Masă caldă la școală

O idee bună, cum sunt și cele cu educația nutrițională sau educația sexuală. Dar cu multe capcane. Dacă la educație se pune problema conținutului materiilor (cine elaborează programa și după ce principii, ce informații primesc copiii), pentru masa caldă de la prânz, servită în școli, lucrurile sunt ceva mai complicate.

Mesele au mai multe roluri: nutrițional, educațional, psiho-social. Dar, în condițiile în care sute de mii de copii chiar nu au ce mânca, important ar fi să fie. Ceva. Orice e mai bine decât nimicul numit “cornul și laptele“.

Un astfel de plan trebuie să aibă “de la centru” niște standarde: nutriționale, de siguranță alimentară, de cost. Altfel se ajunge automat la “sanviș”, din care cine știe cât se fură, oricum.

Necesarul nutrițional al copiilor

Chiar dacă sunt diferențe mari între necesarul nutrițional pentru diversele categorii de vârstă, se poate impune un minim de nutrienți care trebuie livrați de acest meniu. Eventual în urma unei analize a dietelor “de acasă” și identificării principalelor carențe nutriționale. Adică recomandările trebuie să fie “x calorii, y proteine, z carbohidrați, w grăsimi sănătoase (omega 3)” și tot așa. Nu “ciorbă de lobodă”.

Ingredientele și modul de preparare

Ar fi de preferat să fie alese cât mai multe ingrediente locale și de sezon, să se pună în valoare resursele comunității și oamenii direct interesați de sănătatea propriilor copii să fie implicați în această activitate. Ce sens ar avea ingrediente de proastă calitate din import sau, din contră, “quinoa” și “sufleu de broccoli”.

Modul de preparare trebuie să fie tot cu specific local, astfel încât copii chiar să mănânce, nu să se irosească mâncarea. Totuși, în 2022 nu mai avem cum să includem grătarul între alimentele pe care le dăm copiilor.

Cine ar face aceste lucruri? Există dieteticieni în fiecare sătuc? Unde nu există pot fi educați și pot fi impuse anumite principii, care să fie respectate de toată lumea, dar lăsând și loc pentru adaptare la situația concretă.

Logistica

Lucrând în domeniu (consultanță pentru catering) și având copilul la școli care dau mese calde la prânz știu că a face cantine și săli de mese în toate școlile, sau chiar într-un număr semnificativ dintre ele este pur și simplu o utopie. Mai accesibilă este livrarea de către firme specializate. Varianta “de compromis” cu “sandwich” în loc de masă caldă este, din punctul meu de vedere, de evitat, principial. Pentru că se vor găsi motive să se declare “imposibile” primele două, iar copii vor ajunge să mănânce pâine albă, parizer și cașcaval de cea mai proastă calitate, la preț de restaurant de lux.

Igiena și curățenia

Fiind în joc sănătatea copiilor va trebui acordată o atenție deosebită siguranței, igienei, curățeniei. Apar “molime” (toxiinfecții la sute de persoane) și la restaurante mari sau firme de catering “de fițe”. La ce ne-am aștepta în vreo localitate uitată de lume, unde angajații sunt de mult la muncă prin vest?

Paraua îndărăt

Toate cele de mai sus se pot rezolva. Însă doar un standard de cost poate controla, într-o oarecare măsură, fenomenul împământenit al comisioanelor, șpăgilor și corupției, aici pe seama copiilor. Poate că cea mai bună soluție rămâne o co-finanțare, de la bugetul central (meniul de bază) împreună cu autoritățile locale sau chiar asociațiile de părinți (dacă se dorește ceva în plus). “Edilii” sunt direct interesați să ofere copiilor alegătorilor mâncare de calitate.