Pascutul, indopatul cu carne si cautatul de radacini si semine/fructe. Prima e pentru rumegatoare. Urmatoarele sunt pentru oameni. Cand citesc in engleza termenii astia parca ma si vad mancand si batandu-ma pe burta plin de satisfactie culinara.

Totusi, in mod natural, a avea carne presupunea gasirea ei si ceva munca intensa: alergare, lupta cu animalul, transare, spargerea oaselor, mestecare. Chiar si pescuitul presupunea efort fizic intens si consum de energie, pentru ca se facea cu sulita sau cu mana, direct in apa.  Apoi activitati mai relaxate si pline de satisfactia dietei cu vegetale proaspete. Evident, ele erau in cantitati foarte mici, atat cantitativ cat si energetic, pentru ca inca nu se inventasera merele cat pepenii si alunele cat pumnul.

Dupa asaltul generalizat in lumea “civilizata” al sedentarismului si junk-foodul din a doua jumatate a secolului XX(adica dupa al doilea razboi mondial) au aparut curente de intoarcere la sanatate si la un mod natural de hranire.

Timp de vreo cateva zeci de ani(lucru care continua si astazi), modul nostru de hranire a fost dictat de marii producatori si comercianti de alimente. Costurile de productie au fost reduse la minim si consumul impins la maxim prin reclame agresive la alimente ieftine, superprocesate, bogate in calorii si aditivi chimici dar sarace in nutrienti esentiali. Avand bugete uriase de marketing isi permit sa plateasca studii “stiintifice”, medici si isi permit sa faca lobby pe langa organele statului astfel incat sa-si atinga obiectivele: un profit cat mai mare. Evident, aici includem si ciupercile otravite numite “CSR”, sponsorizarea de evenimente pentru “viata sanatoasa”, asocierea imaginii cu diverse elemente pozitive etc.

Astfel, oamenii au ajuns sa manance prea multa faina, prea mult zahar(zaharoza, fructoza), prea multe grasimi denaturate(inclusiv margarina), prea multa soia, prea multi aditivi alimentari(intre care cei mai periculosi sunt potentiatorii de aroma si aromele artificiale).  Au explodat “bolile omului modern”: diabetul, bolile cardiovasculare, cancerul, obezitatea(care s-a transformat dintr-un efect intr-o cauza a altor afectiuni), infertilitatea, depresia, acneea, tulburarile hormonale.

Tot in aceasta perioada cautandu-se justificari medicale pentru consumul de alimente procesate si solutii pentru epidemiile ce incepeau sa-si arate coltii, s-a ajuns si la punerea la zid a grasimilor saturate si animale “in corpore”, contrabalansand cu promovarea grasimilor vegetale, in special PUFA(acizi grasi polinesaturati). Foarte tarziu a inceput sa fie recunoscuta importanta acizilor grasi omega 3, dar foarte discret referitor la dozele necesare, pentru ca s-ar fi ajung la concluzia logica: nu prea este loc pentru uleiurile vegetale intr-o dieta, pentru ca au cantitati prea mari de omega 6, proinflamatori si aterogeni. Da, chiar si uleiul de masline extravirgin este daunator pentru vasele tale de sange daca nu este contrabalansat de surse de omega 3.

Au aparut apoi, rand pe rand, ipoteze si solutii care de care mai diverse, de la dieta exclusiv vegetariana la dieta cu carne sau peste in putrefactie.

Sportivii, in special in fitness si culturism, cei care arata cel mai bine, pentru ca a arata bine este scopul acestui mod de viata, au observat ca o dieta bogata in proteine, carbohidrati cu indice glicemic mic/mediu, o cantitate mica de grasimi si mese mici luate la intervale regulate de timp le asigura un corp musculos si fara grasime. Evident, acest tip de dieta era insotit de antrenamente specifice. Pentru a completa necesarul de nutrienti se foloseste o gama larga de suplimente nutritive: de la concentrate proteice la aminoacizi liberi si de la nootropice la grasimi sanatoase(care lipseau in mare masura din alimentatie). S-a ajuns la aberatii de tip impartirea “farfuriei” in doua: proteine si carbohidrati, excluzand pur si simplu grasimile, nutrient esential. Totusi, cei mai multi sportivi mancau grasimile continute deja in sursele de proteine. Abia cand dogma deformata s-a oglindit in realitate au inceput si metode de tip “omleta fara galbenusuri”, “lactate degresate” sau “piept de pui la gratar”. Dar… personajele prezentate in revistele “de sanatate” aratau bine.

A aparut astfel tenatia de a copia acest mod de viata in speranta ca vom fi toti sanatosi si vom arata bine precum cei care practicau culturism sau fitness(la diverse niveluri, nu neaparat de performanta). Din pacate, s-a observat ca doar un numar foarte mic de oameni raspundeau la o dieta hiperproteica si hipolipidica(high-protein & low-fat). Problemele majore fiind nivelul insuficient de grasimi esentiale, nivelul insuficient de efort fizic si, poate cel mai important, imposibilitatea mentinerii programului ca mod de viata. Apareau tulburari hormonale(din lipsa de grasimi animale) si, de multe ori, episioade bulimice, cu apetit exagerat, cand se stricau practic toate progresele de pana atunci.

