Supa de pui
Am racit. Porcina cica am avut deja, acum o fi vreo gripa romaneasca. Cica au cheltuit diverse tari milioane si milioane pentru a gasi o metoda de prevenire si/sau tratare a racelii. Nu exista. Chiar daca la televizor vezi reclame la “medicamente” pentru raceala, ele sunt doar simptomatice, nu ajuta cu nimic sistemul imunitar sau vindecarea, ba din contra. Evident, ele sunt utile atunci cand trebuie sa mergi la munca si nu intereseaza pe nimeni daca te simti rau(rea).
Intrerupsesem de cateva saptamani Immune Renew si chiar ma gandeam ca nici glutamina nu am luat in ultima vreme. Se pare ca doar Vitamina D nu mi-a fost de ajuns, pentru ca dupa cateva zile in care “m-a incercat”, raceala m-a rapus: febra, dureri in gat, flacari pe nari, dureri de cap. Am luat toata gama de suplimente posibile si am adaugat ingredientul secret: supa de pui de la mama, cu pui de la tara, hranit si cu iarba. Mi-am revenit rapid.
Aceeasi ordine: intai carnea si ouale, apoi legumele. Chiar daca “gratarul” are si un risc de a contine substante cancerigene, aportul de legume si antioxidanti anuleaza acest risc.
Tonul facut la steamer, o dezamagire totala. In afara de faptul ca e scump, e mai putin hranitor decat macroul, sardinele sau somonul. Nu are practic nici un gust. Am pus lamaie si ulei peste el, doar doar simt ca mananc si eu ceva. Pe vremuri il consideram o alegere buna, ca era practic proteina pura. Intre timp am aflat ca proteina pura nu e chiar cea mai buna alegere si ca in cazul pestelui, grasimea este cea valoroasa, aceeasi grasime pe care unii au tot pus-o la colt.
Clasica omleta. De data asta cu niste carnati de oaie, uscati, tinuti foarte putin in tigaie, doar cat s-a coagulat proteina din ou. Ardeiul rosu era doar putin inmuiat. A fost delicioasa. Nu trebuie sa mai spun ca am mancat doar atat dimineata si am energie destula peste zi, cateodata chiar pana seara, cand am urmatoarea masa.