Sfarsitul ipocriziei- mancam carne?
Asa incepe drumul unei bucati de carne catre farfuria ta. Toti cei care au mancat carne in viata lor au putut face asta pentru ca un animal murit pentru hrana omului. De fapt, toti traim pentru ca mancam si animale. Chiar si cei mai inraiti vegetarieni si vegani traiesc intr-o lume construita pe baza consumului de carne.
Cred ca toti cei care sunt consumatori de carne ar trebui sa aiba aceasta experienta (includ aici si feministele care vor sa fie mai egale decat barbatii, in eventualitatea in care nu sunt deja vegetariene si membre peta). Astfel, fiecare va intelege mai bine cu ce costuri ajunge mancarea la noi pe masa. Complicitatea oricum exista. Faptul ca mananci carne te face la fel de responsabil precum sunt cei care au crescut/sacrificat animalul. Evident, apar nenumarate dileme: cum este crescut animalul, cum este sacrificat, sufera, nu sufera, produce metan sau efect de sera, i s-au dat antibiotice sau hormoni, cerealele ar putea fi folosite pentru hrana oamenilor, carnea e sanatoasa sau nu, strica echilibrul ecologic, ai dreptul sa mananci ce vrei sau pur si simplu o ieri razna de tot si iti negi natura.
Acest mesaj este un apel pentru a manca atat cat iti trebuie, fara a stimula risipa sau metodele de crestere a animalelor ce includ costuri ascunse (de mediu in primul rand). Daca va roade acum indignarea fata de imaginea de mai sus, va sfatuiesc sa va orientati spre cei care taie milioane de animale pe zi, nu spre unul care a taiat un animal in 20 de ani desi mananca bucati din animale taiate de altii aproape in fiecare zi. Totusi, inainte sa va roada indignarea, ganditi-va ca pe multi ii roade foamea. Si ca un consum moderat de carne iti aduce nutrienti extrem de valorosi, aproape imposibil de luat din alte alimente. Si ca ai creierul pe care il ai pentru ca stra-stra-stra mosii tai au mancat… da, carne.
Oricat s-ar imbata unii cu apa rece, mi-e greu sa cred ca lasati in padure vreo 2 saptamani si satui de mere padurete sau alte “fructe si legume” (in cazul in care sunt in stare sa le gaseasca si sa le culeaga) nu ar rupe cu dintii dintr-o halca de carne cruda sau chiar dintr-un animal viu. Cand ti-a venit toata viata mancarea la nas e usor sa vorbesti pe deasupra si sa emiti judecati… e mai greu sa pui mana sa iti produci singur(a) mancarea.
Si atunci unde e limita? Mananci carne si preferi sa nu te gandesti de unde vine sau accepti o realitate?
Comentarii
Sfarsitul ipocriziei- mancam carne? — Niciun comentariu
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>