De asemenea, amatorii si incepatorii au incercat sa copieze doar bucati din programele ateltilor profesionisti, pierzand imaginea de ansamblu, ciclizarea diverselor surse de nutrienti, periodizarea antrenamentelor, acordarea de timp suficient pentru refacere. Dar poate cel mai important element lipsa a fost dopingul. Nu mai este un secret pentru nimeni in 2009 ca sportul de performanta inseamna de cele mai multe ori doping. Substante sau metode danunatoare sanatatii dar care, pe termen scurt si mediu maresc performanta sportiva, cresc masa musculara si ard grasimile. Evident, unii se dopeaza cu substante detectabile, de aici si  rezultatul: sunt depistati pozitiv si pedepsiti.

Avand deci o dieta bogata in carbohidrati dar saraca in acizi grasi esentiali( in special saturati si omega 3) si proteine de calitate, oamenii au dezvoltat, in numar din ce in ce mai mare, rezistenta la insulina, sindrom metabolic, diabet. Confruntandu-se cu realitatea, aceeasi oameni care au promovat carbohidratii ca sursa de energie si PUFA ca sursa de sanatate au fost nevoiti sa actioneze. Au ales calea cea mai usoara, de tip Caragiale: “sa se revizuiasca, primesc… dar sa nu se schimbe nimica”. Adica au inceput sa recomande surse de carbohidrati cu indice glicemic mai mic(eventual prin adaugarea de fibre in junk food) si un aport mai mare de omega 3(de preferinta din peste). Degeaba, e foarte greu sa refaci efectele devastatoare ale excesului de carbohidrati si acizi grasi nesaturati, care oxideaza foarte usor.

Cu toata aceasta repliere a nutritionistilor platiti(direct sau indirect) de “Big Agro”, cutia Pandorei era deja deschisa si Speranta incepea sa se iveasca la orizont: revenirea la o alimentatie naturala, potrivita din punct de vedere genetic pentru om. Antropologia si genetica evolueaza rapid,  lasand in urma teorii sterile, bazate doar pe ipoteze dovedite false.

Revenirea la o alimentatie naturala presupune o dieta cat mai diversa, nicidecum eliminarea unor intregi grupe alimentare. Omul este… omnivor, deci are nevoie de o varietate mare de alimente, de la oasele animalelor pana la frunzele de spanac.  Aceasta revenire se face treptat, prin eliminarea celor mai periculoase alimente: alimentele procesate, fie ele zahar, faina, uleiuri vegetale, proteina din soia, lapte de vaca procesat industrial  . Concomitent se compenseaza necesarul de energie cu grasimi sanatoase, cat mai putin preparate termic: surse de omega 3 si surse de grasimi saturate curate.

Am ajuns si la subiect: cantitatea de alimente la o masa, numarul de mese pe zi, distanta in timp intre doua mese. In ultima vreme castiga teren metodele de hranire disociate(consumul separat al diferitelor tipuri de alimente) si postul intermitent(perioade cu hranire intensa alternate cu perioade in care nu se consuma alimente).

Ambele metode isi arata benefiiciile, bazate pe teorie si demonstrate in practica. Sa luam exemplul unui om care pana ieri manca mezeluri in loc de mic dejun, produse de patiserie in loc de pranz si ciocolata in loc de cina, care bea cola in loc de apa si bere in loc de ceaiuri din plante. Cum isi poate cineva imagina ca este  normal, aplicabil,  sanatos si chiar posibil sa manance a doua zi dimineata niste seminte, apoi  niste peste crud la pranz si peste cina sare, a doua zi tine post negru, urmeaza o zi in care mananca tot ce vrea, in cantitati cat mai mari etc.?

Trecerea de la o dieta “junk” la o dieta sanatoasa trebuie facuta lent, pas cu pas, prin alegerea de alimente sanatoase si consolidarea pozitiei lor in meniul zilnic. Mesele mici si dese asigura la inceput o stabilitate a nivelului de glucoza din sange, un control mai bun al apetitului, reducerea volumului “burtii” si chiar un control mai bun asupra cantitatiii si calitatii alimentelor, per total.

Metode avansate de tip “fasting”, dieta ketogenica, “incarcare cu carbohidrati”, dieta “raw”, “paleo”, “warrior” poti incerca dupa ce ai un stil de viata sanatos, o dieta echilibrata si diversa, dar, mai presus de toate, cativa ani de experienta in spate care iti dau siguranta ca te poti mentine in limitele unei astfel de diete, solicitante in primul rand din punct de vedere logistic.