Sa incepem cu o pauza. Asa suna treburile romanesti. Acum, luam pauza in mijlocul saptamanii. In timp ce seful statului si acolitii sai trambiteaza peste tot “munca, munca, munca”, noi luam o pauza miercuri. Suntem ca intr-un banc prost. Pentru a reduce cheltuielile cu salariile, Statul da zile libere. Pentru cei care trebuie sa-si produca singuri banii, aceste zile libere sunt mai putin benefice: timp pierdut, intreruperea activitatii, atmosfera generala de lene si delasare. Daca mai punem la socoteala si mahmureala, atunci avem tabloul complet. Apoi ne miram de ce merge totul prost. Merge totul prost pentru ca noi vrem sa mearga totul prost. Daca vroiam sa mearga totul bine mai multi ne-am fi intrebat ce putem face pentru a munci mai mult si mai bine, pentru a produce bunuri si a presta servicii de calitate.

Totusi, din perspectiva mea, ca angajator de data asta, anul 2010 suna bine: 24 decembrie este vineri(deci se lucreaza program normal), 31 ianuarie de asemenea. Adica Revelionul si Craciunul pica fix in week-end. As intelege sa ne gandim la vacante si zile libere daca am avea totul pus la punct si chiar nu ar mai fi nimic de facut in plus. Azi ascultam la radio ca se asteapta o noua cadere in domeniul constructiilor, productia este practic moarta iar comerciantii nu mai au cui sa vanda… deci multi angajati e posibil ca in urmatoarea perioada sa aiba pauze ceva mai lungi, neplatite de data asta decat sub forma ajutorului de somaj.