Sindromul clientului nemultumit
Low self esteem means tension and friction; citeam in urma cu cateva saptamani.
In magazine, la restaurante si prin alte locuri observ comportamentul clientilor. Exista clienti orientati spre scop: a beneficia de cele mai bune produse si servicii si clienti al caror comportament arata ca vor doar sa-si dovedeasca faptul ca pot jigni pe cineva fara sa suporte consecintele.
Clientul nemultumit critica orice detaliu, chiar si pe cele neimportante, nesemnificative, foloseste un ton artagos si va cere lucruri despre care considera ca ” i se cuvin”, dar despre care este constient ca nu i se pot oferi in conditiile date sau fix in acel moment. El cere lucruri dar nu ofera un minim respect, considerand ca simpla plata financiara ar trebui sa fie suficienta pentru a face pe birjarul. Cand apare o problema e bucros ca are un pretext sa critice.
Totusi, clientul nemultumit are aceasta stare inainte sa intre in magazin/restaurant, este o stare care reflecta modul sau de viata si personalitatea sa. Clientul inteligent il ajuta pe vanzator/chelner sa ii ofere cele mai bune produse/servicii, nu il saboteaza.
Clientul inteligent ofera prezumtia de nevinovatie si comunica, nu acuza persoana din fata sa ca “are ceva cu ea”. Ce ar putea avea cu tine cineva care nu stie nici macar cine esti? Sau crezi ca ai dreptul sa-ti reversi asupra altora frustrarile? Crezi ca e altcineva de vina pentru faptul ca iti lipseste educatia?
Eram la mare in week-end si am vrut sa merg la un restaurant ce ofera in primul rand o priveliste asupra marii si falezei. De fiecare data cand am fost acolo am mancat bine si am considerat ca personalul a fost amabil si de ajutor. E… unii dintre cei cu care am fost acolo au inceput sa critice totul(de la pahare la meniu) si sa il trateze pe baiat de parca il cumparasera de la targul de vite. E de mirare ca au fost serviti prost? E de mirare ca un om nervos si vesnic nemultumit crede ca si mancarea era proasta?
Cel mai interesant mi se pare ca un astfel de “client” este in stare sa minta si sa deformeze grav adevarul atunci cand relateaza povestea patronului, sefului de sala sau chiar prietenilor. El vrea ca toata lumea sa-i deplanga situatia si sa infiereze pe nenorocitii care nu i-au adus pahare asortate cu berea sau nu i-au dat nu-stiu-ce obiect gratis. Se comporta de parca ar vrea sa agraveze situatia, in cautarea unui scandal.
Vrei servicii de calitate? Ofera macar un minim respect si incredere oamenilor de la care le pretinzi. Daca ceva este altfel decat te astepti atunci discuta civilizat si ajuta-i pe cei de la care ceri bunavointa si corectitudine. Pana la urma nu e nimeni obligat sa iti suporte mizeriile, chiar daca platesti. Iar ce vei obtine vor fi timp pierdut, nervi si eventual o flegma in farfurie, bine amestecata in mancare.
Orice manager stie ca astfel de “intalniri” sunt inevitabile si se va descotorosi fara sa stea pe ganduri de un “client problema”, pentru ca, spre surprinderea scandalagiilor, ei sunt o foarte rara exceptie. 99,99% dintre oameni sunt civilizati, ofera respect si beneficiaza de un tratament bun din partea vanzatorilor cu care intra in contact.
Dap. Fiecare crede ca e justificat pt ce face, si simte ca i se cuvin mai multe decat merita. Citind postul, trebuie sa-ti dau dreptate in judecata. Ma simt si eu cu musca pe caciula 😀
+1!
PS. am citit un studiu de curand care spunea ca oamenii se simt mai puri sufleteste, mai spalati de pacate dupa o imbaiere propriu-zisa si astfel sunt niste critici mai aspri
Sper ca nemultumitul nu era un Paun…