau camara.
Apoi, diversitatea alimentelor. Omul a evoluat intr-un mediu in care avea la dispozitie in timpul unui an zeci sau chiar sute de specii de plante si animale cu care se putea hrani. Fiecare dintre acestea avea diversi micronutrienti, considerati astazi chiar medicamente naturale. Atunci erau parte din dieta. Sistemul economic actual ne da sa mancam 5-6 specii de plante si 2-3 specii de animale. Incearca sa mananci cat mai divers, atat legume, carne, peste, nuci, seminte, alune.
Accentul trebuie pus pe calitatea alimentelor, nu pe cantitate. Chiar daca pretul alimentelor de calitate este mai mare, ele contin cantitati mult mai mari din nutrientii esentiali decat produsele ieftine, procesate, pline de aditivi.
In timp, apetitul se regleaza si gramele, caloriile, disocierile, culorile si toata constructia artificiala din jurul alimentelor devine inutila. Cum asa? Prin simplul fapt ca organismul tau invata ce sa ceara, cand sa ceara, cat sa ceara. Este aproape imposibil sa te ingrasi cu salate si peste la cuptor, cu grasimi esentiale, cu alimente neprocesate.
Adevarat 100%.
Tin minte acuma vreo 2 ani cand intram intr-un chiosc imi cumpar toate rahaturile, snacksuri, “alune” cu o 1 kila de sare pe ele, sucuri, bere, etc.Nu mai zic, ca deja mi se face greata numai cand ma gandesc ce mancam inainte.
Foarte bun articolul, unul dintre acelea “that must be read”.
Si mie mi-e greu sa cred cate porcarii puteam manca inainte.Pur si simplu ma simt altfel cu o alimentatie sanatoasa…a meritat efortul.Mersi de articol.
Asa este. De citit pentru cei care nu sunt inca pe deplin constienti de gravitatea felului in care se alimenteaza. Corpul nostru nu este un cos de gunoi, este o masinarie perfecta si ingenioasa, e o crima sa ne batem joc de el…