Vizita la fabrica de iaurt
Completare ulterioara: doritorilor pot sa le fac legatura, astfel incat sa mearga personal acolo si sa verifice veridicitatea celor afirmate de mine aici.
Aveam pareri preconcepute si o tolba de informatii si date cu care sa pot dialoga in aceasta vizita. Le multumesc in primul rand celor de la Danone pentru invitatie (am inteles ca au avut un program mai amplu cu “bloggeri”, dar eu am primit atentie speciala). Au fost foarte amabili, au raspuns tuturor intrebarilor cu rabdare (desi unele erau provocatoare).
Fac si precizarea ca nu am primit vreo recompensa financiara sau de alta natura pentru ca am fost acolo sau pentru ce urmeaza sa scriu, sunt 100% parerile mele, consider obiective si le consider ale unui om echilibrat si avizat. Din contra, mi-am petrecut jumatate de zi din viata pentru ca voi, cititorii acestui blog sa aveti o informatie de prima mana despre un jucator foarte important din industria alimentara. Spun asta pentru ca exista oameni tulburi la cap care viseaza articole la comanda sau coruptie intr-un pahar cu apa. Celor care cred ca am fost platit le urez sa castige in fiecare zi a vietii lor suma pe care as fi primit-o eu. Adica sa moara de foame, mai ales ca un vanzator de pizza (faina si branza arsa) imi declara pe facebook “nu as manca iaurt din comert nici daca mi l-ar da gratis”.
Am raspuns pozitiv tuturor invitatiilor lansate de firme, carora le-am explicat din start ca orice discutie cu mine presupune ca eu sa scriu despre ei ce consider eu, chiar daca asta ar putea sa-i afecteze negativ.
Revenim la iaurturile noastre. Cine are cap si vrea sa il utilizeze cauta in blog si la mine pe site si afla pozitia mea in legatura cu lactatele si apoi cu zaharul sau alte ingrediente, pasteurizare, omogenizare, cresterea intensiva a animalelor pentru lapte etc. De asemenea, ce am scris despre iaurt, probiotice si industria alimentara. Dar pana sa ne luam cu totii capre si sa ne facem “iaurt” acasa, vorbim de cel mai mare producator de iaurt la nivel mondial. Dupa cum orice om cu o minima instruire si inteligenta isi da seama, vizita mea nu a avut ca scop verificarea curateniei, pentru ca o astfel de companie are, fara indoiala, cele mai inalte standarde de calitate si testare, pe toate nivelurile de productie, de la fermele cu care lucreaza pana la retragerea produselor CONFORME de la raft in caz de suspiciune.
Istoria firmei este foarte interesanta, ea pornind de la povesti legate de longevitate, chiar in zona balcanica si caucaziana. Sa ne amintim ca in zona tarii noastre s-a construit si prima civilizatie de pastori si agricultori din Europa (unii ar spune ca din lume), deci produse fermentate din lapte au fost mancate de acest neam de ciobani care suntem (fiecare cat ne permitem).
Acum, miturile si realitatea:
1. “Prafurile”
Ideea cu care pornisem la drum era ca in fabrica se folosesc “prafuri”, ca nu exista lapte si ca daca ai pe eticheta “lapte praf” sau “proteina dn lapte” asta ar fi o mare tragedie.
Am aflat ca se folosesc niste cantitati infime de lapte praf (ex. sub 1%) sau proteine din lapte pentru corectarea unor parametri, in special pentru ca statul obliga la niste standarde si apoi pentru ca stapanul (aka “consumatorul”) are preferinte de cremozitate si texturi, gusturi alese, deosebite.
Lapte praf si proteine din lapte am mancat cu totii de mici copii si putem gasi in nenumarate produse alimentare, de la biscuiti la paine si de la maioneza la mezeluri (da, lactoza inclusiv in cele mai scumpe delicatese).
2. Culturile lactice vii
Credeam, cu siguranta, ca iaurtul este facut din “bucati” si ca procesul de fermentare nu are loc in fabrica, evident, produsul finit fiind “mort”, fara vreo activitate benefica.
Am aflat ca se folosesc fermenti speciali, adusi de la “firma mama”, pentru ca acesti fermenti au calitatile deosebite. In ce masura aceste calitati se refera la gustul consumatorului si nu la cerinte pur tehnologice, nu imi dau seama. Totusi, firma are tot interesul sa vanda si omul sa se simta bine. Fermentarea se poate face in cutie (deci fiecare iaurt in parte- oprirea se face prin racire) sau in cuve mari (pentru cele cremoase ori “de baut”). Aici am fost dezamagit… as fi vrut sa va pot spune “stiti, iaurtul nu e iaurt, ci un amestec de prafuri si chimicale”. Din fericire pentru cei care le consuma, iaurturile sunt chiar iaurturi. Ca pentru unii “nu au gust de iaurt” tine de sistemul de referinta.
