Dar ce este pentru adultii altor specii?
Laptele nu este un aliment potrivit pentru adultii altor specii. Un argument destul de subtire, argument pe care am fost tentat sa-l aduc si eu in trecut. La prima vedere foarte solid, insa foarte subred la o simpla analiza critica. Inca astept sa vad si niste dovezi solide privind efectele daunatoare ale laptelui (si ale carnii). Deci nu propaganda vegetariana de tip “studiul china”, “a zis cutare” sau “se stie”, “mucus”, “putrezeste” etc. ci niste dovezi concrete. Nu, Studiul China nu este un studiu si nici nu demonstreaza ca lactatele ori carnea in sine ar fi daunatoare. Caseina la rozatoare otravite nu cred ca este un argument. Si cautati putin incidenta cancerului si osteroporozei in zonele pe care le dati ca exemplu.
Si eu caut aceste dovezi solide, concrete, irefutabile. Nu le-am gasit. Nu exista o dovada ca daca mananci carne, oua, lactate, grau, soia ori altceva o sa mori de la ele. A, putem discuta de modul de productie, cantitati, combinatii (da, cred ca sunt importante, cu argumente tot din cursul de fiziologie), mod de preparare (te pun eu sa toci sa sau arzi carnea?), aditivi, predispozitii genetice (daca te stii cu diabet in familie poate ca da, ar fi mai inteligent sa tii cerealele si lactatele la minim), alti factori de risc (fumat, sedentarism etc.). Chiar despre implicatiile etice (nici mie nu imi place ca animalele sunt chinuite, nu imi place nici ca oamenii sunt chinuiti). Sau cele ecologice. Foarte valabile. Si nobile. Alegerea personala. Punctul terminus al oricarei dezbateri. Dar cele stiintifice nu exista. Deci vom recurge la filosofie.
Am vazut filmele, am citit cartile. Totusi eu nu traiesc in SUA si incerc sa mananc la minim din industrie ci incerc sa ajut familia sa produca sau sa folosesc surse alternative. Am sustinut si sustin productia locala, organica, permacultura, traditiile dovedite sustenabile. Concret, cumparand de la ei si indemand si pe altii sa cumpere. Totusi, la un moment dat avem nevoie si de un standard de calitate. Viitorul se construieste, nu se cauta in istorie sau antropologie.
Nu imi place carnea, am fost “fortat” sa mananc in copilarie, deci povestea cu “esti dependent” sau “iti place gustul” pica. Nu cumpar carne pentru mine decat foarte rar, de mancat mananc daca e o sursa ok sau daca mi se ofera intr-un cadru in care consider ca e mai importanta apropierea de oameni decat mofturile si fobiile mele. Pot trai fara ea linistit. Nu am nevoie de “sarmale vegetariene”, “lapte de canepa” sau “snitele de soia” pentru a ma minti singur. Daca vreau sa mananc un aliment (fie el si soia sau grau) il mananc pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce as vrea sa fie.
Revenind la intrebare: daca laptele a fost facut pentru vitei, de ce sa il manance oamenii, mai ales adultii? In afara de faptul ca putem si, la fel ca alte surse de hrana, a asigurat supravietuirea rasei albe, cel putin.
Ce aliment a fost facut pentru oameni? In afara de laptele matern? Facut de Natura, in perfectiunea ei? Pentru ca noi am reusit sa modificam plantele si animalele astfel incat sa ne fie drept hrana mai multa si mai buna decat am fi putut gasi de-a gata. Da, imensa majoritate a plantelor si animalelor pe care le consumam, de la morcov la mere si de la grau la fasole sunt facute de om. Chiar si pestii de acvacultura. Ele nu existau in natura inainte ca noi sa le selectam, sa le incrucisam si sa le inducem diferite mutatii care sa le faca mai usor de cultivat, mai productive, mai digerabile, mai convenabile, mai ieftine, mai gustoase.
