Marimea conteaza, II
Deci costa mai mult. E normal sa coste mai mult. Dar, paradoxal, alimentele de la tara nu te costa pe tine mai mult, ba chiar le poti cumpara mai ieftin decat de la supermarket. Evident, acest lucru nu se intampla, pentru ca stam toti cu degetul in fund, mai putin cei care au impanzit tara cu supermarketuri. Un prieten era dezamagit ca piata de unde isi facea cumparaturile(unde mai veneau si tarani adevarati, cu alimente produse la tara) se desfiinteaza pentru a face loc unui lant european de magazine de cartier. Imi vine sa vomit.
Alegerea gresita iti restrange posibilitatea de a alege pe viitor!
Sunt situatii in care nu ai de ales. Alimentele dorite nu sunt produse local. Codul si sardinele nu cred in muntii Carpati. Dar fructe de padure, lactate si legume ar trebui sa avem din surse proprii.
De fiecare data cand cumperi de la supermarket iei painea de la gura celor care ar putea sa-ti dea cea mai sanatoasa si buna mancare. De fapt iti bati un cui in propriul cosciug. Pentru ca producatorii independenti sunt falimentati sau li se restrang posibilitatile de desfacere, lanturile de supermarketuri au tot mai multa putere si apare un cerc vicios.
Evident, nu poti produce totul singur si nu poti cumpara totul de la tara. Dar o mare parte putem cu totii. Deci banii in loc sa zboare afara ar ramane intre noi. Si am fi cu totii mai sanatosi, mai bine hraniti si, de ce nu, mai bogati.
Puterea consumatorilor poate fi pusa in valoare doar prin unitate, prin aderarea fiecaruia dintre noi la un grup sau altul de consumatori. Evident, unele grupuri vor fi dirijate din umbra de industria alimentara, dar nu o pot face 100%. Aici trebuie sa ne ferim in mod special de acei “lideri de opinie” care sunt platiti intr-un fel sau altul tocmai de monstrii pe care se presupune ca ar trebui sa-i critice.