Evul mediu
Multi banuiam asta deja, insa un studiu sociologic ne aduce dovezi suplimentare: Romania se afla in Evul Mediu. Prea multi romani cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, prea multi cred ca astrologia este o stiinta, prea multi au nenumarate superstitii.
Un lucru ingrijorator este ca toata aceasta lipsa de cultura generala si de ratiune este dublata de un grad de religiozitate foarte mare. Aparent, religia ar trebui sa elimine superstitiile si unii chiar pretind ca religia nu contrazice stiinta. Iata ca romanii vad religia doar ca pe o alta cale de evadare din realitate si abandon justificat. Pe de alta parte au pretentii(oare de la cine?), salarii, drumuri, sa se faca sa se dreaga…
Cu toate astea, se pare ca rugaciunile romanilor nu sunt ascultate, pentru ca ne afundam din ce in ce mai rau in rahat, fara prea mari sperante sa ne revenim curand. Evident, ar fi varianta sa muncim, sa colaboram, sa respectam legile si regulile sociale, sa facem, macar in jurul nostru, ordine. Dar cum asta e prea greu, ramanem la rugaciuni si horoscop. Mie mi-a zis de bine pentru saptamana asta.
Multa vreme am crezut si eu in Dumnezeu , dar nu cu adevarat , mai mult de frica alor mei ca se gandeau ca ceva e in neregula cu mine , ca o sa ma pedepseasca , ca o sa mi se intample numa rau … abureli . Dupaia am vazut cum multa lume crede , dar doar de suprafata , de ex cum o baba in autobuz i-a dat unui boschetar cativa lei spunand ca Domnu ii va da inapoi de 10 ori mai mult … nu mai ai ce comenta , sau ca sa nu mearga in iad (cel mai comun exemplu ) . Decat sa isi piarda ore in sir rugandu-se , acasa , la biserica , facand alte chestii religioase , mai bine ar face ceva practic pt ca oricum daca se prefac ca cred , tot in iad ar merge , deci mi se pare cam fara sens ce fac ei .Am zis ca decat sa ma prefac ( urasc prefacatoria ) in halu ala , mai bine raman asa : nu cred in nimic , nu sunt impotriva Lui , pur si simplu sa vina in fata mea sa mi se arate si atunci cred , dar sunt un om bun , si asta mi se pare foarte important . Multi spun ca a nu crede e cel mai mare pacat , cand intrebam ca ce e mai rau : sa crezi in Domnu si sa ucizi 100 de oameni sau sa nu crezi in nimica dar sa fii un om bun ? Ramaneau blocati sau unii chiar spuneau in continuare ca e cel mai grav sa nu crezi .
Mi se pare ca chestia asta cu Dumnezeu te moleseste , te face sa nu faci mare chestie , unii nu fac prea mare chestie pt ca spun ca viata asta nu inseamna mai nimica , si ca in urmatoarea , dupa ce vei fi tras la raspundere va fi viata eterna … si alte abureli . Si iti dau dreptate , vad foarte foarte multi ( nu este greseala ca am scris de 2 ori foarte ) oameni care cand au ceva probleme ( mai mari sau mai mici ) nu mai fac nimica si il asteapta pe Domnu , sa faca iarasi nu stiu ce minuni si sa faca lumea mai buna . Este o fuga de probleme ( asa cum fugeam si io de probleme ignorandu-le , dar io macar stiam ca intr-un final n-o sa scap si tot o sa trebuiasca sa mi le rezolv ) , dar fuga lor e acceptata in societate . Sincer ma socheaza cand vad oameni maturi in toata firea , oameni normali cu familie , cu scoala , cu servici etc , care dintr-o data : Numai Domnul va putea rezolva asta ! , Daca ma ajuta Dumnezeu , o sa fac si asta !
Si eu ma gandeam uneori dupa ce am ajuns clar la concluzia ca Dumnezeu nu exista ca vai , ce va fi dupa ce mor , ca nu vreau sa mor , pana am ajuns la concluzia ca e inevitabil , e chiar normal .
Moartea o sa vina la fiecare , doar ca nu trebuie sa ne fie frica , trebuie doar sa fim constienti de asta tot timpul . Imediat dupa am fost chiar fericit ca nu mai cred in Dumnezeu , parca am ramas singur si ma impingeam sa fac multe chestii ca numai eu pot schimba ceva , deci acuma am o viata mai buna .
P.S.Mi-am amintit de un caz legat de religie si nutrietie . Matusa unui prieten este extrem de grasa , a mers de multe ori la spital , diagnosticata cu vreo 8 boli printre care si diabet evident , si cand s-a intors acasa , sotul i-a pregatit ca sa sarbatoreasca impreuna revenirea ei un megatort pe care l-or mancat imediat , ea spunand dupaia , constienta de ce rau isi face ( cred ) : Ah , ca nici doctorii nu pot , nici nimeni nu o poate ajuta la ce are ea , decat Domnul ! Domnul va avea grija de ea !
Mor de ras jur …
Stiu ca e un comentariu mare , dar am simtit nevoia sa spun asta pt ca am vazut ca gandesti cam la fel ( putina lume e asa ) , plus sa vada ( sper ) cat mai multi si sa isi face o idee . Toata chestia asta cu religia mi se pare o tampenie mare .
Sa stii ca pentru mine exista ideea ca am primit o misiune de la o entitate superioara, misiune pentru care dedic cea mai mare a timpului si capacitatilor mele. Deci ideea de “Dumnezeu” poate fi privita si din alte puncte de vedere si folosita ca motivatie, nu doar ca pretext pentru lasitate.
Ei bine , entitate superioara , da , poate fi , dar nicidecum cum si ce ni se prezinta prin religie .
Totusi ramane valabila chestia ca nu cred pana n-am dovezi clare .