Semintele sunt pe lume pentru ca plantele sa se inmulteasca. Ouale sunt premisa unor alte pasari. Radacina e un depozit de energie pentru planta. Carnea este muschiul animalului. Omul a aparut dupa ele si le mananca pentru ca poate. Nu pentru ca au fost facute “pentru” el. Ne-am inmultit pentru ca am putut manca aproape orice. Inclusiv alti oameni. Desigur, creationistii ar trebui tratati cu un articol separat.
Laptele, in schimb, este singurul aliment (poate cu exceptia unor fructe) facut de natura pentru a fi mancat. De catre puii fiecareia in parte, evident. Si totusi, singurul facut special pentru a servi drept hrana. Da, pentru crestere (ceea ce ar putea sa nu fie neaparat util la varsta adulta). Da, nu poate fi digerat optim de toata lumea (doar o mica parte din oameni prezinta persistenta lactazei).
Mi s-a terminat lactaza pe la 19 ani. Pe traseu mi s-au cam terminat si alte enzime. “Persistenul” se uita la noi si rade cu mustata de lapte dupa ce a baut un litru, fara vreun efect negativ. Ba pentru iaurt chiar s-a cercetat efectul asupra longevitatii unor populatii. Dar poate ca “intoleranta” e data si de un microbiom degenerat. Poate ca daca as avea in dieta probioticele si prebioticele optime problema s-ar rezolva de la sine. Asa cum se propune acum ca s-ar rezolva si obezitatea, colonul iritabil, bolile autoimune si chiar cardiovasculare.
Plantele pot fi digerate optim? Poate doar carnea poate fi digerata mai bine (desi veganii iti vor spune ca iti va putrezi in intestine). Da, pasteurizarea nu e naturala (dar e sanatoasa). Da, omogenizarea nu e naturala (dar e utila pentru ca altfel ar trebui sa ti le faci singur acasa). Da, laptele de vaca (la fel si cel de capra, contrar miturilor) e diferit de cel uman. Da, contine hormoni sau substante cu impact hormonal, asa cum contine orice aliment. Da, stiai ca soia contine “hormoni”? La fel si cerealele? Sau varza? Sau semintele de in?
Cu toate astea, daca punem mana pe un curs de fiziologie aflam cam ce se intampla cu un aliment (oricare ar fi el) cand este mancat. Ce transformari sufera si ce ajunge sa se asimileze din el. Si atunci iti pica fisa. Tubul nostru digestiv este al unui omnivor capabil sa digere si sa scoata nutrienti din cam orice e comestibil pe planeta. Stiu, unora le place sa sustina ca suntem ierbivori. Pofta buna la lucerna, eu nu ma supar.
Si totusi noi procesam alimentele. Mai toate plantele au o serie de toxine puse acolo de Natura. Bobul de grau nu este comestibil in stare naturala, cum nu este nici cel de soia, cum nu sunt multe plante. Bobul de soia il incoltesti, il fierbi, il fermentezi. Dar iaurtul nu e natural? Graul il treieri, il macini, il dospesti, il coci, dar branza e daunatoare? Asimilezi 3% din betacarotenul morcovului crud si de zece ori mai mult din cel fiert? Mananci zeci de alimente diferite in incercarea de a-ti asigura toti nutrientii intr-o dieta vegana cand ai putea manca doar tesuturi animale ani de zile fara efecte negative? Desigur, nu mezeluri sau arsuri. Parca miroase a iluzie?
Intr-adevar, modul modern de producere a alimentelor este daunator ecosistemelor si chiar sanatatii noastre. Dar asta e valabil pentru toate alimentele, nu cred ca ne mai putem intoarce la vanatori si culegatori (mai ales ca si atunci omul a epuizat mai toate nisele ecologice in care a intrat). Da, si eu consider ca ar trebui sa ne producem hrana fara suferinta, fara distrugere, fara chimicale toxice. Toti cred ca ne dorim asta. Unii incearca sa gaseasca/aplice si solutii, bravo lor. Insa nu prea vad rezultatele. Nici cu algele de tip spirulina sau clorela nu a functionat, cautati putin istoria lor.