Am omis intrebarea despre “bacteriile din vaginul de sobolan”, care mi se pare sub nivelul nostru, cu toate ca in urma dobitociei care a circulat pe internet ar fi trebuit sa obtin si o pozitie oficiala a producatorului.
3. Sursa laptelui
Ne imaginam cu totii TIR-urile cu lapte praf si alte ingrediente, din care se produc apoi nenorocirile “fara gust de iaurt”.
Realitatea este ca laptele proaspat vine de la ferme romanesti cu inalte standarde de calitate (chiar mult mai bune decat cele impuse de autoritati). Pasteurizarea se face la temperatura relativ scazuta (deci nu UHT), apoi se centrifugheaza smantana. Are loc si omogenizarea. Exista si produse/ingrediente importate, traim intr-o lume globala, nu mai putem pretinde ca avem sansa la bunastare in izolare. Mi s-a parut interesant ca se si exporta.
4. Zaharul adaugat in iaurturile cu fructe
Concret: daca se pun si cu 2-3 grame mai putin pur si simplu nu se mai vinde. Deci firma produce pentru ca asta vrea platitorul. Acelasi lucru si pentru gradul de fermentatie. Desigur, iti poti face acasa iaurt cu fructe, evitand aditivii si chiar zaharul cu totul. Cati facem asta, la modul concret? Oricat de bine suna, sunt povesti. De ce nu ne facem si hainele? Cred ca ar fi mai usor sa ne coasem niste pantaloni decat sa potrivim proportia corecta de bifidus si termofilus. Am observat astfel de remarci ipocrite si de la bautori de alcool si cola, fumatori, mancatori de junk inveterati.
5. Chimicalele folosite la curatarea instalatiilor
Ma asteptam la solutii toxice, dar sunt folositi doar acizi si baze puternice pe care ii gasim oriunde in industria alimentara si care nu prezinta un risc deosebit in aceasta situatie. Mai multe chimicale mananca omul in bucataria lui din cauza produselor de curatenie folosite pe cont propriu.
Am ridicat problema intoxicarii din media despre “urina pusa in lapte”, dar au negat orice implicare (nu i-am crezut). Mi-am exprimat rezervele cu privire la siguranta colesteroului oxidat si a proteinelor denaturate din lapte, dar am primit replici din zona “bun simt”, nu stiintifice. Ex. multe alte alimente sunt incalzite si denaturate.
Ca strategie, ma asteptam sa primesc inainte de turul fabricii cateva mostre de iaurt cu fructe, sa fiu indulcit din start, astfel incat sa vad intr-o lumina mai buna toata povestea. Am baut abia la final un Activia si un Actimel (pentru prima data). Au anuntat si aparitia unui nou tip de iaurt, o sa va dau de stire daca o sa-l gust.
Deci, in loc sa ne plangem ca “taranul roman” nu isi mai poate vinde laptele la piata poate ar trebui sa actionam si sa-l ajutam sa produca mai curat si mai sanatos. E usor sa dai vina pe altii pentru propria incapacitate de a trai mai bine. Spun asta in conditiile in care noi avem cel putin 2 surse de lapte crud si curat+ nenumarate alte alimente de la tara, deci as putea sa imi vad de viata mea bine-mersi, razandu-mi in barba de cei care sunt nevoiti sa manance de la supermarket.
Va stau la dispozitie pentru intrebari si comentarii.
Daca folosesc lapte si nu lapte praf din China, banuiesc ca nu poate fi prea greu pentru ei sa scrie pe eticheta procentul de lapte praf folosit.
Ce cauta in iaurtul simplu, nu cel cu fructe, gelatina, guma de guar, guma lacustei si amidonul modificat? Cumva provin tot din lapte?
Si, in al treilea rind, de ce o cutie de iaurt uitata intr-un dulap o saptamina nu isi continua procesul de fermentare? De ce iaurtul obisnuit, de casa, devine mult mai acru, lasa zer si face floare deasupra daca-l lasi 2-3 zile mai mult, in timp ce iaurtul Danone e bine dupa o saptamina (cu putin mucegai verde pe foita de staniol).
Catalin, cel mai bine cred ca ar fi sa-i intrebi pe ei si sunt sigur ca vei primi raspunsuri.
Chiar nu vreau sa para ca “le iau apararea”, repet, nu am facut vizita sau articolul in scop publicitar, dar cred ca am cateva informatii primite in timpul vizitei, informatii care te-ar putea ajuta intr-o oarecare masura, in special in zona de autosuficienta neacoperita de cunostinte.
