Eco-nutritia
Sanatatea noastra depinde in mare masura de sanatatea locului in care traim, respectiv planeta pe care o denumim “Pamant”. In algerile noastre alimentare tinem cont si de implicatiile asupra mediului, astfel incat el sa ramana curat si poate chiar sa-i imbunatatim starea. Adica sa lasam in urma un Pamant mai curat si mai bogat decat l-am gasit. Asta chiar ar fi o idee buna!
Dieta locala
Transportul alimentelor induce si poluare, pe langa costuri de transport (regasite in pretul final). Pe langa poluarea directa (gaze de esapament) avem si tot complexul industrial care produce automobilele si avioanele. De aceea ne propunem sa avem in dieta cat mai multe alimente crescute in zona in care traim. Totusi, romanesc poate fi si nesanatos: cazul Initium- experimentul care se face pe pielea noastra. Citeste si Alimente de la tara. Pentru a evita costurile cu irigatii si alte lucrari ar trebui sa mancam alimente care cresc in mod natural in zona in care traim.
Dieta sezoniera
Alimentele cumparate si mancate in sezon sunt mai ieftine si surplusul va putea fi conservat in mod traditional. Asta presupune economie de energie (congelarea este energofaga) si de combustibili dar si un nivel mai ridicat de nutrienti (ex. fructele culese dupa ce s-au copt la soare).
Citeste si Dieta locala si sezoniera si Mancare naturala, traditionala, sanatoasa, sustenabila.
Dieta “curata”
Daca alegem alimente produse fara chimicale, ingrasaminte vom scuti si pamantul de acesti poluanti, pentru ca in mediu sunt deversate cantitati mult mai mari decat cele ramase in alimente si care ne ingrijoreaza pe noi. Si nu, alimentele “bio” nu garanteaza ca avem alimente curate si ca mediul este protejat. Nu garanteaza nici macar ca sunt sanatoase, pentru ca la no pe piata gasim in mare parte junk bio.
GMO- modificarile genetice
Pornind de la pretexte nobile, modificarea genetica a unor plante aduce mai multe pesticide in sol si distruge ecosisteme intregi, pentru ca plantele si animalele “noi” au avantaje fata de cele deja existente si le vor ocupa locul. Astfel exista pericolul sa nu mai avem anumite specii de plante si animale (pesti-somon) peste niste ani, pentru ca vor fi “cucerite” de variantele GMO. Citeste si pesticide vs. GMO.
Reciclarea, ambalajele si colectarea selectiva
Dincolo de efectele nocive ale ambalajelor din plastic si aluminiu asupra sanatatii noastre avem si dezastre ecologice: atat la extractia petrolului si minereurilor, la prelucrarea acestora si la imprastierea lor in mediu. Deci ar trebui sa mancam alimente neambalate (le cumparam “vrac”) sau macar sa reciclam pe cat posibil si sa ducem fiecare tip de gunoi la locul sau.
Reciclarea materiei organice vine in completare: uleiurile pot fi folosite ca sursa de energie (inclusiv pentru motoarele cu ardere interna), cojile de oua vor intra in hrana gainilor, compostul poate fi folosit la ingrasarea pamantului (eventual pentru plantele ornamentale).
Produsele de origine animala au cel mai mare impact asupra mediului, dar exista si culturi vegetale (atat cele folosite ca furaje cat si cele pentru consumul uman) care au facut ravagii.
Carnea si lactatele
Ierbivorele sunt facute sa pasca iarba. De aceea consumam doar carne si lactate de la ierbivore crescute pe pajiste, nu inchise si hranite cu porumb, soia si alte plante distrugatoare. “Colaborarea” dintre iarba si ierbivore duce chiar la cresterea stratului de humus (topsoil), spre deosebire de agricultura facuta cu plugul (intoarcerea brazdelor) care duce la pierderi de materie organica din sol si creeaza necesitatea folosirii ingrasamintelor chimice.
Aceasta carne este foarte pretioasa, deci nu ne permitem sa mancam fripturi in fiecare zi ci cantiati relativ reduse fata de standardul actual, acest lucru fiind benefic si pentru sanatate, mai ales daca vorbim de frigere, prajire sau carne procesata. Antibioticele folosite la producerea carnii industriale influenteaza si restul mediului, asa cum o fac nenumarate alte chimicale implicate in cresterea animalelor. Teoria cu “4 kilograme de grau pentru 1 kilogram de carne- deci hai sa mancam grau” pica din start pentru ca ierbivorele nu ar trebui crescute cu cereale si soia ci cu iarba, in zone unde oricum nu cresc alte plante (pasuni alpine si sub-alpine).
Pestele
Il preferam pe cel oceanic si salbatic pentru continutul de omega 3, vitamina D, vitamina B12, iod etc. Totusi pescuitul intensiv a dus la disparitia populatiilor pisccole din zone imense ale oceanelor lumii. Din moment ce pestele de crescatorie nu este o solutie, putem manca pestele oceanic in cantitati mai mici, dar in mod regulat, astfel incat sa optimizam asimilarea si folosirea nutrientilor.
Cerealele (in special graul si porumbul), soia, zaharul, uleiurile
Sunt culturi care au distrus si distrug ecosistemele, polueaza solul cu nenumarate chimicale, reduc si continutul de materie organica, au eliminat diverse specii de plante si animale pentru a face loc monoculturilor. In acelasi timp ele sunt periculoase si pentru sanatate, fiind sursa de calorii goale, alergeni, substante care afecteaza negativ echilibrul hormonal si chiar psihologic (gliadinmorfinele din gluten proteina din grau). Da, stiu ca cerealele sunt prmovate peste tot, de asta ar fi bine sa citesti si Ce am cu cerealele. Da, stiu ca exista unii oameni obsedati irecuperabil de soia, dar pentru cei care gandesc am scris si despre soia.
Sunt si alimente care nu se incadreaza in categoria “locale si sezoniere”, dar pe care eu le consider foarte utile pentru sanatate si, folosite in cantitati mici, pot fi incluse si in dieta unui om preocupat si de sanatatea planetei: nuca de cocos, uleiul de masline, pestele oceanic, suplimentele nutritive, plantele medicinale, super-alimentele (densitate micronutritiva mare dar greutate si volum reduse).
Articolul astepta de multa vreme sa apara, insa ocazia a fost oferita de Magor Csibi si WWF Romania, care au realizat un studiu foarte interesant in supermarketuri.
Articolul este foarte bun. Sper sa il citeasca cat mai multi. Eu il voi promova pe caile pe care pot!
Ce am observat, in Romania cel putin, omul din comoditate a preferat sa nu mai cultive pamantul, in final agricultura reprezentand sau contand prea putin fata de ce ar trebui sa fie. Doar la sate, dar si acolo mai nou supermaket-urile au luat locul muncii la camp, omnul nu mai este interesant sa isi produca alimentele ci mai degraba sa produca bani. Rosii se pot gasi “si iarna”, salamul are “gust mai bun” si nu “mai pierdem” timp cu preparearea. Din pacate alimentatia curata devine tot mai greu de gasit iar informarea (mai bine zis dezinfomarea) populatiei e foarte activa si raspandita.