Afaceri cu suferinta
Cica mergem spre un model occidental, unde exista afaceri in domeniul sanatatii. Inca ramane sa ma prind si eu de ce in aceasta directie putem trece doar prin afaceri cu suferinta. Imi plac afacerile cu sanatate. Chiar si eu am o astfel de afacere: pun pe piata produse si servicii care fac oamenii sa fie mai sanatosi, mai fericiti.
Sistemul de sanatate publica este o afacere sigura: banii vin din taxele si impozitele platite de toata lumea si se scurg in firmele si buzunarele unui numar de oameni care are aceasta misiune. Se pare ca nu este destul si ca tot sistemul trebuie dus la faliment, asa cum, in anii ’90 au fost duse la faliment industria, agricultura si celelalte domenii ale economiei. Inteleg, exista corporatii si oameni de afaceri care vor sa acapareze aceasta piata, sa privatizeze spitalele sau sa preia pacientii in clinicile lor private, sa controleze piata de medicamente si aparatura medicala. E de inteles. Avaritia si lacomia umana a produs chiar si lucruri mai rele. Ce nu inteleg este faptul ca foarte multi oameni trebuie sa sufere, trebuie sa fie tratati ca niste animale(sau mult mai rau), trebuie chiar sa moara inainte de a avea ocazia sa traiasca.
Suntem, cu totii, ca societate, la fel de neinformati, needucati, nepregatiti, ignoranti sau prosti ca in anii ’90 si sa toleram la nesfarsit asa ceva? De la cel mai puternic om in stat pana la ministri si directorii de spitale toti par sa urmeze un plan bine stabilit de a produce cat mai multa suferinta. Mi-e greu sa cred ca sunt incompetenti sau ca nu exista solutii. Devin, pe zi ce trece, din ce in ce mai sigur ca sunt pur si simplu rai.
Da, sunt rai! Pur RAI!
Nu ma pot abtine, desi mi-am propus sa trec peste ceea ce am trait, dar de fiecare data cand subiectul acesta apare, nu ma pot abtine sa nu comentez, pentru ca pur si simplu m-au calcat in picioare.
Realitatea este ca fetita mea de 1 an si jumate era suspecta de cancer. Am batut toate spitalele din tara pentru a gasi o solutie, dar cazul a fost unic, nimeni nu ne-a dat nicio solutie. Tumoarea, localizata intre nas, ureche, ochi, in interior, nu putea fi identiticata, fiind imposibil de facut o biopsie.
Am gasit o clinica, in Austria, care ne-a garantat ca o poate opera, ca poate face testul patologic, pe loc si ca poate incepe tratamentul cu citostatice in aceeasi zi. Costul 20.000 euro!
Am incercat sa apelam la sistemul de sanatate romanesc si sa accesam formularul E112, pentru ca nicio clinica de stat din Romania nu putea opera tumoarea, fara sa ne mutileze pe viata copilul.
Formularul E112 ni se putea da, in conditiile in care un medic specialist ne spunea ca nu poate face aceasta operatie, o comisie de la casa de sanatate ne accepta dosarul si reprezentatul zonal al ministerului sanatatii dadea aprobarea pentru operatia in strainatate. Dupa toate drumurile si incercarile noastra, am aflat ca aceasta persoana este una si aceeasi: directorul spitalului de maxilo faciale din Timisoara era specialistul, presedintele comisiei si reprezentantul ministerului. Ca urmare, am apelat la el sa ne consulte.
Ne-a confirmat ca nu poate face operatia endobucal, ca sa nu ne mutileze copilul, ca rezultatul examenului patologic nu il primim mai repede de 6 saptamani si ca tratamentul cu citostatice nu se stie cand si unde poate incepe. Deasemenea, ne-a mai spus ca operatia nu poate fi facuta decat la clinica lui particulara, pentru suma de 6000 euro.
Normal, am cerut sa ne dea acordul sa solicitam formularul E112, pentru ca ceea ce putea el face nu se chema ca imi trateaza copilul, ci ca mi-l taie pentru 6000 euro.
A refuzat sa ne dea negatie ca nu poate face aceasta operatie, pentru ca “se compromite profesional” daca spune ca nu poate face aceasta operatie. Si, ca sa ma consoleze, pentru ca eram intradevar terminata psihic, mi-a completat: “Lasati, doamna, ca e fata, si daca o taiem pe fata, se da cu un fond de ten si pudra si nu se vede…” Am vrut sa musc din el, dar mi-a incuiat usa in fata. Gunoaie de oameni, caractere infecte, personaje deghizate si nulitati profesionale.
Am operat fetita pe banii din credit si muncim ca innecatii cate 12 ore pe zi sa platim datoriile la banci. Dar copilul e minunat, frumoasa si plina de optimism. Are incredere in ea, este vesela, fericita si dezinvolta, dar sistemul medical imi datoreaza o parte din viata, din suflet si din bunatatea pe care le-am pierdut…
Dori, cel mai important lucru e ca fetita este bine si sanatoasa, restul lucrurilor tin de noi.
Cred ca ar trebui sa scrii povestea cu nume si detalii, apoi sa o trimit la toate redactiile de presa scrisa si TV.
Daca spui ca aceeasi persoana era in 3 functii este posibil sa fi fost si un conflict de interese si intr-o situatie ilegala, care ar trebui investigata.
Da, Cristi, stiu ca este foarte important ca suntem sanatosi. Chiar este principalul meu obiectiv pentru familia mea, sa ne pastram sanatosi! Dar mi-au trebuit 2 ani si jumatate sa ma echilibrez emotional si inca mai am momente in care simt ca e posibil sa cedez. Apoi, am ramas sa ma lupt cu un psoriazis urat, lupt pentru cresterea imunitatii copiilor mei, imi reconstruiesc relatia ciobita intre toti membrii familiei si imi platesc datoriile cu greu.
Am incercat sa iau atitudine, dar in sistemul medical nu exista niciun fel de act pe care sa il poti ataca. Medicii nu scriu nimic, doar spun si nu mai recunosc. Nici un alt medic din clinica respectiva nu a indraznit sa mai vorbeasca cu mine, dupa scandalul cu “Dom Director”.
Toti, absolut toti doctorii din orasul nostru lucreaza la spital si la o clinica privata. In spital, doar te racoleaza pentru cabinetele particulare, unde platesti si te trateaza prost.
Nu am energie pentru o lupta nationala, imi pare rau, dar nu am! E poate egoist dar este realitatea mea. Mai am energie doar pentru a incerca sa ma refac si sa am grija de noi.
Asa este, sunt rai pentru ca nu exista credinta, nimic ca sa ii ghideze pe drumul cel bun. Banul se stie ca este ochiul dracului si normal ca fiind orbit de el nu te mai intereseaza nimic altceva. Noi suferim, ei se bucura si totul merge inainte, sperand la fel ca si pe vremea sclaviei ca intr-o zi poate va fii mai bine.