E ca si cum ai spune “daca vrei sa cresti inalt, apuca-te de baschet”. Din afara poate parea ca cei care practica un anumit sport se transforma pentru a fi mai buni pentru acel sport. Din anumite puncte de vedere este si adevarat, insa inaltimea baschetbalistilor este un rezultat al selectiei, nu al evolutiei. Evolutia s-ar putea petrece in zeci-sute de generatii, daca doar baschetbalistii inalti ar fi lasati sa faca copii (eventual cu voleibaliste, inalte si ele).

Si pentru “calitatea de a fi slab” exista aceeasi vedere opusa realitatii. Calitate apreciata doar de ultimele generatii, pentru ca in restul istoriei o rezerva de grasime era un lucru foarte valoros. Acum insa mancarea ieftina si proasta este abundenta, deci organismul nostru nepregatit a rezista la supraalimentatie incepe sa functioneze defectuos. Faptul ca oamenii mananca mult este o dereglare a apetitului (le creste pofta de mancare si asimilarea nutrientilor) in timp ce “lenea” poate fi o dereglare a mecanismelor de producere a energiei (care acum este stocata in loc sa fie eliberata, sub forma de lucru mecanic). Atat apetitul, cat si mecanismele de producere a energiei sunt extrem de complexe si implica de la glandele cu secretie interna si neurotransmitatori la numarul de mitocondrii sau de adipocite (celule de grasime).

Desi sfatul naiv de a manca mai putin si a te misca mai mult poate sa fie valabil pentru persoane cu o usoara supraponderalitate (nu “supraponderabilitate”), sau, mai bine zis, cu un nivel de grasime corporala spre limita superioara a normalului (la specia umana si rasa alba 20-30% la femei, 15-25% la barbati). Atletii cu “abdomenul” vizibil au in general sub 15% (femeile) si sub 10% (barbatii).

Pentru ca cele mai multe programe de tip “mananca mai putin si fa mai multa miscare” au dat gres, ne propunem deci sa mergem cu un pas mai sus in amonte, spre cauzele reale. Deci aplicam  acele metode si alimente care ne reduc pofta de mancare si ne dau energie, fara a face noi un efort constient in acest sens.