Cam toate alimentele pe care le avem la dispozitie sunt facute de om. Nu este cu nimic mai natural graul pitic sau marul urias decat puiul care creste intr-o luna cat altii in 7.
Chiar daca si in natura plantele vin cu toxine, pe langa nutrienti, inca nu stim ce impact au soiurile si rasele noi asupra sanatatii noastre.
Desi se spune despre fructe si legume ca ar contine vitamine si alte elemente, in realitate aceste afirmatii sunt doar teoretice, foarte rar existand teste reale de continut al acestora.

Avem doua falii (rupturi) economico-socio-culturale:

1. Generala, care afecteaza toata planeta, in care obiectivul producatorilor de alimente este profitul sau consolidarea unor alte activitati in timp ce obiectivul consumatorului este (sau ar trebui sa fie) sanatatea, nu doar maximizarea placerii de moment.

2. Locala, specifica tranzitiei de la o economie centralizata, unde exista entitati responsabile care pot fi identificate si, pe de alta parte, economia capitalista unde oricine este liber sa produca si sa vanda, inclusiv seminte traditionale sau legume bio.

Pamantul- mediul de cultura

Mineralele dintr-o planta sunt mineralele prezente in solul in care a crescut planta. Solurile de astazi sunt saracite in magneziu, fier, iod, sulf, zinc. Daca pe o zona se practica agricultura de o perioada lunga de timp atunci folosirea ingrasamintelor devine practic obligatorie. Din pacate aceste ingrasaminte nu pot reproduce optim un sol bogat in nutrienti, chiar daca s-au facut progrese semnificative in privinta formulelor de minerale si oligoelemente.

Plantele crescute pe medii de cultura artificiale (inclusiv hidroponice) contin, in general, cantitati mai mici de nutrienti decat cele optime. Dar, in acelasi timp, pot avea un continut mai bun decat plante crescute in sol saracit, necontrolat si pe care nu se folosesc deloc ingrasaminte sau fertilizatori.

Folosirea pesticidelor si a altor chimicale duce inclusiv la contaminari ale solului si apelor pe termen lung, deci este foarte greu de gasit o mancare “curata”. De multe ori aceste chimicale au contaminat solul in mod complet inutil sau pentru a sustine alte industrii.

Genetica plantelor

In ultimele zeci de ani s-au facut progrese uriase in privinta modificarii caracteristicilor soiurilor de plante, obtinandu-se multe variante noi (prin metodele clasice sau prin inginerie genetica). Aceste variante noi sunt in general mai rezistente la anumiti daunatori sau pesticide, mai productive in conditii diverse de clima, mai usor de recoltat/transportat si chiar mai usor de vandut (culoare, aspect).

Din pacate aceste “imbunatatiri” au tinut cont de factorul comercial si prea putin de cel nutritional. Un exemplu elocvent este cantitatea si compozitia glutenului din grau, care a avut efecte devastatoare asupra sanatatii oamenilor in ultimii ani. Desi sunt si plante concepute sa aiba cantitati mai mari dintr-o anumita vitamina, de exemplu, ele sunt exceptiile si practic inexistente pe piata noastra.

Cele mai multe plante produc in ziua de astazi mai mult amidon, dar vor avea o proportie mult mai mica de vitamine, minerale, antioxidanti. Deci alimente mai putin dense micronutritiv, exact ce nu ne trebuie in conditiile sendentarismului.

Soarele si timpul de coacere

Soarele furnizeaza energia necesara sintezei elementelor chimice, pe masura ce fructul sau samanta se maturizeaza crescand semnificativ cantitatile de nutrienti. Produsele alimentare fortate la coacere sau, mai rau, culese verzi, au, in general, mai putini nutrienti decat cele coapte natural, in totalitate. Totusi coacerea completa naturala presupune un timp foarte scurt de livrare catre consumator, dar si perisabilitate crescuta, de aceea este evitata.

Elementele naturii

Daunatorii (insecte, ciuperci, bacterii), intemperiile (vantul, soarele) determina planta sa se adapteze, sa produca tocmai acele substante despre care se spune ca ar fi utile in “fructe si legume”: antioxidanti, fitonutrienti, vitamine, enzime. Crescute in medii controlate, productivitatea este mai mare, dar continutul nutritional devine o enigma.

In aceste conditii a ne baza pe ce gasim pe piata drept alimente este o naivitate, daca nu chiar o ignoranta. Bineinteles ca e greu de acceptat necesitatea suplimentelor nutritive sau chiar aceea a producerii alimentelor pe cont propriu. Ramanem cu intrebari: de unde mai luam semintele “traditionale”?, cine le cultiva? etc.

Iata si cateva articole pe aceasta tema, publicate in anii precedenti:

2010: Buni de sapa si lopata

2010: Alimente de la tara

2011: Alimentatie traditionala, sustenabila, naturala