Am crezut pentru cateva momente ca norul piroclastic va da lovitura de gratie economiei europene(si mondiale) care este si asa cu un picior in groapa. Nu a fost sa fie de data asta, desi multa lume s-a gandit la 2012. Poate unii si-au dat seama cat de mici suntem poate unii chiar schimba ceva in viata lor si a celor din jur. Cei mai multi se intorc insa la filosofia in care omul invinge natura, invinge alti oameni si, in final, se invinge pe sine.

Am observat aceeasi atitudine si la cei care vad moartea cu ochii. Ca e un accident de masina, ca e o boala presupus incurabila, ca e un eveniment care te face sa realizezi ca nu esti nici macar un graunte de nisip… sunt oameni care vad finalul, intunericul, nimicul etern de foarte aproape. Atunci iti dai seama cat de valoroasa este viata, cat de valoros esti tu, ca persoana; si nu in sensul egoist, ci in sensul constiintei ca esti parte dintr-un sistem cvasi-infinit ca dimensiuni si complexitate. Multi se intorc si catre Dumnezeu in acel moment.

Dar momentul trece, evenimenul este uitat. Prea multi redevin egoisti, rai, incrancenati, razbunatori, violenti, invidiosi, avari… exista si parerea ca asta e “natura umana”. Eu am trait cu ideea ca natura umana inseamna altceva decat sa lasam animalul din noi sa preia controlul.

Si daca vulcanul va continua sa fumege? Ce mai valoreaza atunci toate egoismele, rautatile, razbunarile, violentele? Nici macar producatorii americani nu au prevazut un sfarsit atat de banal in filmele lor… nu tu razboi atomic, nu tu asteroid, nu tu era glaciara venita peste noapte, nu tu cutremure sau vreo ciuma. Nu, Natura face economie.  Ar trebui sa fim bucurosi si recunoscatori pentru fiecare secunda.

Later edit: se pare ca un nor proaspat se indreapta spre Europa. Deci profetii pot incepe sa cutreiere strazile si localitatile chemand la pocaire.