si cine are prea multi sa-i omoare. Asta pare sa fie principiul calauzitor in societatea romaneasca. Prin infometare, prin lipsa de servicii medicale, prin lipsa de medicamente, prin frig, prin teroarea grijii zilei de maine.

Pornind de la o discutie pe forum despre Holocaust si auzind apoi la radio despre batranii care au pensii de 100-200 de euro pe luna m-am gandit ca batranilor nostri li se intampla tot un fel de genocid. Se spune ca cine isi uita trecutul este condamnat sa il repede. Batranii nostri reprezinta trecutul nostru. Tara in care traim, buna sau rea, este facuta de ei. Chiar daca unii se declara “anticomunisti”, totusi comunismul ne-a facut ceea ce suntem. In loc sa luam partile bune si sa ne folosim de ele nu facem decat sa le distrugem, valorizand doar partile negative. Totul pare sa fie pe dos.

Culmea, in conditiile in care prea putini oameni produc, batranii nu sunt lasati sa munceasca, din contra, sunt condamnati la o moarte grabita, pentru ca ei consuma din resursele pe care si asa nu le avem. Ma intreb daca nu poate fi folosita, catusi de putin, ce a mai ramas din puterea lor de munca si din experienta pe care au acumulat-o de-a lungul vietii. Da, si batranii sunt inchisi, paranoici, pesimisti… dar aceste “defecte” pot fi exploatate drept calitati in situatii de criza.

Acum vreo 10 ani as fi zis ca batranii nu sunt buni de nimic, sunt niste epave si o povara pentru tinerii care vor sa se dezvolte. Se dovedeste ca greseam. Batranii pot fi foarte importanti intr-o societate si batranii nostri au trecut prin constructia si reconstructia unei tari. Au fost supusi la privatiuni extreme si au muncit foarte mult pentru ca noi astazi sa existam si sa ne ducem vietile. De asemenea, ei pot avea o perspectiva diferita asupra lucrurilor, perspectiva care ne-ar putea proteja de niste greseli majore pe care le facem cu totii: consumam mai mult decat producem sau consumam din resurse fara sa punem nimic la loc sau sa cream conditiile ca acele valori sa se regenereze.

Ruptura dintre generatii mi se pare mult prea mare, in ultimii 20 de ani s-a creat parca un razboi intre categoriile de varsta. Societatea noastra pare un copil scapat de sub control, care, dupa ce a fost tinut o perioada inchis in casa acum traieste doar in prezent, alearga din bar in bar, se drogheaza, vinde din casa, merge la curve,  face accidente de masina, isi bate parintii… iar acum vrea sa-i vada morti pentru a incasa mostenirea.

Ce dovedeste asta? Ca suntem o societate gresita. Gresita de la cap la coada. Generatia care vine este si mai rupta de realitate. Vreo speranta?