Dupa cate am scris, laptele praf e folosit pentru corectare. Din moment ce este diferita cantitatea de la lot la lot nu se poate trece o valoare fixa pe eticheta. Am avut aceeasi intrebare ca si tine, acesta fiind raspunsul. Laptele praf este mai scump decat materia prima lapte proaspat. Din discutii a reiesit ca vor scrie pe cutie o valoare de tip “<1%".
Gelatina eu o consider a fi un ingredient sanatos, dar nu am vazut-o pe nicio eticheta.
Nici o cantitate mica de amidon modificat nu vad ce probleme ti-ar putea da.
Firma are o gama larga de produse, deci poti alege dupa eticheta, nu te obliga nimeni sa mananci iaurt cu fructe, existand cateva tipuri simple, fara aditivi.
Toata lista insirata de tine este in unele produse (repet, nu stiu daca si in cele Danone) pentru ca asa vrea consumatorul. E foarte simplu. Consumatorul "mediu" are preferinte. Ele sunt satisfacute de producatori. Logic. Sunt produse pentru ca asa sunt cerute.
La punctul trei esti in eroare.
Iaurtul isi va continua procesul de fermentare. Totusi, dioxidul de carbon ar fi acolo sa umfle capacul doar daca ai avea si ciuperci inauntru, ceea ce este exclus intr-un produs numit "iaurt". Eu nu am vazut diferente intre "iaurtul obisnuit" si cel Danone.
Ce faci tu acasa nu este "iaurt" (in sens tehnic), ci lapte prins, in limbaj popular. Nivelul de conversie al lactozei in acid lactic si galactoza este unul limitat (iaurturile din comert nu sunt foarte acre) tot pentru ca maria sa, consumatorul, nu ar manca asa ceva (dupa cum ai citit in articol, le prefera chiar pe cele foarte dulci).
Imi pare sincer rau ca am fost nevoit sa citesc postul tau, dar si mai mult imi pare ca am citit comentariile/raspunsurile tale la intrebarile lui Catalin.
Dupa toate articolele si militantismul pentru o alimentatie sanatoasa, ajungi sa scrii un articol in care sa faci apologia produselor d…e, e trist.
Si mai scrii: “Laptele praf este mai scump decat materia prima lapte proaspat. Din discutii a reiesit ca vor scrie pe cutie o valoare de tip “ Daca e scump e BUN ?
Nici o cantitate mica de amidon modificat nu vad ce probleme ti-ar putea da.”
“Eu nu am vazut diferente intre “iaurtul obisnuit” si cel Danone.” – trist
Practic te contrazici si contrazici TOT ce ai afirmat de-a lungul anilor. Legat de iaurtul “uitat in camara”, te rog reciteste-ti articolele despre iaurtul facut in casa cu sau fara probiotice.
Incredibil.
“Banu ochiu dracului”. Ar trebui sa pui un P incercuit in fata articolului. De fapt, mai bine l-ai sterge.
Dupa cum am scris si in articol, iti urez sa castigi in fiecare secunda a vietii tale cati bani am luat eu pentru articol sau vizita.
Articolul este obiectiv, poate prostia si paranoia sunt greu de combatut, dar, inclusiv la Danone, e o fabrica de iaurt si atata tot. Oricare dintre voi puteti face o vizita si, in loc de aberatii, sa veniti, eventual, cu argumente. Sa spui ca o serie de constatari despre o fabrica de iaurt contrazic “tot” ce am scris pana acum cred ca tine de frustrari fara legatura cu acest articol (ma intreb daca era Napolact, Lactag sau alta ati fi avut aceleasi aberatii de spus).
Cand am scris de Lactag nu ati sarit niciunul, desi sunt ultrapasteurizate (ce sa te mai deranjezi tu sa citesti vreo eticheta, doar le stii pe toate). Sau vrei sa ma apuc sa scriu ce stiu de firmele de lactate care sunt sub orice critica? Atunci s-ar spune ca “dau” in producatorii locali, sarmanii de ei. Cu ce sprijini tu producatorii locali?
Referitor la “laptele praf e mai scump”, nu se referea ca e “bun” (desi multi dintre noi am mancat si mancam ascuns prin diverse alimente- nici proteina de zer pe care o iau dupa antrenament nu e foarte departe de el) ci ca, fiind mai scump decat laptele proaspat, nu merita a fi inclus in produse in cantitati mari. Hai sa ne folosim putin creierul inainte sa comentam inecati de ipocrizie.
