O noua lege incepe sa reglementeze ocupatia care m-a pasionat atatia ani: nutritia si dietetica. Asa cum in alte domenii breslele sunt organizate si exista anumite standarde profesionale si etice, e binevenita o astfel de actiune.

E binevenita si inregistrarea in scop de fiscalizare a acestor activitati, doar nu vrem sa se imbogateasca unii din faptul ca si-au sacrificat ani din viata pentru a educa gratuit.

Doar nu vrem sa dea sfaturi despre nutritie oricine, mai ales cei care s-au documentat de pe internet?
Dar stai, cele mai noi studii si cercetari apar instantaneu pe internet. Deci cineva conectat la canalele potrivie afla cele mai noi descoperiri in domeniul nutritiei (daca vrea, are timp si capacitate sa inteleaga). Crezi ca nu am citit destule carti? Vrei sa facem un concurs despre cine are cele mai multe si mai actuale materiale in domeniu? Hardcopy, ca in format electronic deja trebuie sa va dau handicap.

Sau doar unii au capacitatea sa inteleaga?
Eu cred ca mult dintre noi avem capacitatea sa intelegem, daca vrem si investim timp. Mai ales daca ne pasioneaza un domeniu. Bineinteles ca incompetentii si “greii” unui sistem incearca sa-si protejeze statutul, mai putin prin actiuni pozitive si mai mult prin intrigi si insulte la adresa altora.

Pentru mine faptul ca personaje mai mult sau mai putin celebre sau “avizate” abordeaza teme pe care le-am depasit de ani de zile este o dovada ca am inteles cu mult timp inaintea lor anumite lucruri. Si chiar am avut curajul sa le strig in gura mare. Cand ei invatau si propovaduiau cereale cu lapte, diete fara colesterol si altele asemenea.

Pai, doar cei cu pregatire formala (studii academice) se pot pronunta, oricine altcineva este neavenit si chiar periculos.
Dar stai, in stiinta nutritiei au loc mici revolutii cu fiecare zi. Teorii care zeci de ani au fost impuse drept legi si reguli pica una dupa cealalta, de multe ori in urma unor scandaluri comerciale, nu doar a unor noi descoperiri stiintifice.

Deci, un astfel de breslas are voie sa fie vegan, de exemplu? Doar cand ii da voie cine? Dar are voie sa fie “keto” sau “paleo”?

Va fi doctorul vegetarian mancator de saci de soia considerat un terorist? Sau cel promotor al unei diete “keto” (desi nu prea arata ca stie ce este) va fi “interzis” pentru ca unii inca nu inteleg ca ce au invatat ei a fost impus de anumite interese comerciale?

Voi fi eu considerat un element negativ, dupa ce am promovat idei revolutionare si m-am luptat cu mentalitatile pana s-au trezit si altii? Ce faceau atunci unii dintre acesti altii? Va spun eu, faceau diete pe banda rulanta. Personalizate la “xerox”. Asa cum multi fac si astazi.

E mai bine pregatit un tanar dupa cateva luni (sau chiar cei 3 ani) de studii (si examene, date cu cine?) decat un medic de alta specializare sau un autodidact cu multi ani de studiu pasionat in spate?

Cine poate evalua cunostintele cui? Sunt obligat sa invat lucruri pe care le stim cu totii depasite, doar pentru a trece parleazul si apoi as avea dreptul sa spun orice cred? Unde e logica intr-o astfel de situatie?

Si cine ar dicta in aceasta breasla? Majoritatea? Ce facem atunci cu minoritatile care fac alte alegeri? Cum se va proteja aceasta breasla de influenta vanzatorilor otrava? Cand sesiunile de “comunicari stiintifice” miros de la o posta a promovare, mai mult sau mai putin mascata, asta in tari cu traditie democratica si a libertatilor individuale.

Ce standarde s-ar putea impune in domeniul nutritiei cand inclusiv societatile traditionale prezinta o diversitate uriasa, anumite principii nutritionale parand chiar sa se contrazica?

Ce reguli generale s-ar putea enunta atunci cand nutrigenomica si nutrigenetica arata clar diferente semnificative de la individ la individ? Cand luam ultimele tratate de nutritie din diverse zone ale lumii si gasim diferente semnificative privind recomandarile?

Ce sens mai au toate aceste lucruri cand informatia circula instantaneu practic la toata populatia globului? Cand experienta cuiva poate fi observata (de multe ori in direct) de toata lumea?

Cu alte cuvinte, cineva trebuie sa iti dea voie sa ai o parere despre un domeniu in continua dezvoltare. Mai ales cand vrei sa impartasesti cu altii acea parere.

Din punctul meu de vedere o astfel de reglementare legislativa ar trebui sa ajute la punerea in comun a informatiei si nu la impunerea unor dogme, de multe ori dovedite nocive (din eroare sau din dorinta de profit).

Bineinteles, persoanele cu probleme medicale trebuie sa se indrepte catre medicii specialisti, care sa le furnizeze un diagnostic si apoi un tratament corect. Dar noi aici vorbim despre oameni sanatosi, capabili sa faca alegeri educate.

Si precizez ca, in pofida aparentelor, eu nu imi apar vreo activitate generatoare de profit, pentru ca pur si simplu numarul de persoane cu care discut personal poate fi numarat pe degetele de la cateva maini.

Activitatea mea este publica, cine vrea sa discutam pe idei, este binevenit. Ca de discutat pe diplome si hartii nu ma intereseaza.

Deci ramane intrebarea: oamenii au dreptul sa fie informati din mai multe surse ori in domeniul nutritiei trebuie sa existe un singur punct de vedere? Ca sa stim.