EA: “imi aduceai aminte de un tractorist de la tara care fuma Carpati… il chema Stavarache, se batea cu bolovani cu nevasta-sa”
EL: “multumesc, venind din partea ta asta e cel mai mare compliment pe care il poate primi un barbat”
EA: “hai mai puiuc, acum mirosi a roua, a prunc si a… BOB!”

Si totusi, NU e BOB. Am primit un parfum de ziua mea. O surpriza placuta, la care am reactionat foarte natural: am incercat sa asociez noua minune a parfumeriei frantuzesti cu ceva familiar, un miros din copilarie. Un prieten mi-a spus ca doar aduce a BOB, dar ca miros ca si cum as fi venit de la frizer(Nota: imi las parul sa creasca si deja nu ma mai recunosc oamenii). Eu am mai emis ipoteza ca Occidentul a furat retetele faurite de tovarasii chimisti romani, dar nimeni nu ma crede.

Am hotarat sa il folosesc intensiv, practic ma scald in acest parfum in fiecare dimineata(si cateodata si seara). Deci daca vi se pare ca am scapat sticla pe mine, da, chiar am facut-o.

PS: BOB se pare ca era doar spuma de ras si ca a supravietuit capitalismului salbatic de Dambovita, semn ca are valoare. Creditul foto