Deci, ce facem? Negam natura umana si transformam fobiile in filosofie de viata?
PS: acest subiect a fost abordat pentru prima data pe forumul getfit.ro in 2002. De atunci am studiat permanent si cred ca atitudinea noastra fata de mancare trebuie sa fie mai moderata. E tentant sa intri in zona criticilor si protestelor fara substanta, dar ne intereseaza mai mult solutiile concrete si viata reala.
Buna,
In calitate de fosta ovo-lacto-vegetariana convinsa, m-am bucurat sa gasesc articolul tau. Sunt dilemele, si banuielile care imi dau si mie tarcoale zilnic, mereu ma hotarasc asupra unui lucru, apoi ma razgandesc, mai gasesc o sursa de (dez)informare si asa mai departe. Chiar azi citeam ca nu exista dieta optima pentru toti oamenii, pentru ca, nu-i asa, exista 7 miliarde de metabolisme pe planeta asta. Convingator la o prima vedere, sofism daca stai sa analizezi un pic. Dar divaghez.
Am fost vegetariana dezorientata, dupa cum scriam mai sus, de la varsta de 6 ani (am avut o copilarie practic lipsita de carne) pana pe la 28, cand am descoperit ce bine diger carnea si ce prost diger multe alte alimente. Asa ca de vreun an fac experimente cu mine insami si mi-a fost foarte, extrem, enorm de greu sa recunosc ca toata viata am indrugat prostii si am facut spume la gura certandu-ma cu majoritatea celor din jur pe tema mancatului de carne. Sunt multe de spus, dar concluzia mea in momentul asta este ca uneori e ok sa recunosti ca ai gresit, nu se va prabusi cerul, nu se va intampla nimic.
Argumentul vegan este, pentru cele mai multe persoane cu scaun la cap, unul pur etic, si nici vorba unul care vizeaza sanatatea, anatomia (de tipul “suntem ierbivori”) etc.
Da, incercam sa combinam vegetale ca sa ne luam toti nutrientii si poate ca la fel de bine am putea trai si mancand numai produse animale (cum este dat ca exemplu in acest articol). Te poti alimenta sanatos sau nesanatos in cadrul oricarui tip de dieta.
Diferenta este ca impactul negativ al unei alimentatii bazate pe vegetale asupra altor animale si asupra mediului este mult mai mic decat impactul unei alimentatii bazate pe produse animale. Este un calcul simplu si multi oameni sunt dispusi sa faca acest efort pentru a trai la unison cu propriile valori.
Deja cand cineva incearca sa propuna veganismul ca solutie la toate problemele lumii (aici incluzand sanatatea), o dam in credinta. Consider ca argumentele valabile ale veganismului sunt destul de puternice si nu au nevoie de exagerari si dezinformari (cum gasim de ex. in Studiul China) pentru a convinge.
Impactul eu il evaluez prin sustenabilitate. Oieritul, ca ocupatie in aceasta zona a lumii are niste mii de ani si pare sa fie sustenabil. Deci a spune ca avem ORI “bazat pe plante” ORI “bazat pe produse animale” este o falsa dihotomie. Poti avea o alimentatie mixta, in proportii dictate de nisa ecologica/geografica/climatica despre care vorbim. Putem vorbi si de pescuit sustenabil sau alte astfel de activitati care nu “impacteaza” mediul mai rau decat o fac cerealele sau soia.
Cerealele si soia sunt exact cele care, in marea lor majoritate, sunt produse pentru a hrani animalele pe care apoi le mancam noi. Odata ce dispare cresterea intensiva de animale, dispare si necesarul de agricultura in nestire. O utopie, stiu.
Desigur ca fiecare pas in directia sustenabilitatii e absolut necesar. In cazul industriei animalelor, sustenabilitatea reala (ex. oieritul) implica in principal o productivitate cu mult scazuta, incapabila sa acopere cererea tot mai mare de produse animale – prin cresterea populatiei, ridicarea nivelului mediu de trai, regresul societatii rurale etc.
