Astazi, de la 17.00 la Kanal D vorbim despre ce mancam. Cat din ce avem in farfurie mai este aliment si cat este otrava?

Deja se declara deschis prefigurarea unei crize alimentare (scriam despre asta in 2008). Razboiul economic in domeniul alimentar prezinta cel putin doua componente: resursele (pamant, apa, material genetic) si piata (banii cumparatorilor, care trebuie sa manance in fiecare zi). Tehnologiile dezvoltate tin cont in principal de utilizarea resurselor pentru un profit maxim (sau supravietuire pe piata). Aici includem si furajele pentru animale sau diversele chimicale folosite in crestrea plantelor. Acum ramane de vazut ce se va intampla cu restul de parcele de pamant de pe la noi, care va fi modalitatea gasita de cei care vor sa le cumpere (sau concesioneze aproape gratuit pe termene practic nelimitate). Ce se va intampla cu proprietarii de pamant care nu vor vinde intr-o prima faza, ne aducem aminte de colectivizarea fortata, doar ca aici probabil vor fi impovarati prin taxe si impozite din ce in ce mai mari, desigur, cu complicitatea conducatorilor mult iubiti.

Costul pentru construirea societatii moderne este sanatatea planetei si a speciei umane. Chiar daca agricultura si cresterea animalelor ne-au adus unde suntem acum, devine din ce in ce mai evident ca metodele folosite pentru productia alimentelor epuizeaza rapid resurse neregenerabile sau foarte greu regenerabile. Globalizarea a dus la infometarea unor populatii din regiunile mai putin dezvoltate pentru a sustine risipa din lumea “civilizata”.  Productia moderna de alimente foloseste energie neregenerabila pentru producerea de ingrasaminte si lucrarile agricole (petrol, gaze naturale).

Foarte rar consumatorii si reprezentantii lor (autoritatile statale si diverse asociatii) reusesc impunerea unor reguli care sa tina cont de sanatate. Ba din contra, multe elemente care ar putea imbunatati sanatatea oamenilor sunt discreditate, anulate si chiar interzise de-a dreptul (ex. reclamele pentru probiotice si unele suplimente nutritive). Producatorii, procesatorii si comerciantii de alimente au tot interesaul ca autoritatile statului sa fie slabe si sa le puna in conflict cu destinatarul final (cumparatorul de alimente). In tarile mai slabe ei reusesc sa isi puna chiar oamenii proprii in pozitii cheie, astfel incat sa controleze mult mai usor masele de serbi.

Exista mai multe categorii de alimente moderne, pentru ca exista si producatori care vor sa acceseze nisa cumparatorilor informati si preocupati de sanatate. Trebuie doar sa te informezi si sa alegi. De obicei alegerea sanatoasa este cea mai scumpa, dar nu intotdeauna.

 Alimentele functionale sunt alimente imbunatatite cu ingrediente utile pentru prevenirea bolilor, corectarea dezechilibrelor nutritionale si obtinerea unei stari de sanatate imbunatatite. Paradoxal, aditivii aliimentari permisi (E-urile) au ajuns sa fie condamnati in bloc, fara sa se tina cont de faptul ca unii dintre ei pot avea chiar efecte benefice asupra calitatii alimentelor si sanatatii noastre.

Desi exista deja metode moderne de producere a hranei si metode moderne de alimentatie (care evita daunele majore asupra solului si sanatatii) ele necesita o schimbare de atitudine. O schimbare de obiceiuri. Un efort suplimentar din partea turmei. Nu avem cum sa revenim la o viata de vanatori si culegatori (oricum, nu pana la primul cataclism de proportii), dar putem adapta metodele de producere a hranei mai bine la ce poate da natura si ce avem nevoie cu adevarat. Nu, nu avem nevoie de cereale. Omul a trait 2 milioane de ani fara cereale.

