Cum calatorim?
Cineva spunea ca fitnessul este o calatorie, nu o destinatie sau o cursa. La fel modul de viata sanatos. Altii spun ca “it’s all about the chase” (importanta este vanatoarea, nu neaparat actul final si vanatul).
Asemuind atingerea obiectivelor fitness (aspect placut, grasime mai putina, muschi mai vizibili, conditie fizica mai buna) cu o calatorie putem spune ca un om care vrea sa mearga pe acest drum isi propune sa ajunga din punctul A (starea actuala) in punctul B (starea finala, ipotetica, imaginara, virtuala). In fiecare moment acestea se schimba, atat punctul in care te afli cat si obiectivele proiectate (pe masura ce capeti experienta poti evalua mai bine unde poti ajunge si preferintele/dorintele evolueaza si ele).
Evident, este nevoie sa aloci niste resurse in aceasta directie: timp, energie, bani, organizare, mancare, munca, vointa (dupa unele teorii mai vechi). Doar nu ti-ai porpune sa fii teleportat intr-un alt oras doar pentru ca iti doresti sau doar pentru ca ai acces la internet? Cu toate astea, multi vor sa isi schimbe viata dar nu accepta faptul ca acest lucru venind la mine si spunand ca vor sa intre in forma dar ca vor ba o bucata din timpul meu (desi exista pe site-urile mele mai multa informatie si mai multe exemple pe forum decat ar putea citi intr-un an), ba ca vor maine, ba ca vor sa-si mentina obiceiurile nesanatoase (in general alcool, fainoase si dulciuri).
Altii, mai “avansati”, vor metodele secrete, scurtaturile, programele magice si dietele ideale… daca existau eram primul care sa le public. Adevarul este ca metodele, programele si dietele se construiesc impreuna cu specialistii, in timp, cu efort, cu organizare, cu rabdare si ele costa. Timp, bani, energie. Nu poti ajunge dintr-un oras in altul gratis, intr-o secunda, ba sa te mai si opresti pe parcurs la fiecare popas pentru a bea o bere. Nu poti merge cu masina daca nu ii pui benzina. Poti merge cu nasul pana te prinde supracontrolul si te da jos din tren. Poti alerga si intr-un picior, dar nu e mai bine in doua?
Ma demoralizeaza ingrozitor articolul tau. Orice am incercat, de la low-carb la diete ketogenice la zeci de de suplimente scumpe (PQQ, CoQ10, Life Extension Mix, Acetyl-L-Carnitina, fibre PGX, MCT Oil, Alpha Lipoic Acid, etc), vrafuri de analize hormonale, internare la Parhon, sport atit cit pot, etc.
Iar articolul de mai sus imi da impresia ca trebuie un super-program in care sa fie necesar sa ma controlez in fiecare minut, sa depun eforturi uriase ca sa-mi procur hrana ca sa gatesc, etc. 🙁 Ori asta nu pot sa fac, decit pe perioade scurte, o luna – doua. Este uman si normal.
Astept o metoda care sa-mi permita, intr-un mod omenesc (sa poata fi aplicata de catre un om normal, nu de catre SuperMan, supraomul mitic cu vointa de otel) sa dau jos kilogramele in plus si sa ma mentin. Iar tu spui ca nu exista.
Fiecare face cat poate, important este ca te preocupa subiectul si ca muncesti pentru asta, sunt sigur ca ai si rezultate, poate esti prea dur cu tine.
Prin toate articolele mele imi propun sa ajut pe fiecare sa isi gaseasca propria metoda. Deci ea exista in masura in care vrei tu sa existe. Acest articol a servit unora drept motivare… deci “demoralizarea” e o stare ce iti apartine si de care scapi atunci cand vrei sa o faci.
Apoi, nu te-am vazut la niciun seminar, nici macar la cele pe care le-am tinut gratuit… nu vad jurnal pe forum (tinut constant), vad doar ca te plangi si cauti solutii minune in suplimente scumpe…