Pe de alta parte, putem vorbi de sustenabilitate numai daca plecam de la premisa ca alte animale chiar reprezinta o resursa pe care inca avem justificarea s-o detinem si exploatam cum avem chef (in contextul societatii moderne si a posibilitatilor ei, nu vorbesc de inuiti si vanatori/culegatori unde se pune problema supravietuirii).
Argumente de tip ‘natura umana’ s-au adus in multe momente ale istoriei. Nu reprezinta decat ceea ce este considerat a fi ‘normal’ la momentul respectiv, un mit cultural.
Pentru mine este doar o problema de nivel de civilizatie, de extindere a calcularilor etice mai intai dincolo de familie si trib, apoi dincolo de religie, rasa, natiune, si poate intr-o zi si dincolo de specie.
Din moment ce sunt o afacere uriasa, cerealele si soia vor continua sa fie produse, inclusiv creandu-se cerere artificiala pentru ele, cum se face prin recomandarile vegetariene, “cereale integrale” si “soia e sanatoasa”.
Eu am sustinut intotdeauna ca argumentul etic este valabil si ca da, ar trebui sa “ne” producem hrana intr-un mod mai uman/curat.
Insa pentru veganism se aduc prea multe argumente false pentru ca un om care pretinde ca judeca sa le accepte, chiar daca ele sunt, aparent, in sprijinul unei cauze nobile.
Si daca nu “natura umana” genereaza acea cerere tot mai mare de produse animale, ce o genereaza?
De ce te opresti la animale si nu consideri plantele sau planeta in sine dincolo de “dreptul” nostru de a detine si exploata? Unde se opreste omul luciferian cu stapanirea naturii?
Daca cineva ajunge la concluzia ca este in plus in aceasta lume ce ar trebui sa faca?
Nu prea trebuie sa faca nimic, oricum civilizatia umana pare pe un drum sigur spre autodistrugere, deci e o chestiune de timp.
Suntem pe un vapor care se scufunda, unii dintre noi actionam spre salvare. Sau cel putin consideram ca facem asta, fiecare cum stie/poate/intelege.
Pana la urma cine sunte eu sau cine suntem noi sa luam decizii si sa actionam in numele umanitatii? In afara de iluzia propriei judecati ce te face pe tine sa crezi ca esti mai “civilizata” decat altii?
Veganismul e o utopie ca oricare alta, una poate ceva mai solida si cu mai multe laturi aplicabile. Cred ca realismul ar trebui sa fie insa doctrina.
Si, acum, intrebarea-cheie pe care o pun oricarui propaganist: cata mancare iti produci pe cont propriu?
Ceea ce am scris nu se vrea o forma de propagandism, pur si simplu imi face placere orice schimb de idei cu persoane care sunt interesate de aceleasi subiecte, chiar daca poate ajungem la concluzii diferite. De aceea si comentez tocmai la un articol de-al tau, pentru ca, desi sunt vegana, apreciez modul in care pui problema.
Cu nivelul de civilizatie nu ma refer la mine personal, ci la stadiul in care se afla societatea si cum evolueaza ceea ce este considerat acceptabil. Observ ca in anumite colturi ale lumii oamenii incep incet incet sa fie mai constienti de unde provin diferite produse si ce implica ele, incep sa „voteze” cu portofelul si prin alegerile de zi cu zi. Asta incerci sa perpetuezi si tu prin activitatea ta – poate totusi reusim sa amanam putin autodistrugerea de care vorbeai.
Singura diferenta in parerea mea este ca, in ceea ce priveste animalele, telul pe termen lung ar trebui plasat mai departe de simplul „consum sustenabil” (care ar fi oricum un pas major inainte). Perceptia a ceea ce este realist evolueaza si ea, avem destule exemple de idei indraznete care acum ceva vreme pareau utopii si azi sunt norma. Nu putem decat sa actionam in numele nostru si poate candva o vor face destul de multi incat sa ajunga practica comuna.