Chiar si a doua generatie incaltata are dificultati in a-si procura alimente de la tara. Nu vrem sa ne murdarim de pamant pe maini si nici sa folosim noile metode pentru producerea hranei (ex. permaculturile), deci multi preferam sa ne plangem ca nu ne dau altii de mancare ce e mai bun.

Si acum la tema… “hormonii” din carnea de pui. Unul dintre nenumaratele efecte ale ignorantei cumparatorului si legislatiei facuta pentru producatori. Eu nu cred in teoria “altfel nu avem cum sa hranim planeta”. In timp ce sunt alocate fonduri enorme in directii neproductive, zace pamantul nelucrat si se arunca aproape jumatate din mancare… cred ca se poate si fara sa mancam pui “injectati”. Intre noi fie vorba, nu injecteaza nimeni zeci de mii de pui, ci li se pun in mancare acei aditivi (inclusiv hormoni- androgeni, estrogeni, progestageni), pe langa faptul ca animalele sunt selectate si incrucisate de zeci de ani pentru o crestere mai rapida sau alte caracteristici comerciale. Antibioticele nu afecteaza doar speciile direct vizate (animalul crescut pentru care si omul care o consuma) ci si alte specii.

Productia de carne “curata” este scumpa. A creste animale natural presupune costuri mari si prezinta randamente mici. E un argument pentru un consum rational de carne si alte produse de origine animala (inclusiv peste de captura). Deci unii vegetarieni au o stare de sanatate mai buna nu pentru ca au eliminat carnea ci pentru ca au eliminat contaminantii din carnea industriala pe care o mancau in cantitati mari si preparata prost, asociata cu alimente nepotrivite. In tara noastra apare si un alt paradox: pe de o parte sunt mici parcele si gospodarii care produc alimente artizanal (nu neaparat mai sanatos), pe de alta parte au inceput sa isi revina fermele mari, care produc acea carne industriala, cu daune semnificative si asupra mediului (aer, apa, sol).

Personal am renuntat la consumul de carne de pui industrial cu multi ani in urma. Nefiind un fan al carnii, mancasem foarte multa carne de pui in prostia mea, urmand sfaturile de tip “piept de pui cu orez” pentru cresterea in masa musculara. O eroare pe care o regret, asa cum regret ca am mancat margarina, paine si branza in cantitati industriale, pana sa aflu si apoi sa accept ca sunt nocive pentru sanatate.

Eu fac o legatura, cel putin la noi in tara, intre consumul de paine si epidemia de boli autoimune, tulburari hormonale, diabet, boli cardiovasculare, inflamatorii, degenerative, cancer. Stim ca glutenul induce o permeabilitate crescuta a intestinului (avand ca mediator zonulina), deci permite patrunderea in sistem a unor molecule mari, care apoi isi vor manifesta efectele devastatoare. Sunt si nenumarate alte substante nocive, de la pesticide la conservanti, colesterolul oxidat, beta-caseina de tip A1 si “heated milk protein”. Dar unele vor fi inevitabil in dieta noastra. Totusi, copiii sunt mult mai sensibili si trebuie protejati cu orice pret. Dezvoltarea lor intelectuala este afectata de alimentatia proasta, nu doar aparenta fizica si tulburarile “tratate” cu alte chimicale.

Nu cred ca specia umana se va adapta atat de rapid si oricum nu la nivel de individ, astfel incat sa manance carne hormonizata fara efecte nocive. Asa cum nu cred ca in timpul vietii noastre putem deveni rumegatoare, cum insinueaza unii comparandu-ne cu elefantii “care mananca iarba si ia uite ce mari sunt”.

In concluzie, cine se lupta cu morile de vant si pentru cine? Un grup foarte mic de oameni care intrevad realitatea, fac educatie gratis si propun cateva solutii simple au impotriva ignoranta si slabiciunea umana. Pentru ca ele sunt la baza dezastrului, nu vreun corporatist luciferic pus pe distrugere din placere.