Pui pui și ce mai pui?
Sau: pui, pui și ce mai pui!
Ăsta pe care l-am primit era ceva mai măricel, un fel de cocoș. Hai să vedem ce am făcut din el. Încercăm să folosim toate părțile animalului, nu avea ficatul, pentru că am fi făcut un pate de ficat de casă excelent pentru dimineață. Deci: 1 aparat de gătit și 3 feluri de mâncare făcute rapid și sănătos, în același vas, folosind programele standard, foarte simplu. Dar fiecare își poate ajusta timpul și temperaturile de gătit după cum consideră.
Calitatea cărnii de pui
Puiul era bio, adus din Franța (l-am primit) și nu s-a decolorat în pete, cum se întâmplă cu puiul “fericit” de pe la noi. Se pare ca franțujii folosesc o vopsea mai de calitate. Am încercat, de-a lungul timpului, să ajung într-o fermă de pui (cum am fost în vizite la fabricile de iaurt, salate, conserve, mezeluri, margarină), dar se pare că nu le-a convenit ideea că voi scrie fix ceea ce am văzut și consider că e relevant pentru cititorii mei. Poate că preferă să bage direct banii în influenceri care să bată apa în piuă, fără informație reală.
În creșterea industrială a puilor se folosesc antibiotice, care pot duce la selectarea de bacterii rezistente. De asemenea, creșterea intensivă produce o carne de calitate mai slabă decât creșterea în curte. Pentru puii de țară sunt mai greu de găsit, vom alege din supermarket variantele de la ferme care fac eforturi să aducă pe piață un aliment mai sănătos.
Chiar dacă nu se folosec “hormoni”, creșterea foarte rapidă (în primul rând rasa puilor selectați pentru carne) și în interior, va pune pe masa noastră o carne mai slabă din punct de vedere nutritiv decât puiul “de țară”, care mănâncă mai multă iarbă și stă în aer liber. Dar și puiul de țară este hrănit cu cereale clasice (cu pesticide) sau poate fi liber lângă un drum circulat sau o zonă poluată.
Nu aș considera carnea de pui din supermarket chiar “periculoasă”, dar poate fi și injectată (da, injectată, la propriu) cu apă, pentru a “trage la cântar”. Important este să o preparăm termic foarte bine pentru a distruge eventualele bacterii care pot cauza îmbolnăviri.
Cea mai bună soluție, pe lângă procurarea din surse sigure este și “rotirea” surselor, adică să diversificăm tipurile de carne pe care le mâncăm și să punem accentul pe calitate, nu pe cantitate.
Pui “la ceaun”
Nu am ceaun, așa că am folosit tot multicooker-ul HPCK-6WH pe care îl avem de la Heinner (click pentru detalii). Inițial am vrut să-l fac întreg, pe modul “slow-cooker”, cu legume, dar Andreea a ales varianta mai simplă, mai rapidă și mai tradițională: întâi fiert și apoi prăjit. A avut gustul de pui adevărat, dar ceva mai fin, pentru că era un pui cu pedigree, pour les connaisseurs.
Da, trebuia o salată lângă el, dar am rămas la un mujdei de usturoi și atât. Da, mergea și mămăliguță.
Deși, fiind “bio”, putem mânca și pielea (grăsimea), eu prefer să evit părțile caramelizate. Pentru alții, ele sunt plăcerea.
Supă de pui
Este remediul cel mai bun pentru “răceli” (dintre alimentele comune, nu punem la socoteală super-alimente și suplimente). Merge foarte bine seara (puiul este bogat în triptofan, care ajută relaxarea și poate da o stare de bine, inclusiv pentru controlul apetitului). Am oprit părțile mari din pui și le-am fiert împreună cu morcov, țelină, cartof, puțin ulei și puțină sare. Aici puteți da frâu liber imaginației și pune orice dondimente vă plac. Turmericul ar fi o idee, mai ales pentru cei cu probleme de inflamații și glicemie.
Având vas sub presiune, se fierb imediat, carnea iese fragedă și colagenul este eliberat, pentru a fi mai ușor asimilat. Colagenul este proteina care formează “piftia”, ajută la sănătatea pielii dar și a articulațiilor. Reduce inflamația din creier prin aportul de glicină, deci este o opțiune bună pentru masa de seară.
Pilaf
În supa rămasă am fiert niște orez. Merge cu boabe întregi de piper. Putem păstra legumele în lichid sau putem pune legumele separat. Și aici merge turmericul în compoziție iar lângă, o salată cu oțet de calitate. Sau cu mult pătrunjel. Oțetul va reduce impactul glicemic al orezului. Fibrele din legume și din salată vor compensa absența fibrelor din orez. Sau folosim un orez sălbatic/integral.
Cum le mâncăm?
Proteina dimineața. Deci a doua zi de dimineață mâncăm bucațile de carne rămase. Prânz mai “bogat”: carnea cu pilaful și o salată/legume. Seara, mai ușor: supa. Cred că e destul de simplu, ne duce spre o dietă aproape completă (dimineața am putea avea și ouă, seara am putea înlocui cu o salată cu brânză, la gustări am avea niște fructe sau nuci/semințe).