Pana la urma care e diferenta dintre un porc si un caine? Dintre o vaca si o pisica? Gradul de dragalasenie perceputa? De ce exista legi impotriva maltratarii animalelor „de casa”, dar inca exista abatoare? Pe ele nu le-am manca sau purta niciodata, cel putin nu in cultura noastra. Da, ceea ce este tolerat si considerat acceptabil e un fenomen fluid, bazat mai putin pe realitate si mai mult pe cultura. E interesant faptul ca veganul este cel pus in situatia sa trebuiasca sa se explice, ca si cum pacifismul este cel ciudat si extrem, si nu uciderea pentru convenienta.
Ca om, pe primul loc pun supravietuirea/bunastarea mea si a semenilor mei, dar mi se pare esential ca existenta mea sa produca pe cat posibil un minim de suferinta altora. Facem si noi ce putem, chiar daca idealul platonic al Binelui nu e realizabil, nu renuntam la orice scrupule cu justificarea ca „si asa lumea e imperfecta”. Ar fi un exemplu de gandire lenesa.
Stiinta se afla intr-un stadiu in care nu putem sti exact ce si cum simt plantele, daca au o interioritate sau subiectivitate, dar in cele mai multe cazuri putem vedea cu ochiul liber ca animalele cu un sistem nervos central simt durerea, teroarea, frica la fel ca si noi. Ele poseda (si de cele mai multe ori isi exprima) preferinta de a nu suferi. La fel cum in cazul lor libertatea are o insemnatate – fata de plante, la care notiunea e mai putin aplicabila. Chiar daca as include plantele in ecuatia asta, per total tot „omor” mult mai multe vieti daca aleg sa mananc animale (trebuie si ele hranite cumva). Este vorba de incercarea unei minimizari a propriului impact negativ, nu eliminarea sa completa.
In fine, ideea initiala nu a fost sa pornesc o discutie despre filosofia vegana, cred ca ai auzit deja aceleasi lucruri de la destui altii. Am vrut doar, in tema articolului, sa mentionez ca cei mai multi au alte motive pentru stilul lor de viata decat povestea cu “carnea iti putrezeste in intestine”, motive care pot fi luate mai greu la misto. Iar multi vegani si vegetarieni care au cateva notiuni de nutritie nu isi bazeaza neaparat alimentatia pe cereale si soia, oricum nu mai mult decat majoritatea celor care se ghideaza dupa recomandarile mainstream (sau nu se gandesc mai deloc la ce baga in gura). Cu lucrurile astea cred ca putem fi de acord.
Cat despre cata mancare produc pe cont propriu, nu poate fi mai mult de 5-10%, mai ales vara. Mi-ar placea sa pot mai mult, este si asta important, insa la nivel de piata nu se va schimba niciodata ceva daca numai ne izolam, renuntam sa sponsorizam practici cu care nu suntem de acord si ne crestem vaca si salata pe balcon. E important sa si investim in alternativele care exista sau care ar putea exista daca am avea destula cerere. Altfel nu se va putea dezvolta o piata cu produse ok. Momentan spre metoda asta ma orientez, desigur ca in limitele informatiei pe care o am si pe care incerc mereu sa mi-o extind. Produsele alimentare si problema animalelor sunt doar o parte din capitolul asta.
E o aroganta sa crezi ca tu poti stabili unde e minimul de suferinta. Natura in sine chinuie animale, a eliminat cine stie cate specii, nu mai spun indivizi. Cei mai multi pradatori functioneaza drept sisteme de reglare a populatiilor care se afla mai jos piramida trofica. Deci lucrurile sunt ceva mai complicate.
Te pot intreba si care e diferenta dintre un porc si un limbric, dintre un iepure si un paduche… si plantele au si ele viata.
Nici mie nu imi place sa fie mancate/chinuite animalele si mananc f. putina carne (nu cumpar), dar asta nu ma face sa imi afirm superioritatea.