Ok, la concret, ce iti face “amidonul modificat”? Mananci amidon ars probabil in fiecare zi. Nici macar nu stiu daca exista amidon modificat in vreun produs, Danone sau al altei marci si nici nu ma intereseaza, nefiind consumator.
Pana una alta, pentru cei care au creier sa judece, astfel de firme reprezinta (vrem nu vrem) un furnizor major de alimente pentru populatie (au vanzari mari, dar mult mai mici decat in alte zone) si modalitatile de a avea produse mai sanatoase sunt informarea, comunicarea, negocierea si votul cu portofelul, nu acuze false si jigniri de la adapostul anonimitatii.
Tocmai de asta am recomandat recitirea articolelor mele, doar ca trebuie sa iesim putin din zona “conspiratiilor” si sa intram in zona realitatii. Am plecat la drum poate cu mai multe prejudecati si idei gresite decat voi (am si mult mai multe informatii din interior). Repet, va pun in legatura cu cineva de acolo sa mergeti in vizita. Poate ar fi mai bine decat sa comentati lucruri pe care nu le intelegeti.
Nu mai zic nimic, si Nadia Comaneci a ajuns sa promoveze margarina.
http://www.gandul.info/magazin/luana-ibacka-o-ataca-dur-pe-nadia-comaneci-pentru-ca-promoveaza-o-otrava-11004741
1. eu nu am promovat nimic, am facut un reportaj dintr-o fabrica de iaurt, asa cum am facut in orice situatie mi s-a trimis un produs ori am fost invitat de vreo firma
2. intre iaurt si margarina sunt diferente majore
3. du-te si protesteaza la ea pe pagina
4. daca vrei sa zici in cunostinta de cauza (valabil pentru toata lumea), va fac legatura cu cei de acolo si puteti vizita si voi fabrica. Cel putin partea cu “e facut din prafuri” o sa iti iasa din cap, asa cum mi-a iesit si mie.
Cristi, stai linistit, nu te-am acuzat de nimic; nu ma acuza insa de autosuficienta sau prejudecati.
Au fost situatii cind, ramas fara mincarea luata de acasa, cautam bezmetic ceva sa-mi alunge foamea. Sigur, prajeli si piine gasesti oriunde. Am alergat pina intr-un supermarket micut si am intors toate etichetele de iaurt; absolut toate contineau aditivi. Nu am gasit Danone fara aditivi, repet, daca il gaseam il cumparam, si ar fi fost o solutie OK pe moment. Mai poti adauga la lista aia caragenan, apropo.
Maria sa consumatorul poate fi educata foarte usor, de exemplu prin pret. De ce ar fi greu sa aiba Danone un sortiment de iaurt simplu, acru, fara lapte praf si nu mai stiu ce, pe care sa-l vinda putin mai ieftin decit liniile “cu fructe”? Tu de exemplu, daca nu te apucai de getfit, probabil ca ai fi distribuit cele mai ieftine suplimente.
In unele tari din lume laptele praf este mult mai ieftin decit laptele, si de aceea multe produse “lactate” au ajuns sa fie fabricate exclusiv din “ingrediente lactice modificate”. Cit despre amidon, ei uite ca nu-l suport in iaurt, mai ales cind toate reclamele spun “iaurt natural”.
Sa nu crezi ca arunc cu pietre in Danone, nu pot sa nu recunosc ca, dintre toate produsele gasite in supermarketuri de obicei, iaurtul ar parea cel mai sanatos. Plus ca totusi produc in Romania, in ciuda taxelor si a tuturor problemelor.
Am uitat sa intreb, ce poti spune despre omogenizare? Exista si iaurturi/produse Danone (si nu numai) neomogenizate?
Tot laptele de vaca din comert este omogenizat, altfel se ridica grasimea deasupra si nu ar putea fi puse pe piata.
Chiar nu sunt purtatorul de cuvant al vreunei firme de iaurturi, deci cred ca cel mai bun lucru ar fi sa-i intrebi pe ei.
Cat despre “educatia consumatorului”… omule, acum firmele se bat pe o piata in cadere libera, pe banii cui sa se faca educatia? Nu vezi ca eu, facand acest lucru pe timpul meu ajung sa fiu acuzat si insultat? Ce te astepti de la o firma sau alta? Firma pune pe piata ce se vinde si atat. Am explicat deja, iaurtul acru nu este cumparat. Nu doar la noi si nu doar la Danone. In toata lumea. Simplu ca “buna ziua”. Numarul oamenilor care stiu sa aleaga este atat de mic incat nimeni nu isi permite sa mai riste. S-au incercat in trecut astfel de lucruri, cu efecte financiare dezastruoase.
Pingback:1 iaurt pe zi | GetFIT